Totul in Romania acestui final de an graviteaza in jurul alegerii presedintelui. N-avem Guvern, n-avem bani la buget, nu avem banii de la FMI, Comisia Europeana sau Banca Mondiala, nu avem buget pe anul viitor, nu avem perspective, dar avem campanie electorala. O campanie pentru alegerea unui presedinte, in functie de care par a fi corelate toate ce­le­lalte lipsuri.

Partide, Parlament, premier, FMI, ba chiar si sin­­dicatele asteapta data de 6 decembrie. Pana si Curtea Cons­titutionala si-a luat o pauza, in asteptarea rezultatelor alegerilor prezidentiale - chiar daca, oficial, nu spune asta. Fon­­dul Monetar a ajuns sa negocieze cu partidele con­ti­nuarea acordului de imprumut si respectarea conditiilor din acesta, pentru a mai vira si urmatoarele transe de bani. De ce sunt asa de importante alegerile pentru presedinte? Teoretic, nu ar trebui sa existe niciun motiv: nu presedintele decide cine va fi premierul, ci Parlamentul. Sau, mai exact, degeaba isi doreste presedintele - oricare ar fi el - un anume prim-mi­nis­tru, daca acesta nu are sprijinul majoritatii par­la­mentare.

Si­tuatia de acum, in care Traian Basescu vrea pe cineva, dar ma­joritatea parlamentara pe altcineva, se poate repeta si du­pa 6 decembrie. Actuala criza politica ar putea continua aproa­pe la infinit: presedintele propune pe cine vrea, Par­la­men­tul respinge propunerea, se ajunge la alegeri anticipate, se suspenda presedintele... Teoretic, alegerile prezidentiale nu pot schimba cu nimic lucrurile. Practic, s-a creat im­presia ca data de 6 decembrie va fi ziua in care blocajul politic actual va lua sfarsit si ca alegerea pre­se­din­telui va rezolva toate problemele cu care se confrunta in prezent Romania. Ba chiar va trece brusc si criza eco­no­mica, asta mai ales daca e sa ne luam dupa promisiunile electorale ale majoritatii candidatilor. Mai toti au programe economice, masuri anticriza si planuri de stimulare a eco­no­miei, de parca ar candida pentru posturi de premier, nu de presedinte. Sau de parca, odata ajunsi la Cotroceni, premierul va fi in subordinea lor, iar acesta din urma va pune in practica intocmai si la timp ordinele presedintelui. Da, asa s-a intamplat in ultimul an, dar asta nu inseamna ca, de fapt, asa trebuie sa stea lucrurile in mod normal. Am avut de-a face cu o anomalie, care insa nu trebuie si nu mai poa­te continua.

Alegerea presedintelui nu ne va scoate nici din criza, nu va rezolva problemele economice, nu va garanta nici du­ce­rea la bun sfarsit a acordului cu FMI, nu va elimina nici de­fi­citul bugetar si nu va da nici macar garantia unei deblocari a situatiei politice. In mod normal, alegerea presedintelui va putea doar asigura un echilibru institutional, care sa lase Guvernul - oricare ar fi el - sa functioneze. Bine sau rau, efi­ci­ent sau nu, in interesul tarii sau doar al membrilor de par­tid.

Existenta unui guvern functional este oricum de preferat unuia interimar. Dincolo de dorintele personale, orgoliile si preferintele politice ale presedintelui - oricare va fi el dupa 6 decembrie - functionarea unui guvern sprijinit de Par­la­ment reprezinta varianta ideala in contextul economic ac­tual. Ceea ce ar reprezenta mai mult decat toate pro­misiunile electorale la un loc.