La inceputul secolului 21, caile ferate chineze erau mai degraba o frana in calea dezvoltarii tarii. Dezolvarea transportului nu putea tine pasul cu nivelul tot mai ridicat de mobilitate a populatiei. Cu o viteza medie de 48 kilometri pe ora, caile ferate pierdeau concurenta cu transportul aerian au cel rutier. In 1997 a fost lansata o campanie de crestere a vitezei pe caile ferate, un program care a presupus, printre altele, un amplu proces de electrificare, constructia de tuneluri si poduri pentru facilitarea deplasarilor, etc.

In 2007, viteza medie a trenurilor de pasageri atinsese deja 70 de kilometri pe ora, iar pe anumite portiuni, se putea circula si cu 160 de kilometri pe ora. Era insa doar inceputul. La mijlocul anilor 2000, Beijing a lansat un nou proiect, de creare a unei retele feroviare de mare viteza, cu scopul de a stimula cresterea economica. 

In 2008, volumul investitiilor ajunsese deja la 88 miliarde de dolari si continua sa sporeasca, pentru a atinge 300 de miliarde de dolari. Cu acesti bani, s-a reusit realizarea unei retele de cale ferata de mare viteza care, in 2020, va numara 30.000 de kilometri.

In 10 ani, au fost construiti 19.000 de kilometri de TGV. Initial, chinezii au folosit tehnologie straina: francezii de la Alstom, canadienii de la Bombardier si japonezii de la Kawasaki. Intre timp, producatorii autohtoni s-au pus pe treaba si nu numai ca au acelasi nivel tehnologic, dar au intrat printre cei mai buni din lume.

In China, in categoria trenurilor de mare viteza intra garniturile cu literele G, care pot dezvolta o viteza de 310 kilometri pe ora, si D - 250 kilometri pe ora. Primele circula numai pe magistrale speciale, celelalte putand functiona inclusiv pe caile ferate obisnuite.  In prezent, TGV-urile deservesc aproximativ 20% din fluxul total de pasageri.