La 9 august 2007, banca franceza BNP Paribas a inghetat activitatea a trei fonduri expuse pietei imobiliare americane. Decizie care s-a dorit a fi un mesaj, o punere in garda a mediilor franceze in legatura cu siguranta creditelor ipotecare americane cu risc ridicat (subprime). Reactia nu a intarziat sa apara: la New York, indicele vedeta al Bursei, Dow Jones, pierdea 3%.

"Am vazut fonduri speculative si oameni care schimbau produse fara sa para panicati", isi aminteste Kenny Polcari, broker de actiuni si care lucreaza pe Wall Street din 1985. "Eram ingrijorat, dar nu panicat", adaugat Polcari, care s-a numarat, atunci, printre cei intermediau, pentru firma britanica Icap Corps, afaceri intre traderi, bancheri, gestionari de bursa si Bursa.

Nici Casa Alba nu parea nelinistita. "Se pare ca, in aceasta faza, ne indreptam spre o aterizare lenta. Asa indica faptele", declara presedintele de atunci al Statelor Unite, George W. Bush la conferinta de presa din 9 august. Politica promovata de Alan Greenspan, seful Rezervei federale, Fed, a favorizat aparitia bulei imobiliare.

Mentinand dobanzi foarte mici si inundand piata cu dolari, conducerea Fed i-a incitat, practic, pe americani sa se indatoreze pentru a deveni proprietari. Creditul fiind ridicat la rang de motor al dezvoltarii consumului. "Chiar si somerii se puteau imprumuta la banca", aminteste Polcari. Pe Wall Street, bonusurile si profiturile infloreau, mai ales ca administratia Bill Clinton abrogase in 1999 legea Glass-Steagall, care separa bancile comerciale, mult mai prudente, de cele de investitii, unde se mergea si pe risc. 

Pentru a face fata cererii, brokerii confectionau credite ipotecare cu dobanzi variabile, de mare risc, dar pe care bancile le revindeau bucata cu bucata sub forma de obligatiuni - CDO, collateralized debt obligation - pe piata financiara, cu asentimentul agentiilor de notare. "Raul era pe punctul de a iesi la iveala. Aceste produse derivate erau greu de inteles, dar din moment ce piata urca si toata lumea isi umplea buzunarele, nimeni nu-si facea probleme", comenta Polcari.

O banca a vazut insa amenintarea: Goldman Sachs. La 14 decembrie 2006, directorul financiar David Viniar a convocat o reuniune cu traderii si responsabilii de risc pentru a analiza situatia de pe piata imobiliara americana. In ajun, fusesera semnalate primele pierderi in portofoliul Goldman. Viniar a ordonat o schimbare a strategiei de investitii, in sensul parierii pe prabusirea pietei imobiliare. "Trebuie sa ne punem la adapost", a explicat bancherul.

Pe moment, Goldman a evitat un dezastru si a castigat bani frumosi, dar in 2010, banca a fost acuzata de SEC, jandarmul Bursei americane, ca a creat Abacus, un produs complex care cuprindea credite imobiliare cu risc ridicat , vandut ulterior clientilor care au crezut in cresterea pietei imobiliare, in conditiile in care banca astepta, dimpotriva, prabusirea ei.

La 16 martie 2008, JPMorgan Chase a cumparat aproape pe nimic banca Bear Stearns, in prag de faliment pentru pariuri dezastruoase pe subprime. Infiintata in 1923 si numarand 14.000 de angajati, Bear Stearns era unul dintre simbolurile de succes ale finantelor americane. "A fost o mare cotitura", a relatat Kenny Polcari. "Toate aceste produse comple au devenit brusc imposibil de vandut. Nu mai erau cumparatori. S-a creat o panica generala".