Incidentul de pe Insula Damanski, unde s-au desfasurat principalele actiuni militare, a fost cel mai incordat moment din relatiile ruso-chineze si intervenea intr-un context delicat, de deteriorare treptata a dialogului dintre cele doua tari. Lucrurile s-au calmat dupa doua saptamani de maxima tensiune.

Imediat dupa acest conflict, URSS si China au inceput pregatirile de razboi. Armata rosie si-a deplasat mijloacele si fortele in Orientul Indepartat, iar armata chineza a ordonat mobilizare generala. In 1969, sovieticii detineau o neta superiorioritate asupra chinezilor, dar Beijingul dispunea de cea mai mare armata din lume, concentrata cu precadere in apropierea granitei cu Rusia. In schimb, fortele Armatei Rosii erau raspandite prin Europa de Est, departe de frontiera cu China. Prin urmare, in caz de razboi, chinezii puteau sa ofere surprize.

In 1964, China a testat prima sa arma nucleara, destul de imperfecta si cu o raza de actiune relativa, incapabila, prin urmare, sa loveasca importante tinte  de pe teritoriul URSS. Moscova era mult mai avansata, dispunand de un imporant arsenal tactico-operativ si armament strategic nuclear, in stare sa distruga fortele chineze de intimidare si marile orase.

Atent la punctul de vedere al Occidentului, Kremlinul nu a indraznit un atac nuclear impotriva Chinei, dar niste lovituri punctuale pareau o manevra abila si necesara. Marea necunoscuta era insa reactia chinezilor. Daca Bejing ar fi recurs la o ampla ofensiva terestra, Moscova ar fi folosit arma nucleara. In acest caz, SUA ar fi trecut de partea Chinei si, posibil, acesta a fost motivul pentru care URSS a decis sa renunte la orice actiune.