„FINLANDA ESTE MAI DEGRABĂ PLICTICOASĂ, pentru că totul merge perfect. Nu e loc de energii creatoare, cauzate de dificultăţi birocratice sau de altă natură.” Caracterizarea, plină de umor, îi aparţine academicianul Gheorghe Păun, pe care îl aminteşte, cu admiraţie, profesorul Ion Petre, stabilit aici de peste un deceniu şi jumătate. Pentru el, Finlanda este o ţară primitoare, în care s-a putut forma ca cercetător profesionist, în care şi-a construit cariera academică, ajungând în vârful sistemului universitar, în ciuda statutului său de străin. „Finlanda este o ţară dominată de un respect incredibil pentru reguli şi pentru cel de lângă tine. De încrederea pe care oamenii o au unii în ceilalţi şi în instituţiile statului. Este ţara în care gentlemen’s agreements înlocuiesc adesea contracte stufoase. Finlanda este o ţară foarte curată, atât pe străzi, cât şi în natură, în care găsim oaze de verdeaţă şi chiar mici păduri în inima marilor oraşe. Este, în acelaşi timp, ţara taxelor mari, reflectate, însă, în servicii publice ireproşabile. Finlanda este ţara celor o mie de lacuri, a nopţilor albe, când soarele de vară nu apune deloc, şi a nopţilor lungi, de iarnă, cu zăpadă din belşug şi cu aurore boreale.” Aceasta este Finlanda profesorului Ion Petre - unul dintre privilegiaţii locuitori ai celui mai frumos arhipelag din lume, cel de la Turku. Şi unde domnia sa a ajuns printr-o fericită întâmplare...

Citeste AICI CV Prof. Dr. ION PETRE

Întâlnirile vieţii sale...
O întâlnire cu un mare profesor avea să-i schimbe viaţa studentului român Ion Petre, pe când acesta avea doar 23 de ani. O întâmplare care l-a pus, treptat, pe direcţia potrivită potenţialului său intelectual uriaş. Şi să îl aducă, astăzi, aici: Academicianul Arto Salomaa a fost „primul personaj-cheie” din parcursul tânărului român cu rezultate excepţionale la matematică dintotdeauna.
L-a acceptat la doctorat, în Finlanda, la o vârstă la care, pentru alţii, este prea devreme chiar şi pentru a visa atât de departe. De la maestrul său, doctorandul din România a învaţat să conştientizeze „ce înseamnă dedicaţia pentru cercetarea de cel mai înalt nivel, răbdarea de a înţelege şi a analiza o problemă, în cele mai mici detalii şi de a şti ce înseamnă cu adevărat să-ţi fie recunoscută munca”.

Întâlnirea care a urmat i-a conturat şi mai clar viziunea asupra a ceea ce îşi dorea - cea cu profesorul Grzegorz Rozenberg, de la Universitatea Leiden, Olanda, „unul dintre cei mai apreciaţi informaticieni teoreticieni ai lumii şi cel mai influent personaj din dezvoltarea mea, ca cercetător”, după cum ni-l descrie Ion Petre. Prima întâlnire cu profesorul Rozenberg este o poveste in sine. Romanul se afla la o cină, in timpul primei conferinţe de informatică la care participa, pentru a-şi prezenta propriile rezultate de cercetare. „L-am văzut ridicandu-se de la masa lui. A venit la mine şi mi-a spus că vrea să-mi vorbească. Am rămas complet interzis. La fel şi colegii mei doctoranzi. Ştiam cine este profesorul Rozenberg, dar nu aveam nicio idee că el ar şti de existenţa mea şi, cu atat mai puţin, că ar vrea să-mi vorbească. Mi-a scris enunţul unei probleme interesante pe spatele unui meniu şi mi-a spus că vrea să ii dau o soluţie, in cateva zile.

Soluţia a venit după circa două săptămani. Prima lucrare de cercetare a lui Ion Petre alături de profesorul Rozenberg, după cateva luni. Colaborarea lor continuă şi astăzi. „Mi-a insuflat pasiunea pentru cercetare, indiferent de ziua din săptămană sau de ora din zi, dar, mai ales, am invăţat ce este satisfacţia cercetării interdisciplinare: de la el m-am contaminat cu pasiunea pentru aplicaţiile matematicii şi ale informaticii in biologie, pentru lecţiile pe care informatica le poate invăţa de la biologie”, punctează recunoscător ucenicul său.

Cine a devenit Ion Petre
Astăzi, Ion Petre este profesor universitar, şeful catedrei de Computer Science al Abo Akademi University. „O poziţie cu mare concentraţie de stres şi de muncă administrativă, dar din care am reuşit să reformez curiculumul de informatică, la nivel de licenţă şi master.” Ion Petre este, de asemenea, director adjunct al „Turku Centre for Computer Science”. „Mi-a adus satisfacţia de a ajunge, in doar caţiva ani, de la statutul de nou-venit, ca doctorand in cadrul Institutului, la una din poziţiile de conducere. Am reuşit să reformez structura de laboratoare de cercetare a Institutului, să introduc patru mari programe de cercetare şi să lansez programul internaţional TUCS Distinguished Lecture Series≫”. Directorul Programului International de Master in Informatică, de la Abo Akademi University este acelaşi Ion Petre. Este vorba despre unul dintre cele mai căutate programe internaţionale de master din Finlanda, la care aplică tineri din toată lumea.

Citeste si De ce este Finlanda un model planetar de educaţie

În laboratorul de cercetare
Cercetarea Profesorului Doctor Ion Petre se concentrează pe aplicaţii ale matematicii şi informaticii in biologie. Se ocupă in special de modelare computaţională in biologie. „Tipul acesta de cercetare inseamnă, in esenţă, să incerci să descrii, in termeni matematici, principalii actori dintr-un proces biologic, atat cat sunt ei cunoscuţi la acel moment, precum şi relaţiile dintre ei.

In felul acesta, procesul biologic este transformat intr-un obiect matematic (modelul), datele experimentale biologice, in diverse observaţii cantitative sau calitative despre model, iar intrebările biologilor cu privire la procesul respectiv, in nişte probleme matematice. In unele cazuri, acestea pot fi rezolvate direct, iar soluţia poate fi apoi interpretată in termeni biologici, răspunzand astfel intrebărilor partenerilor biologi.
In cele mai multe cazuri, insă, problema respectivă este atat de complexă, incat este imposibil de rezolvat direct. Aici intervenim cu abordări computaţionale, in care aproximăm numeric soluţia, rulăm simulări de calculator, facem predicţii in privinţa comportamentului modelului, ce pot fi apoi verificate in laborator. Identificăm proprietăţi ce nu pot fi explicate, pe baza cunoştinţelor oferite de biologi şi oferim ipoteze in privinţa unor eventuale mecanisme biologice, necunoscute, ce ar putea fi, apoi, identificate in laborator.

O altă direcţie de cercetare este aceea in care informatica preia, in propriul său folos, diverse paradigme observate in biologie. Exemple de acest fel abundă acum in informatica modernă: inteligenţa artificială, algoritmi evoluţionari, algoritmi genetici, reţele neuronale şi multe altele.” O direcţie de care profesorul Petre se ocupă este cea a calculului cu ADN, „unde moleculele de ADN sunt folosite ca mediu de stocare de date, ce pot fi apoi manipulate prin enzime bine alese. Printre marile promisiuni ale acestui domeniu este capacitatea de calcul paralel la scară masivă şi capacitatea de a asambla structuri atomice de mare precizie. De exemplu, o nouă generaţie de procesoare de calcul, prin autoasamblarea moleculelor biologice, fără intervenţia factorului uman.”

Fascinaţia matematicii
Ion Petre descoperea, in copilărie, pe langă plăcerea unui simplu joc şi pe aceea a matematicii şi a olimpiadelor de profil. Gandul că ar putea deveni matematician i-a incolţit in minte abia in liceu, după ce caştiga o olimpiadă judeţeană, la 3.5 puncte distanţă de următorul clasat. Ion Petre fusese singurul elev in stare să rezolve două dintre problemele din concurs. Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti a fost, aşadar, o alegere firească. A ales secţia Informatică. „Lumea pe care am descoperit- o acolo mi s-a părut extraordinară şi m-am bucurat să profit cat mai mult de ea. Am invăţat cat am putut de mult, chiar şi din materii despre care se spunea, printre colegi, că sunt irelevante pentru informatica modernă”. Se inşelaseră. 

Ion Petre spune că tot ce a invăţat i-a folosit mai tarziu. A absolvit Matematica cu media generală 10, dar nu a visat niciodată să plece la vreun doctorat. Nici măcar să inceapă unul. Intr-o zi, insă, a aflat că profesorul Salomaa, din cărţile căruia studiase in facultate, are cateva poziţii de doctoranzi disponibile. O provocare căreia i-a cedat. Copleşit de entuziasm. Era vara lui 1997...

CHESTIONARUL INCOME

1. De ce Finlanda?

Am plecat în Finlanda mai mult ca răspuns la o autoprovocare: aş putea oare să fac faţă exigenţelor faimosului profesor Arto Salomaa şi să-mi fac studiile doctorale în grupul lui? Planul era să stau 4-5 ani, cât să-mi termin doctoratul. Dar lucrurile au evoluat altfel...

2. O zi din viaţa dumneavoastră...
Cea mai mare parte a timpului îmi este ocupată de viaţa profesională. Pendulez continuu între cursuri, masteranzii şi doctoranzii mei, proiecte de cercetare, conferinţe, administraţie universitară, programul internaţional de master în informatică, munca de la „Turku Centre for Computer Science (TUCS)” şi programul de „TUCS Distinguished Lectures”. Mă implic cât pot de mult în viaţa băieţilor mei, fie că asta înseamnă participarea la antrenamentele lor de fotbal, la şcoala de înot, la şcoala de artă, la teme sau la citit, la bibliotecă sau la plimbări cu bicicleta.

3. Cineva cu profilul dumneavoastră profesional îşi poate găsi astăzi locul în România?
Cu siguranţă, da. De altfel, există în România cercetători şi profesori foarte buni, unii dintre ei educaţi doar în ţară, alţii în străinătate şi repatriaţi. Este greu de făcut acest exerciţiu mental, cum ar fi fost dacă aş fi rămas acasă. Meseria mea este globală, presupune contacte permanente cu comunitatea internaţională. Cu siguranţă, aş fi interacţionat cu colegi din lume, dar îmi este greu de imaginat în ce fel aş fi evoluat, în timp.

4. Câteva lucruri utile societăţii noastre...
Încrederea în cei din jur, în cinstea, onoarea şi buna lor credinţă. Încrederea în stat, în sistemul său juridic, de ordine, de asigurări sociale etc. Încrederea într-un sistem de valori morale şi profesionale, în societate, în care distanţa dintre un om şi visele sale să poată fi, în principiu, străbătută prin muncă şi dedicaţie.

5. Românilor le este dat uneori să fie priviţi cu suspiciune în afara ţării lor. Vi s-a întâmplat asta în Finlanda?
Tipul de atitudine pe care îl vezi pe stradă este aici profund diferit faţă de cel din mediul academic şi, în general, în mediul profesional. Nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu privit cu superioritate în mediul academic finlandez pentru că aş fi venit din România. Ba chiar dimpotrivă, mi se întâmplă uneori să mi se atribuie apriori un soi de superioritate a pregătirii matematice, pe baza argumentului că am învăţat în şcoala românească de matematică...

6. În Finlanda ce altceva se ştie despre ţara din care veniţi?
Se ştie destul de mult, atât lucruri bune cât şi rele. Faptul că Finlanda şi România sunt amândouă în UE ajută la a căuta să înţelegi câte ceva din realităţile din cealaltă ţară. Legăturile academice (de exemplu schimburile de studenţi şi profesori) şi industriale (prezenţa până de curând a Nokia în România) ajută şi ele în a afla câte ceva despre România. Se mai ştie câte ceva despre trecutul comunist al României, despre parcursul ei economic comunist şi post-comunist, despre evoluţiile politice recente. Se ştie şi despre performanţa vârfurilor academice din România, care sunt întotdeauna binevenite în Finlanda, pentru studii, stagii de cercetare, prelegeri sau slujbe în firmele finlandeze de înaltă tehnologie. Prezenţa romilor din România pe străzile din marile oraşe finlandeze adaugă şi ea o componentă percepţiei României în Finlanda.

7. De ce are nevoie, în opinia dumneavoastră, învăţământul românesc pentru a-şi regăsi performanţa de altădată, recunoscută, spuneaţi, chiar şi în Finlanda?
Urmăresc cât pot de mult dezbaterea pe tema învăţământului, a educaţiei, în general, din România. Dezbaterea publică se axează mai mult pe salarizarea profesorilor, pe renovarea şcolilor, pe finanţare, în general. Fără îndoială, aspectul este esenţial, dar trebuie discutate şi aspecte precum cele pe care vi le-am descris despre sistemul finlandez. Mi se pare remarcabil că diagnosticul pus învăţământului românesc şi soluţiile propuse de academicianul Solomon Marcus în intervenţiile sale, de exemplu în recentul său volum Răni deschise (2012), sunt excelent validate de învăţământul finlandez.

8. Învăţământul finlandez este sinonim cu performanţa. Cum văd finlandezii performanţa, de fapt?
Performanţa unui sistem de învăţământ trebuie văzută nu numai în rezultatele unor copii de excepţie, la olimpiade (deseori antrenaţi special în afara curiculumului şcolar). Ea ar trebui regăsită în performanţa medie a elevilor, aşa cum este ea reflectată în testele internaţionale de tip PISA. De asemenea, ea nu poate fi regăsită doar în note sau în rezultate la teste naţionale de tip bacalaureat, dar mai degrabă în nivelul de educaţie din societate, în abilitatea viitorilor adulţi de a funcţiona în societate, de a interacţiona unii cu alţii, de a-şi construi o carieră de-a lungul a 40-50 de ani şi de a o adapta la schimbările de tehnologie.

9. Ce alte lucruri vă preocupă, în afara activităţii academice şi a celei de cercetare?
Principala mea preocupare este să înţeleg lumea prin ochii băieţilor mei, să înţeleg cum văd ei lumea din jurul lor şi să îi susţin în ceea ce le place să facă. Grădinăritul este una dintre ocupaţiile mele favorite. Avem câţiva pomi, o mică grădină de legume şi un gazon de care mă ocup cât pot de mult, mai ales în weekenduri. Joc uneori tenis şi badminton, dar nu atât de des pe cât mi-ar plăcea şi, în orice caz, nu atât de des încât să le pot numi un hobby sistematic.

10. Ţara preferată…
Resimt o mare bucurie de fiecare dată când revin în România, emoţia de a-i reîntâlni pe cei dragi de acolo, de a regăsi limba română, de a revedea locurile cunoscute. Simt un sentiment de linişte şi de regăsire de fiecare dată când mă întorc în Finlanda din vreo călătorie. Olanda este una dintre ţările mele favorite, cu casele ei şi cu lanurile de lalele. America este şi ea în topul favoritelor mele, mai ales pentru oportunităţi şi pentru „the American dream”.

ION PETRE

Vârsta: 38 ani
Profesia: Informatician
Domiciliul actual: Turku, Finlanda
Ocupaţia actuală: Cercetător, profesor, şeful catedrei de Computer Science al Abo Akademi University, director adjunct al „Turku Centre for Computer Science”, directorul Programului Internaţional de Master in Informatică, de la Abo Akademi University