Cuvântul 'Lego' vine din cuvintele daneze 'leg godt' şi înseamnă 'a te juca bine'. Există câteva paralele interesante între Lego şi discuţia actuală despre viitorul ecosistem financiar digital. Atribute precum modularizare, standardizare şi inovaţie caracterizează atât construirea cu piese Lego, cât şi clădirea unei industrii financiare digitale.

Întrebarea care se naşte pentru instituţiile financiare şi bănci este: cum pot să 'joc bine' într-o lume digitală?

Instrucţiuni de construcţie

Punctul de început este modelul de business sau, pentru Lego, instrucţiunile de construcţie. Problema cu 'instrucţiunile de construcţie' ale serviciilor financiare este linearitatea lor istorică. Obsedată de conceptele de independenţă şi control, industria bancară a scos la iveală înainte de toate 'bănci clonă ce deţin un întreg lanţ de valori'.

În epoca transformării digitale, această lipsă de amploare a modelelor de business şi costul deţinerii infrastructurilor IT 'închise' a dus la faptul că furnizorii de servicii financiare tradiţionale de top s-au confruntat cu crize de identitate şi de performanţă. Profesioniştii din domeniul tehnologiei financiare, dar şi jucătorii pe piaţă, apropiaţi sau nu de ecosisteme financiare de tipul PayPal, Apple, Amazon şi Facebook, folosesc slăbiciunea structurală din sistemul financiar pentru a intra pe piaţă sau pentru a extinde limitele sistemului. Ei sunt susţinuţi de entităţi de reglementare care modifică regulamentul pentru piaţa financiară în favoarea Fintech, instaurând licenţe speciale Fintech, promovând standardizarea prin intermediul noilor reglementări (ex. PSD2) şi permiţând apariţia noilor modele de business (precum agregatoarele de date).

Strategia de transformare: deschiderea

A presupune 'dispariţia digitală' a instituţiilor financiare tradiţionale pe baza structurii lor organizaţionale istorice este, totuşi, disproporţionat. Pentru a capitaliza punctele pozitive ale transformării digitale, trebuie, indiferent de punctul de pornire, să se înţeleagă factorii ce determină schimbarea ce acţionează în acest moment.

În afara convergenţei industriilor, puterea de negociere în schimbare a clienţilor şi transparenţa tot mai mare a pieţei ce rezultă din standardizare, trecerile comportamentale către cooperare, co-creare şi ajustare în funcţie de populaţia ţintă sunt cheile către succes. Aşadar, intermediarul financiar trebuie să-şi dorească un grad mai mare de specializare, să se asigure că serviciile sale sunt extrem de clare şi integrate în propriile instrucţiuni de construcţie şi apoi să se deschidă către lumea din jur cu ajutorul tehnologiei şi al conexiunilor de platformă. În consecinţă, elementele lanţului valoric, a căror caracter interschimbabil nu creează valoare adăugată, pot fi externalizate către ecosistem unde pot fi facilitate într-un mod mai eficient din punct de vedere al costului şi de către partenerii de reţea, în special profesionişti din domeniul tehnologiei financiare.

Open (API) Banking

Conceptul de Open Banking abordează această strategie de transformare pentru bănci. Ideea de bază este că o bancă furnizează interfeţe (API-uri) mai degrabă decât aplicaţii greoaie şi astfel permite ca componentele sistemului, administrate de diferite părţi, să se interconecteze. Cu alte cuvinte, API-urile oferă conectivitate cu IT al terţilor şi infrastructuri de servicii de business (cum sunt platformele de tranzacţionare multi-active şi de investiţii ale Saxo Bank) şi deci oferă acces la soluţii de ultimă generaţie la cheie.

API ajută băncile să integreze platforma necesară, produsul şi inovaţia serviciilor cu flexibilitate şi eficient din punct de vedere al costului în propriul lanţ de valori şi în infrastructura IT 'moştenită'. Ajută, de asemenea, la externalizarea proceselor cu valoare mică drept produse substituibile, să realizeze o mai mare distribuţie, să crească agilitatea serviciilor, să îmbunătăţească experienţa clienţilor, să demonstreze flexibilitate comportamentală şi să reducă riscurile IT.

În final, API Banking dă posibilitatea abordării procesului de transformare într-un mod jucăuş (adică pe bază de cărămizi), dar şi alinierea organizaţiei cu parteneri cu experienţă, fără a limita opţiunile companiei pe termen scurt. Posibilităţile sunt variate, de la integrarea unui produs unic (de exemplu, date de cercetare) şi soluţii white label cu integrarea platformei (de exemplu, pentru tranzacţionare şi investiţii), la externalizarea a cât mai multe servicii cu privire la infrastructură, produse şi servicii, şi astfel crearea unor noi model de business (unde 'bănci API' ex. conectare, alegere şi gestionare a serviciilor terţilor).

Este necesară o schimbare de mentalitate a Consiliului Director şi a managementului

Transformarea digitală presupune şi că dezvoltarea clasică a strategiei trebuie pusă sub semnul întrebării. Strategiile trebuie să fie adaptabile. Furnizorii de servicii financiare trebuie să poată să-şi abandoneze ideile cu privire la 'identitatea istorică a serviciului' fără emoţie şi să se (re)poziţioneze continuu în ecosistemul financiar folosind, de exemplu, sprinturi de inovare ca metodă de a crea o 'cultură digitală'.

'Nesiguranţa managementului' a crescut cu transformarea digitală, iar managerii seniori trebuie să înveţe să recunoască faptul că 'nu ştiu ceea ce nu ştiu'. Consiliul director şi managementul trebuie să se concentreze pe a urmări valoarea viitoare şi de a permite prototiparea unor reacţii strategice.

Doar cei deschişi joacă bine

Oferta unei companii este determinată de poziţionarea sa în ecosistem. Poziţionarea reactivă sau marginalizarea vor fi soarta multor furnizori de servicii financiare dacă nu-şi deschid infrastructura, căutând activ să creeze reţele tehnologice şi să ajungă la o agilitate a ofertei.

'A juca bine' depinde de cât de inovator poate fi propriul tău 'flux de valoare' legat de lumea de afară - la Lego, unul dintre cei mai de succes producători de jucării, toate piesele pot fi combinate.