Flair-ul este a doua lor natură şi dacă ar fi să o ia de la capăt ar face aceleaşi alegeri. Profesioniştii barurilor desenează mişcări în aer cu sticle, pahare și tin-uri, mixează băuturi pe muzică şi fac acrobaţii cu tot ce au la îndemână pe bar. Au făcut din flair o pasiune pe care o pun în evidenţă inclusiv la concursurile pe care le câștigă în România sau în străinătate.


Flair bartending înseamnă show-ul şi jongleriile pe care barmanii le fac cu sticle de băuturi, pahare şi shakere, ca să prepare într-un mod acrobatic un cocktail. Un spectacol care atrage clienţi dornici de entertainment. Este dus la nivel de artă şi, pentru a obține performanţă, unii barmani renunţă la jobul din spatele barului, fac antrenamente grele de câte opt ore pe zi ca să participe la competiţii organizate peste tot în lume - Warsaw Flair Challenge, Paris Flair Open, Roadhouse World Flair London, Legends of Bartending Las Vegas. Însă vin mereu alţii din urmă şi numai Exquisite Bar Solutions a pregătit, în ultimii şapte ani, peste 10.000 de astfel de barmani.

Dincolo de pregătire şi antrenament, ceea ce face diferenţa între profesionişti este stilul propriu şi originalitatea. Baruri din întreaga lume le oferă clienţilor adevărate spectacole de flair, iar The Covent Garden Cocktail Club, Bar 336, Henry J Beans Bar & Grill din Londra, Mixology 101, Whitehorse Inn Cocktail Lounge din Las Vegas, Bukowski’s sau Andalusky Pes din Praga, Saphire Bar din Berlin sunt numai câteva pe lista de locuri faimoase și pentru așa ceva.

Vezi FOTO Cum jonglează barmanii cu sticlele

Legenda americană Jerry Thomas a început să facă flair încă din anii 1800, în timp ce prepara faimosul Blue Blazer. Turna scotch flambat şi apă într-un stil propriu. La fel de cunoscuţi la nivel mondial sunt acum Arno van Eijmeren din Olanda, care a îndrumat peste 3.000 de barmani din întreaga lume şi a creat reţete pentru mărci de renume mondial, Nicolas Saint-Jean din Franţa, creatorul competiţiilor head to head (dueluri 1 la 1 între barmani), care a demonstrat ce înseamnă flair bartending reginei Angliei şi prinţului moştenitor din Bahrain, dar și Danilo Oribe, Sylvain Glatigny, Tom Dyer sau Tomek Malek. În capitala României, Interbelic, Muse, Flair Angel etc sunt baruri în care există cunoscători ai flair bartendingului care oferă adevărate spectacole. Este marketing sau business? Este mai mult un hobby transformat într-un business desfăşurat într-un loc amenajat într-un mod special, cu spaţii generoase, suporturi şi picurătoare pentru sticle, tins (pahare din inox, shakere), măsurători. Entertainmentul este literă de lege, pentru că oaspeţii trebuie să se simtă bine şi să revină.

„Îngerii” bartendingului
Interacţiunea dintre barman şi oaspete este cea mai importantă, spune Ionuţ Ivanov, Bar Expert la Flair Angel - concept de bar lifestyle pentru cei care ies seara în căutarea unui cocktail bine făcut. Flair Angel propune o idee inovativă de prezentare a cocktailurilor şi insistă pe socializarea dintre barman şi client.

Ionuţ Ivanov face parte din agenţia Exquisite Bar Solutions, fondată în 2006 de Marius Gogoşă şi Costin Bucur. Activitatea a început-o în 2005, când bartendingul nu era o meserie tratată la un nivel profesionist. A învăţat singur flair bartending, iar primele mişcări le-a deprins urmărind demonstraţii pe Internet.

I-a plăcut de la început socializarea dintre barmani şi clienţi. „Mă uitam mereu cât de bine se simt la lucru, iar eu trebuia doar să car nişte farfurii. Era întotdeauna o mare agitaţie la bar, deşi atunci nu se făcea flair”, îşi aminteşte Ivanov. A repetat timp de doi ani până a învăţat primele tehnici din flair bartending.

„Din momentul în care am avut eu primul contact cu domeniul şi până am învăţat să fac ceva în bar cred că a durat doi ani de zile. Nu era nicio şcoală care să mă înveţe şi nu era nimeni dispus să îmi arate şi să îmi transmită informaţiile.

Internetul era cea mai bună sursă atunci. Nu aveam calculator acasă şi mergeam cu câţiva prieteni, atraşi şi ei de fenomen, la cei care aveau calculator cu Internet, ne uitam la câteva mişcări, le notam şi apoi le repetam prin toate locurile posibile: în grădina din faţa blocului, în parcuri, la pădure, oriunde găseam un loc liber, mai puţin în bar, pentru că nu eram apţi să facem aşa ceva”, explică Ionuţ. A repetat tehnicile până când a deprins îndemânarea unui profesionist. Apoi s-a specializat la Londra, locul unde se dă ora exactă în tendinţe de bartending. Numai după un antrenament îndelungat vine și show-ul şi doar după repetări serioase ale tehnicilor barmanul se poate concentra pe entertainment, pe crearea unor mişcări noi, pentru că atunci corpul său a „absorbit” deja metoda. „Trebuie să ajungi să faci tehnica atât de bine, încât să nu te mai gândeşti la ce faci, să nu te mai concentrezi pe mişcare, ci pe atitudine. Rolul nostru este să facem spectacol, să arătăm ceea ce ştim”, spune el.

Ca să își păstreze îndemânarea, se antrenează câte patru ore pe zi, de două ori mai puțin decât la început. Râde şi povestește că sala de antrenamente pentru concursuri nu este impecabilă, ca barul, ci are pereţi „mușcaţi” de sticle. „Acesta este procesul de antrenament”, adaugă imediat. Despre tehnicile de flair spune că, deşi sunt unele de bază, există un avantaj: spre deosebire de gimnastică, în baruri nu trebuie făcute mişcări obligatorii pentru a obţine puncte. Atuul este al celor mai originali, al celor care dau personalitate mişcărilor atunci când sunt în spatele barului.

“Trebuie dezvoltat un stil propriu”, recomandă Ivanov.

Recunoaşte că la început a încercat, în timpul antrenamentelor, să facă figuri pe care le făceau şi alţii, însă le repeta doar ca să îşi dezvolte tehnica. Apoi făcea tot posibilul să le uite şi păstra doar abilitatea de a arunca şi de a prinde.

Este convins că originalitatea este singurul mod prin care barmanii pot ieşi din mulțime, pentru că sunt mulţi care fac aceleaşi scheme. Este vorba despre stil şi o dezvoltare proprie a mişcărilor, mult antrenament pentru precizie în execuţie, pentru ca tot spectacolul să fie relaxat şi, în același timp, interesant.

O stare de spirit
Vorbeşte despre flair ca despre o stare de spirit, prin care încearcă să transmită de fiecare dată câte ceva. Muzica îl inspiră atunci când se află în spatele barului, iar spectacolul creează întotdeauna o stare de bine în jurul lui. „Tot ceea ce facem este pentru cei care se află dincolo de bar. Întotdeauna barul este în centrul atenţiei. Este primul lucru la care se uită orice client. Automat trebuie să fie cineva aici care să te întâmpine, să îţi arunce o privire, să îţi zâmbească. Barmanul este privit de toată lumea din locaţie. De aceea, noi l-am transformat într-o scenă”, afirmă Ivanov.

Este un business pe care îl face cu plăcere şi crede că nimic din ceea ce nu pornește din pasiune nu iese bine. Îl inspiră Nicolas Saint-Jean, nu neapărat prin tehnicile sale, cât prin atitudine. Spune că a avut ocazia să îl cunoască personal acum patru ani şi că a învățat atât mişcări, cât şi moduri de abordare.

Consideră important nu numai spectacolul, ci şi mixologia. „Sunt oameni care se antrenează doar pentru aceste mişcări şi atât. Nu cunosc basic-ul în long drinks, nu îl aprofundează sau nu au o cultură foarte mare legată de bar.

Un barman trebuie să ştie întâi metode de lucru, mixologie, să prepare băuturi. Nu trebuie să fie doar flair tender, trebuie să fie flair bartender. Întâi trebuie să fie barman şi apoi să facă flair, pentru că dacă ştie doar să facă flair, atunci creează o imagine greşită asupra meseriei”, afirmă el.

Intră imediat în atmosferă atunci când aude o melodie, iar flair-ul este pentru el ca un dans. Nu îşi pregăteşte dinainte mişcările, pentru că totul depinde de ritm, improvizează şi mizează pe stilul său original. Încearcă să transmită permanent starea sa prin muzică, iar atunci mişcările vin de la sine.

De aceea, sunt clienţi care vin la bar special pentru acest spectacol, care urmăresc fenomenul, sunt fani şi îl însoţesc la concursuri.
Pentru competiţii antrenează toată rutina şi nu doar anumite mişcări.

“Să faci flair timp de cinci minute înseamnă foarte mult timp petrecut pe scenă. Mişcările se pot antrena fiecare în parte, însă cel mai greu este de pregătit o secvenţă. Poate să intervină oboseala, să te doară muşchii, iar acele cinci minute trebuie să fie fluente, pe muzică, trebuie să nu scapi sticlele, pentru că se rupe ritmul şi rişti să ratezi un concurs, dacă acesta este scopul”, arată Ionuţ Ivanov.
Participă anual la competiţii, iar printre ultimele premii obţinute se numără locul doi la De Kuyper Cup 2012.
Pe lângă instrumentele specifice - jigger, pourer, boston shaker, strainer, mudler, ice scoop, bar caddy – un flair bartender foloseşte mai multă bandă izolatoare decât un electrician, pentru că trebuie să lipească picurătoarele (pourer) foarte bine de sticle.

Şcoala la Captain Mondys

Avea mai puţin de 16 ani când, printr-un concurs de împrejurări, s-a angajat în clubul Captain Mondys, din Jupiter. Costin Gache nu lucra ca barman, ci stătea la intrare când se deschidea discoteca. La cererea sa expresă, l-au mutat în spatele barului şi a început cu munca de jos: căra lăzi, gheaţă, ducea pahare. Costin Gache, patronul barurilor Interbelic şi Tiki îşi aminteşte că a descărcat chiar un tir întreg de unul singur. Apoi, a început să prepare băuturi, shot-uri simple, pentru că la bar se aglomera foarte tare şi dorea să ajute.

La 17 ani a început să lucreze în bar efectiv, la clubul Temple din Constanţa. Tot acolo a început să facă şi flair. A deschis în 2008 barul Interbelic, cu aer londonez, cu tapet tip scrap book - fragmente de ziar vechi, asortat cu numele barului.

A înfiinţat şi agenția de bar Upsiders, care oferă consultanţă şi training în domeniul HoReCa şi soluţii personalizate, interactive, de bar entertainment. Angus Winchester, Dale DeGroff, Harry Johnson, Alex Kratena îl inspiră pentru felurile în care mixează băuturile, iar Nicolas Saint-Jean, Tom Dyer, Christian Delpech, Neil Garner, Sebastian Oguic pentru tehnicile de flair bartending. Se antrena intens şi nu îi trebuiau locuri sofisticate, era nevoie doar de căldură şi lumină. A mixat peste o mie de cocktailuri până acum şi la fiecare băutură pe care o prepară realizează un adevărat show.

Face spectacole prin care încearcă să transmită emoţii celor care îl urmăresc și totul depinde numai de starea în care se află la acel moment. Consideră că mişcările proprii, originale, sunt deosebit de importante, dar că trebuie pregătite la fel de bine ca şi cele consacrate. „Poţi să fii original în abordare, în combinarea mişcărilor, sincronizarea cu muzica şi luminile. Nu numai mişcările fac spectacolul, ci trebuie să alegi foarte bine momentul. Deseori ni s-a cerut să facem ceva acum. Dar acel acum nu mergea deloc cu ce pregătisem înainte. Şi da, trebuie să improvizezi şi uneori să refuzi intrarea imediată pentru că vei pune o mare presiune pe tine şi riscul de ratare creşte considerabil”, explică Costin.

Pentru el, flair-ul este accesoriul unui barman profesionist, care trebuie să cunoască în primul rând elementele de bază în pregătirea unei băuturi.

Crede că flair-ul, dacă nu este făcut la momentul potrivit, nu mai are aceeaşi intensitate. „Se întâmplă, pentru că barmanul nu colaborează direct cu DJ-ul şi luministul. Show-ul trebuie să fie ceva integrat şi DJ-ul ar trebui să decidă când este cazul să se întâmple, pentru că el are imaginea de ansamblu. Tu, ca barman, lucrezi, prepari băuturi, trebuie să auzi în gălăgie, să calculezi şi, în același timp să fii pregătit pentru momentul în care intră melodia ta de spectacol. Show-ul nu este improvizat, dar trebuie perceput ca improvizaţie şi surpriză. De aceea, nu necesită numai munca barmanului în prealabil, ci munca echipei, formată din DJ, luminist şi barmani”, spune fondatorul Interbelic.

16 ORE DE ANTRENAMENT
Dacă urmează să participe la un concurs se antrenează până la 16 ore pe zi şi se simte „energizat” de melodiile ritmate ale lui Fatboy Slim, ale celor de la Red Hot Chili Peppers, Queen sau de remixurile unor trupe cunoscute. Crede că îndemânarea înseamnă entertainment, pentru că oamenii vin să îi vadă pe barmani cum fac spectacol şi nu vor să fie serviţi de cineva neîndemânatic.

„Vor sa vadă ce ştii să faci, nu ce nu ştii să faci. Barul nu este sală de antrenament, nu este un spaţiu de încercări. Eşti acolo să reuşeşti. Oamenii nu vor să vadă cum ai încercat o mişcare dificilă şi ai scăpat obiectele pe jos. Omenii vor să vadă o mişcare reuşită”, explică Costin Gache.

Despre flair bartending spune că reprezintă un adevărat fenomen, care a luat o amploare mondială datorită TV-ului şi emisiunilor de pretutindeni. Afirmă că nu mai este o nişă şi că faţă de acum zece ani, oamenii chiar se aşteaptă, de fiecare dată când intră într-un bar, să vadă barmani care aruncă cu sticlele. „Astăzi, majoritatea barmanilor vor să înveţe flair înainte să înveţe lucrurile de bază. La noi nu a ajuns încă la apogeu era flair bartending, dar nu mai are mult. Iar după apogeu se va întorce la rădăcini. Back to basics, în traducere pentru industria de bartending înseamnă nu mai arunca cu cinci obiecte în aer, foloseşte-le doar pe cele două cu care prepari băutura, pentru că până la urmă te afli acolo să serveşti o băutură. Băutura servită plăteşte salariul”, spune el.

Oamenii ies în baruri să se simtă bine. Spectacolul nu este numai la bar, el se regăseşte în toate aspectele: muzică, design, staff și clientelă. „Trebuie să fie ceva integrat din toate punctele de vedere; nu are ce căuta un flair bartender într-un local de zi. Iar din punctul de vedere al oricărui proprietar, dacă este business să faci spectacol la bar, îl faci, dacă nu, nu-l faci”, arată Gache.