Doar 4 ani i-au trebuit românului să ajungă să lucreze pentru această instituţie de înaltă ţinută academică, unde este înconjurat de cei mai capabili specialişti în inteligenţa artificială.


A plecat, în 2008, de la Iaşi, ca student eminent al Universităţii „Gheorghe Asachi”, unde urmase Facultatea de Automatică şi Calculatoare. Anul acesta, Victor şi-a obţinut doctoratul la Oxford şi, totodată, dreptul de a rămâne în echipa de cercetători a prestigioasei universităţi, după o severă competiţie postdoctorală. Un sistem gândit de britanici special pentru a-i păstra pe cei mai buni dintre studenţi şi pentru a-i ajuta totodată să se lanseze într-o carieră de succes, în cercetare. Victor îşi obţinuse doctoratul „fără nicio corecţie”, sub îndrumarea renumitului profesor Ian Reid, alături de care a avut privilegiul să semneze şi cele mai multe dintre lucrările sale.

Dar mintea lui Victor a fost pusă la treabă şi de alţii. A fost angajat pentru un proiect al Agenţiei Europene Spaţiale despre segmentarea şi reconstrucţia în 3D a clădirilor din imaginile de pe satelit. De asemenea, Victor a fost consultant pentru un proiect ce vizează găsirea poziţiilor maşinilor care participă la cursele de Formula 1. „Get Fit with Mel B”, dezvoltat de Lightning Fish Games Ltd, a fost implementat inclusiv datorită ştiinţei şi abilităţilor tânărului din România.

Victor face posibil ca un computer să poată interacţiona cu lumea reală…

Domeniul de cercetare al lui Victor este computer vision. Şi mai precis „Shape Knowledge for Segmentation and Tracking”. „Simţul principal pe care se bazează interacţiunea umană este vederea”, ne explică tânărul om de ştiinţă. „Computer vision urmăreşte să atribuie semnificaţie semantică imaginilor şi astfel permite calculatoarelor să interpreteze şi, în consecinţă, să interacţioneze cu lumea reală. Fără computer vision calculatoarele ar fi limitate la informaţiile introduse de operatori umani, ceea ce ar elimina orice posibilitate de autonomie”, mai aflăm. Iată două exemple: „Un autoturism are roţi, portiere, portbagaj, o formă tipică etc. Omul cunoaşte această reprezentare generică - conceptul de autoturism. Calculatorul cunoaşte doar câteva exemple specifice, dar nu «înţelege» conceptul generic.” Folosind diferite date de antrenare şi metode dezvoltate de Victor, calculatorul extrage intepretări de înalt nivel şi „învaţă” singur că un autoturism are roţi, portiere etc. Utilizând apoi ce a învăţat, calculatorul poate reconstrui forma tridimensională a unei maşini din imagini 2D şi să localizeze maşina într-o imagine provenită de la un satelit, de exemplu.

… şi o inimă gata să bată

Victor este angajat acum în mai multe proiecte, cu variate aplicaţii, de la ingineria aerospaţială, până la monitorizarea parametrilor funcţionali medicali. Cercetarea lui, aşa cum am aflat, este orientată, în principal, către recuperarea poziţiei şi formei obiectelor din imagini. Tânărul nostru expert poate concura oricând cu imaginaţia unui Steven Spielberg. Acum, el încearcă localizarea şi reconstrucţia inimii din imagini primite de la un aparat cu ultrasunete. „Folosind imaginile din baza de date ale unui ecocardiograf şi algoritmul realizat, calculatorul poate reconstrui forma 3D şi contracţiile cordului. În general, imaginile iniţiale sunt neclare şi fac dificilă chiar şi pentru un specialist măsurarea parametrilor funcţionali ai inimii.” Sistemul lui Victor „învaţă”, aşadar, reconstituirea cordului după analiza scanărilor tridimensionale imperfecte din baza de date a ecocardiografului şi poate apoi automatiza recuperarea parametrilor inimii.

No comment.

O zi la Oxford, cât o întreagă carieră

Ştim cu toţii ce este Oxford, fără excepţie, probabil. Pentru Victor Prisăcariu, Oxford este mai mult decât un nume sonor. Este instituţia care îi va marca, poate, întreaga viaţă şi carieră. În 4 ani, mulţi indivizi poate nici nu remarcă schimbările prin care trec, fiindcă ele sunt mai mult sau mai puţin semnificative. În 4 ani, Victor a plecat din Iaşi, şi-a obţinut un doctorat la Oxfrod şi astăzi este parte din echipa de specialişti a renumitei instituţii. „O structură multiculturală, multinaţională şi multifuncţională, în care colegii, prietenii, veniţi din toate părţile lumii, împărtăşesc pasiunea pentru ştiinţă şi tehnologie şi dorinţa de cunoaştere la cel mai înalt nivel”, după cum o descrie chiar Victor. „La multe proiecte se lucrează în echipă”, ne mai povesteşte el. „Nu este important când şi cât lucrezi. Ziua poate avea şi 72 de ore, dar poate avea şi 4, atâta timp cât sunt respectate diferitele termene de finalizare. Interacţiunea profesor-student este informală. Colaborarea cu aceştia este deschisă şi totală. Studenţii nu lucrează pentru profesor, ci în colaborare cu profesorul. Interesul comun este finalizarea proiectelor de cercetare, stimulând şi nu inhibând capacitatea studentului de a genera idei. În timpul liber, mergem la o bere, la un spectacol sau la o prelegere a unor personalităţi ştiinţifice, culturale sau politice, care vin adesea la Oxford. La Oxford, nu contează ţara de origine, contează ceea ce faci. Aici se face ştiinţă, nu politică, şi eşti evaluat după rezultate, nu dupa nume, poziţie socială sau putere financiară...”

Victor Prisăcariu

Vârsta: 28 ani

Profesia: cercetător

Ocupaţia actuală: cercetător asistent postdoctoral, departamentul „Engineering Science”, Oxford

Domiciliul: Oxford, UK


CHESTIONARUL INCOME

1. De ce Oxford şi cum ai ajuns acolo?

Am ales Oxford fiindcă este una dintre cele mai bune universităţi din lume şi pentru că are unul dintre cele mai bune grupuri de robotică şi computer vision. În plus, s-a întâmplat ca una din temele de cercetare de la departamentul britanic unde lucrez să fie foarte apropiată de domeniul pe care eu îl abordasem încă din 2006. Anul în care am fost acceptat ca „postgraduate research student” pentru a-mi pregăti şi susţine doctoratul a fost, practic, un an de evaluare a capacităţii de adaptare ştiinţifică. Apoi am susţinut examenul eliminatoriu de confirmare a poziţiei de doctorand. Pe 31 mai 2012 am susţinut teza de doctorat (VIVA), iar după o lună mi-a fost conferit titulul de „Doctor of Philosophy of Engineering Science” (DPhil). Între timp, am obţinut o bursă din partea Universităţii pentru rezultate academice excepţionale (UK Engineering and Physical Sciences Research Council Doctoral Prize).

2. Este dificil pentru un student român să se întreţină într-o ţară atât de scumpă, dacă nu provine dintr-o familie înstărită?

În cazul meu, cele două burse care mi s-au acordat mi-au asigurat suportul financiar - taxele de colegiu şi pe cele de department - pentru toată perioada studiilor doctorale şi pentru continuarea cercetării.

3. Câteva lucruri pe care le-am putea învăţa de la un asemenea sistem educaţional…

Sunt multe lucruri pe care şcoala românească le-ar putea învăţa de la sistemul educaţional universitar englez. Studenţii trebuie să fie motivaţi şi să înveţe valoarea efortului şi cunoaşterii. Profesorii ar trebui să-şi facă un scop din înţelegerea prelegerilor şi cursurilor lor de către studenţi, să accepte faptul că atunci când studentul nu este performat este şi responsabilitatea profesorului, nu numai a studentului.

4. Cercetare în computer vision…

Cercetarea mea urmăreşte reproducerea modului în care creierul uman percepe abstract structura şi aspectul diferitelor forme/obiecte pentru a le recunoaşte sau reconstitui ulterior. Aceste reprezentări, prin variate proceduri analitice, reconstituie aspectul, poziţia şi mişcarea lor. Algoritmii creaţi pot fi aplicaţi de la ingineria aerospaţială până la monitorizarea diferiţilor parametri funcţionali medicali.

5. Care este percepţia asupra propriului viitor a unui doctor în computer vision?

Pe de o parte, pot îmbrăţişa o carieră academică. Alternativa ar fi o carieră în industrie, de exemplu Microsoft Research. M-ar pasiona, totuşi, mai mult varianta academică. La momentul actual, nu aş avea cum să iau o decizie dacă rămân aici sau merg la altă univeristate britanică ori dacă mă întorc în ţară. Mă aflu în faza de „maturizare ştiinţifică” şi îmi doresc să continuu să lucrez la această universitate de mare tradiţie şi valoare. Eu cred că poţi fi român încercând să faci ceva pentru ţară atât aici, cât şi în România.

6. Marius Leordeanu s-a întors în România şi face tot computer vision, la Institutul Academiei Române. Tu ai face acelaşi lucru?

Îl admir pe Marius pentru că s-a întors în România şi a reuşit să găsească şi apoi să contribuie la crearea unui laborator de cercetare capabil să producă rezultate la cel mai înalt nivel. Cât despre mine, nu exclud deloc posiblitatea de a mă întoarce în ţară, dupa ce mă voi fi dezvoltat profesional.

7. Ce crezi că ar trebui să facă România pentru a renaşte?

Să renunţăm la duplicitate, să combatem nepotismul, să lăsăm profesioniştii să-şi facă treaba, să stimulăm cercetarea.

8. Când ai fost ultima dată acasă?

În septembrie. Mi-a făcut mare plăcere să am şansa de a participa la un workshop organizat de IMAR, un eveniment de la care am plecat cu noi prieteni şi colaboratori şi asta mă bucură mult. Manifestarea a reunit participanţi români de mare valoare din diaspora. Întâlnirea pe care am avut-o la Bucureşti ne-a oferit oportunitatea de a ne cunoaşte mai bine şi de deschide noi colaborări.

9. Ţelul tău…

Întotdeauna am încercat şi voi continua să încerc să-mi menţin rata de creştere.

10. Ţara preferată…

Gibraltar, Europa Point.