În prezent vulcanii de pe lună sunt inactivi de mult, suprafaţa Selenei este acoperită de scurgeri piroclastice vechi de miliarde de ani, iar atmosfera selenară este atât de subţire încât nici nu mai poate fi numită atmosferă, fiind considerată în schimb o "exosferă" - moleculele de gaz rămase prizoniere atracţiei gravitaţionale selenare fiind atât de disparate încât nici nu se mai comportă ca un gaz.

Noul studiu, realizat de cercetători de la Centrul pentru Zboruri Spaţiale Marshall, aparţinând NASA, din Huntsville, Alabama şi de la Institutul Lunar şi Planetar (LPI) din Houston, sugerează că vechii vulcani de pe lună au produs o atmosferă care a rezistat timp de aproximativ 70 de milioane de ani, după care s-a disipat aproape complet în spaţiu, relateaza agerpres.

Mostre de sticle vulcanice adunate de astronauţii din misiunile Apollo în anii '70 au dezvăluit că magma din subsolul selenar "conţinea componente gazoase, aşa cum este monoxidul de carbon, dar şi ingredientele necesare apei, sulf şi alte substanţe volatile", conform unui comunicat al LPI.

În noul studiu cercetătorii au calculat cât de mult gaz s-a degajat din scurgerile piroclastice provenite din vulcanii de pe Lună. Ei au ajuns la concluzia că în jurul Lunii s-a acumulat un volum suficient de mare de gaze pentru a forma o atmosferă, care ulterior s-a risipit în spaţiu.

Conform autorilor studiului, această descoperire ar putea fi importantă pentru viitoarele misiuni pe Lună pentru că face trimitere la o "sursă de substanţe volatile care au făcut parte din atmosfera Lunii şi care ar fi putut să rămână blocate în solul mereu îngheţat din apropierea polilor satelitului nostru natural" şi care ar putea fi exploatate de astronauţi.