Arhitectura peisajului abordează calitatea şi designul spaţiului în care oamenii trăiesc, având ca scop final creşterea calităţii vieţii, fie că vorbim despre locuri publice sau private.

Criza imobiliară de după 2008 a forţat cumva ca o altă branşă, a arhitecţilor din arhitectura civilă, să intre în această sferă.

„Prin urmare, înclin să cred că în România peisagistul este privit ca având o meserie de tip do it yourself, o meserie pentru care nu se acordă respectul cuvenit. În ţările cu tradiţie, niciun masterplan nu este conceput  în lipsa arhitectului peisagist”, explică Cosmin Coman, arhitect la Biroul de proiectare şi consultanţă în Arhitectură Peisageră CMD Design (birou care se numără printre pionierii primelor generaţii de peisagişti post-comunism) şi membru asociat al Asociaţiei Peisagiştilor din România.
Şi se poate spune că este printre cele mai complexe meserii, pentru că cel care o practică trebuie să deţină cunoştinţe şi metode de aplicare, tehnologii şi principii care să armonizeze spaţiul construit cu cel natural, într-un mod care să nu lezeze mediul înconjurător sau viaţa locuitorilor.

„De la sistematizarea teritoriului la scară macro şi până la crearea unui cadru intim prin schiţarea sau reorganizarea unei mici grădini private, de la reorganizarea spaţiilor urbane degradate până la conservarea sau restaurarea celor istorice, de la recuperarea spaţiilor urbane poluate prin transformarea lor în unele eco, green, arhitectul peisagist trebuie să aibă cunoştinţe”, precizează Cosmin Coman.
În esenţă, ocupă poate cel mai important rol în ceea ce priveşte protecţia mediului. În ţara noastră însă, tocmai complexitatea meseriei trimite specialistul într-o nebuloasă, într-o generalizare la scară naţională.
„România a născut atât ingineri peisagişti, cât şi arhitecţi peisagişti, ambele meserii  având acelaşi rol, aceleaşi obligaţii şi, în definitiv, acelaşi scop”, adaugă el. Încă mai există confuzii privind rolul său, fie că e vorba despre grădini private sau spaţii publice. „Peisagistul nu este grădinar, dar avem mare nevoie şi de grădinari. În final, este o piaţă nouă, foarte tânără, şi trebuie să avem răbdare”, precizează Alexandru Gheorghe, arhitect peisagist freelancer.
Un astfel de specialist se poate ocupa de restaurarea unor parcuri istorice, de crearea spaţiilor de joacă pentru copii, amenajarea unor vaste suprafeţe de teren sau a unei faleze ori esplanade. El poate să îşi desfăşoare activitatea atât în cadrul unei firme de proiectare, cât şi ca liber profesionist.
În plus, ocupaţia nu este reglementată să se desfăşoare sub profesia de arhitect peisagist şi nici nu există în nomenclatorul de meserii. Potrivit Asociaţiei Peisagiştilor, în România există aproximativ o mie de specialişti în „arta verde”.

O investiţie profitabilă
Rolul lor este să înfrumuseţeze nu numai grădinile private, ci şi locurile de relaxare. Chiar dacă amenajarea unei grădini poate ajunge până la 20.000 de euro, pentru o suprafaţă de aproximativ 2.000 de metri pătraţi, investiţia este recuperabilă şi poate aduce şi profit. Un specialist în domeniu poate ridica valoarea proprietăţii cu până la 10%, doar printr-o arhitectură de calitate a spaţiului verde.
Alexandru Gheorghe povesteşte că cea mai interesantă grădină pe care a proiectat-o, a fost un spaţiu de 2.500 mp, aflat în apropiere de Clinceni, pentru o familie care apreciază foarte mult arhitectura lui Gaudi, Hudertwasser şi pe arhitectul peisagist Charles Jencks. Tema primită a fost să creeze un concept de grădină special pentru ei, şi în acelaşi timp, să utilizeze elemente din stilurile celor trei artişti. A rezultat un spaţiu complex, cu denivelări de teren, fântâni din sticlă şi mozaic, iar arhitectura organică a structurilor, chiar şi gardul au devenit o sculptură organică, acoperită cu teracotă. A folosit foarte multe detalii şi obiecte unicat, realizate special pentru conceptul grădinii, multe plante şi flori perene selectate pentru foliaj, înflorire şi parfum. Grădina este încă în amenajare şi speră să poată relua această temă şi cu alte proiecte din viitor.

O altă grădină recent proiectată şi amenajată se află pe malul lacului Pantelimon. Un spaţiu de 3.000 mp cu o deschidere de în 120 grade către lac şi o casă amplasată foarte bine în teren, realizată în stil mediteranean. Grădina continuă stilul mediteranean în favoarea prezenţei apei, iar peisagistul a introdus în design elemente definitorii pentru stil, precum structuri de lemn alb, vase din ceramică, alei din pietriş şi piatră calcaroasă, iar plantele au căpătat un rol foarte important, utilizând grupuri mari, compacte, din aceeaşi specie şi varietate. Prin design a dat şi o notă romantică grădinii, atât prin amplasarea plantelor şi a speciilor floricole alese, cât şi prin spaţiile ascunse, unde se deschid perspective către lac.
Înainte de orice, atunci când amenajează o grădină ţine cont de solicitările beneficiarului, de felul în care îşi imaginează grădina.
Forma spaţiului, arhitectura casei şi designul interiorului sunt elemente cheie, la fel şi timpul pe care îl va petrece clientul în grădină, nivelul de interacţiune cu spaţiul exterior şi cât de mult poate fi îngrijită grădina pe viitor. „Sunt persoane care doresc o grădină simplă, modernă, minimalistă, în care preferă ca interacţiunea să se rezume la terasă şi piscină, restul fiind un cadru decorativ ce creează atmosfera propusă prin concept. Mulţi preferă o gradină luxuriantă, ce oferă surprize ascunse, iar interacţiunea este ceva mai mare, având alei de promenadă, mai multe zone de odihnă. Oricare ar fi abordarea, scopul final este să ajung la o grădină pentru deconectare şi relaxare cu familia sau prietenii, o grădină pentru meditaţie şi linişte”, povesteşte peisagistul.
La fel de importantă este partea tehnică, în care tipul de sol, topografia terenului, sursele de apă, clima şi multe alte aspecte care ţin de mediul înconjurător modelează rezultatul final şi în special alegerea arborilor. Alexandru Gheorghe a tras linie şi a ajuns la concluzia că în 2012 a realizat proiecte în aproape toate marile oraşe din România, cu concentrare pe zona de centru sud şi Moldova, a realizat 87 de gradini private si design al spatiilor verzi publice pe o suprafata totala aproximativa de 120.000 mp.

Alexandru Gheorghe are şi un blog specializat în arhitectura peisagista - www.arhitectpeisagist.blogspot.com  

 

Tendinţe în arhitectura peisageră
Peisagistica urbană face paşi mici şi încă nu prea siguri, deoarece continuă să fie influenţată de scăderea pieţei imobiliare. Totuşi, în ultimii ani doi-trei ani, au apărut concursurile de soluţii pentru sistematizare în zonele importante.
În marile aglomeraţii urbane, tendinţele în arhitectura peisagistică sunt destul de dificil de trasat. Dacă în oraşele europene între spaţiul verde şi clădiri este un tot unitar, o armonie în compoziţii moderne sau istorice, bine conservate, oraşul românesc continuă să fie pestriţ. „Ici, colo, pe lângă o clădire de birouri, apar şi elemente de arhitectură peisageră, unele reuşite, altele mai puţin. Locuitorul oraşului românesc a ajuns nu să aprecieze mediul înconjurător, arhitectura lui, spaţiul verde natural în care el trăieşte, ci micile insule verzi curate. Un exemplu în acest sens este şi Parcul Alexandru Ioan Cuza din sectorul 3 al Capitalei, care începe să fie curat. Când vorbesc de curăţenie, nu mă refer la definiţia substantivului în sine, ci la existenţa unei infrastucturi adecvate zonelor verzi, reţele de drenare a apelor pluviale, reţele de irigaţii automatizate, tehnologii ce aduc numai beneficiu mediului înconjurător”, menţionează arhitectul Cosmin Coman.

Arhitectura noilor clădiri de birouri apărute în Bucureşti obligă arhitectul peisagist să integreze aceste piese întru-n cadru modern, rece şi minimalist. „Au fost anii de glorie 2007-2009 când, prin programul de «îmbunătăţire a calităţii mediului», s-au făcut multe parcuri, în special în zona rurală. Dar, într-o proporţie covârşitoare, acele parcuri nu intră în categoria arhitecturii peisagere”, continuă Cosmin Coman.
Printre lucrările importante, private şi publice, pe care biroul de arhitectură le-a întocmit, s-au numărat reabilitarea peisageră şi pietonală a cartierului Tomis II din Constanţa, Ansamblul rezidenţial Greenfield Băneasa, Grădina de vară aferentă Hotelului Crowne Plaza şi clădirii de birouri Ana Group, numeroase parcuri şi scuaruri pentru care a obţinut finanţare nerambursabilă de la Ministerul Mediului prin Administraţia Fondului pentru Mediu. Potrivit siteurilor de specialitate, în 2011, Guvernul a decis să aloce, din Fondul de Mediu, peste 53 de milioane de euro pentru 285 de proiecte de realizarea de noi spaţii verzi, extinderi sau reabilitări. „Multe dintre ele mi-au adus satisfacţii şi, totodată, dezamăgiri. Satisfacţia că laşi ceva în urma ta, dezamăgirea neimplementării totale a unor proiecte din cauza reducerilor drastice a bugetelor iniţiale, factori care obligau proiectantul la schimbări de soluţii în proiectul iniţial”, îşi aminteşte arhitectul.

De fiecare dată încearcă să se pună în pielea clientului pentru care amenajează o grădină. „Primul instinct este acela de a-ţi imagina că o faci pentru tine, dar, din start, e o pistă falsă. Beneficiarul nu gândeşte ca tine, nu ascultă aceeaşi muzică, nu citeşte aceleaşi cărţi, nu are aceeaşi cultură. Prin urmare, în scurtul timp pe care îl ai, trebuie să intuieşti stilul lui de viaţă, al familiei lui. Toate aceste aspecte, coroborate cu arhitectura locuinţei, atât cea exterioară cât şi cea de cea interioră, duc, în final, la grădina pe care el şi-o doreşte. Un spaţiu verde public este cu totul altceva. Aici, tu, specialistul, intervii asupra arhitecturii urbane, asupra mediului natural”, spune Cosmin Coman.

Aici trebuie să se acţioneze cât mai corect posibil, să se integreze spaţiul în normele şi cerinţele urbane, poate chiar comerciale, când este vorba despre malluri. Pentru a ajunge la produsul final, se fac studii de fezabilitate, studii de impact asupra mediului, studii demografice, de tranzit, fluxuri de trafic pietonal sau auto, acces pentru aprovizionări, ambulanţă, scenarii de incendiu etc.
„De regulă, inspiraţia vine tot din natură. Îmi amintesc proiectul unei grădini aferente unei biserici ortodoxe. Întreaga compoziţie alei, spaţiu verde, mobilier urban îşi avea forma iniţială din simbolul celor doi peşti prezenţi în creştinism”, explică reprezentantul CMD Design.

Porneşte, destul de des, în amenajarea unei grădini de la forma elipsoidală a oului, pentru că îi place să se joace cu arcul de cerc pe care îl întâlnim peste tot în natură, de la curcubeu până la traseul soarelui pe cer, chiar dacă cel care se mişcă este Pământul. Nu-i place simetria, însă este atras şi de linia dreaptă, pe care o vedem la orizont, în afara oraşelor.