B-1A a fost conceput ca avion strategic cu raza lunga de actiune si geometrie variabila, dar administratia Carter a decis sa anuleze, in 1977, acest program, dupa ce s-a constatat ca noul bombardier nu poate depasi mijloacele sovietice de aparare aeriana. In aceste conditii, SUA au pus accent pe rachetele balistice, aproband dezvoltarea bombardierului-invizibil B-2A Spirit, produs de Northrop Grumman. Lucrarile s-au derulat in secret, iar informatiile despre noua masina nu au fost dezvaluite ani la rand.

Presedintele Ronald Reagan a reactivat programul de creare a unui bombardier supersonic. Noul B-1B a fost optimizat pentru strapungerea oricarui scut aerian la joasa inaltime. Un aparat rapid, capabil sa induca in eroare sistemele adversarului de localizare. Dupa sfarsitul razboiului rece, de pe B-1B a fost scos armamentul nuclear.

Dupa 11 septembrie 2001, aparatul a fost supus perfectionarii, primind noi dispozitivite de detectare, de comunicatii, etc, ceea ce i-a permis sa indeplineasca diiferite misiuni in razboaiele din Irak si Afganistan. In prezent, avionul nu poate participa la operatiuni complexe, dar este ideal pentru lansarea de rachete de croaziera, precum JASSM-ER si LRASM, de la o altitudine de siguranta.

Sovieticii au gandi Tu-160 ca mijloc de lansare a unui atac nuclear in cazul unui al treilea razboi mondial. Principala arma din dotarea acestei masini au fost, dintotdeauna, rachetele de croaziera cu raza lunga de actiune de tip X-55CM. In ultimele luni, rusii au folosit in Siria varianta obiesnuita a acestor rachete, X-555, alaturi de o racheta moderna, dificil de localizat, X-101. Pe viitor, rusii spera sa reia productia versiunii modernizate a bombardierului lor Tu-160M2, chemate sa inlocuiasca Tu-22M si Tu-95.

Concluzia celor de la National Interest este ca nu se poate stabili care dintre cele avioane analizate - B-1B si Tu-160 - este mai bun. Sunt doua masini diferite cu destinatii si misiuni diferite.