Au trecut doi ani de cand Rusia s-a trezit in centrul unui uragan geopolitic. Putea ramane nepasatoare? Noi credem ca nu. In natura, vantul apare din cauza diferentei de presiune intre regiuni. In politica, starile conflictuale izbucnesc din cauza modificarii echilibrului de forte si a distrugerii ordinii obisnuite.

Situatiile de criza din Ucraina si din Orientul Mijlociu au creat o zona de presiune joasa, antrenand in furtuna regionala tarile vecine. Nimerind in acest uragan, Moscova a facut o alegere. Putea, coborand panzele sa pluteasca in bataia vantului, dar a preferat sa-si mentina cursul, desi a fost nevoita sa mearga impotriva vantului, afirma autorul articolului.

In general, Moscova a dat dovada de abilitate, dar a calculat gresit doua momente: a evaluat gresit consecintele protestelor populare de la Kiev, din iarna anului 2014 si a subestimat riscurile unei provocari militare din partea Turciei in cadrul operatiunii ruse din Siria. Rusia actuala este un jucator, care nu-si permite, financiar si militar, sa face planuri pentru ceva aflat la mii de kilometri departare de granitele ei.

Strategia de securitate a Moscovei se rezuma la cateva lucruri simple si deja cunoscute: asigurarea stabilitatii tarilor din imediata apropiere, slabirea NATO, apropierea de China si abaterea atentiei SUA spre alte locuri si probleme. Iar cand in jurul ei situatia devine imprevizibila si exploziva, reactia Rusiei este dura.

Din punctul de vedere al Rusiei, a permite gruparii Statul Islamic sa preia controlul asupra Siriei si Irak ar inseamna sa primeasca, in schimb, un aflux de teroristi bine antrenati in Caucazul de Nord si Asia centrala. Potrivit estimarilor, din cei 70.000 de jihadisiti, 5000 provin sunt rusi si cetateni din tarile CSI. Intorsi acasa, ei vor incerca, fara doar si poate, sa destabilizeze si mai mult situatia si asa destul de fragile din zona Caucazului rus. In acest context, Kremlinul crede ca este mai ieftin sa lupte cu islamistii in Orientul Mijlociu decat in propria ei curte.

Problema este ca, vrand sau nevrand, Moscova a intrat in conflict cu un important jucator regional - Turcia. Ankara vrea inlaturarea liderului sirian, Bashar al-Assad si foloseste lupta impotriva SI pentru neutralizarea unitarilor armate ale kurzilor in Siria. Divergentele de natura regionala dintre Rusia si Turcia nu apar pentru prima data, dar de mai bine de 100 de ani cele doua tari nu le-au folosit una impotriva celeilalte.

In cel mai rau caz, Ankara si Moscova ar putea deveni primii participanti ai unei revolutii in arta militara, cand nu exista front si nu sunt mii de victime, dar cand atacuri distrugatoare sunt lansate de sateliti, sisteme de comunicatii, centre logistice si prin internet. Riscul major pentru Rusia este ca ar putea fi atrasa intr-o confruntare regionala sunnito-siita de partea Iranului, impotriva careia s-a ridicat o coalitie sunnita in frunte cu Arabia Saudia. Avand in vedere ca majoritatea musulmanilor rusi sunt sunniti, Moscova trebuie sa fie foarte atenta.

In acest context, Rusia va incerca o reglementare a conflictului din Siria sprijinind colaborarea intre regim si liderul acelor comunitati sunnite care sunt gata sa adere la lupta impotriva teroristilor.

In ceea ce priveste criza din Ucraina, evolutia  acestuia depinde de situatia politica de la Kiev. In prima jumatate a acestui an, Ucraina trebuie sa modifice Constitutia, astfel incat regiunea Donbas sa obtina un statut special in componenta tarii. Teoretic, conducerea ucraineana ar putea accepta o reglementare a conflictului, dar practic pare destul de imposibil.

Dupa toate probabilitatile, cel mai tarziu in luna martie vom stii incotro se indreapta lucrurile, va deveni clar daca Ucraina va fi capabila sa aplice reformele necesare, avand in vedere ca pozitiile presedintelui Petro Porosenko incep sa se clatine. Intrebarea va fi daca puterea de la Kiev este dispusa sa reia luptele in estul tarii. E adevarat, estimeaza The National Interest, nu va fi alt razboi. Cel mai probabil, 2016 va urma scenariul din 2015: incalcari ale armistitiului, blocade, tergiversarea tratativelor.

Este evident ca in 2016, Rusia va fi nevoita sa opteze intre rau si foarte rau. Factori pozitivi nu vor aparea decat peste 7-8 ani, cand la putere in SUA si Europa va veni o noua generatie de politicieni, pentru care Rusia ar putea redeveni aliat strategic si partener de afaceri. Ce poate face Rusia? In primul rand, trebuie sa fie mai prudenta, sa-si protejeze fortele si sa nu se lase atrasa in razboaie si conflicte de durata.

In al doilea rand, trebuie sa repuna pe picioare, cu rabdare, legaturile cu Europa occidentala. In al treilea rand, Moscova trebuie sa evite orice neintegeri in relatiile cu vecinii si aliatii sai apropiati - China, Belarus, Kazahstan si Armenia. Nu este vorba numai de relatii interestatale, ci de adancirea raporturilor intre elite. In sfarsit, Rusia trebuie sa pastreze stabilitatea Eurasiei, cooperarea cu tari precum China, India, Iran, tarile ASEAN putand ajuta considerabil in acest sens, concluzioneaza The National Interest.