Pentru majoritatea dintre noi, memoria este un fel de album, indesat cu imagini colorate, mai clare sau mai incetosate, din viata noastra. Si oricat ne-am stradui sa retinem cat mai multe momente frumoase, chiar si acestea se estompeaza cu timpul. Intrebati-l, in schimb, pe Nim Weizech ce a facut in fiecare zi din ultimii 15 ani si el va descrie cu lux de amanunte cum a fost timpul, cum era imbracat, pe care parte a vagonului de tren s-a asezat in drum spre serviciu.

"Memoria mea seamana cu o colectie de casete VHS, unde sunt inregistrate, pe cadre, toate zilele din viata mea, din momentul trezirii si pana la culcare", a spus interlocutorul BBC Future. Mai mult, el poate indica data exacta cand au inceput aceste "inregistrari" - 15 decembrie 2000, cand a intalnit-o pe prima lui iubita la petrecerea aniversara a celui mai bun amic.

E adevarat, el a avut o memorie buna si inainte, dar trairile sufletesti generate de prima dragoste, a declansat un nou mecanism si de atunci nu mai poate uita nimic. Ce anume s-a intamplat? Multa vreme oamenii de stiinta nu au putut oferi o explicatie coerenta. Ultimele studii aparute pe aceasta tema deschid o noua fereastra, prin care se poate arunca o privire in interiorul gandirii neobisnuite a acestor oameni. In plus, autorii respectivelor lucrari dau de inteles ca noi toi avem capacitatea de a retrai trecutul cu o precizie extraordinara.

Fenomenul Highly superior autobiographical memory, HSAM, a fost pentru prima data detaliat in 2006 si s-a bazat pe exemplul americancei Jill Price. In speranta ca medicii ii vor oferi unele raspunsuri, Price a acceptat sa fie supusa la mai multe teste. Cu timpul, si alte persoane cu aceeasi "afectiune", au prins curajul de a "iesi din umbra". "Uneori nu-mi amintesc ce am facut in urma cu cinci minute, dar pot descrie in detaliu evenimente din 22 ianuarie 2008", a recunoscut unul dintre ei, care nu a dorit sa-i fie dezvaluit numele. 

"Probabil, misterul rezida in faptul ca acesti oameni retin informatia, spre deosebire de altii", a apreciat Craig Stark, de la Universitatea Irvine din California. "Ceea ce nu inseamna ca ei au ceva in plus in creier, o circumferinta suplimentara", a adaugat el. In schimb, persoanele in cauza prezinta legaturi neuronice suplimentare lobii frontari ai creierului implicati in procesul de gandire analitica si hipocampus, structura situata in zonele temporare si care este considerata un fel de "tipografie" a memoriei.

Interesant este ca HSAM nu se manifesta la toti la fel. Astfel, o profesoara de istorie recunoaste ca memoria ei fantastica a ajutat-o in anumite etape ale pregatirii ei profesionale. "Pot sa reproduc cu fidelitate o anumita lectie studiata la scoala intr-o anumita zi, vorbele profesorului". In schimb, Price nu se poate lauda cu o astfel de performanta, rezultatele ei scolare fiind, de altfel, mediocre.

Pe de alta parte, retrairea trecutului nu le permite sa treaca peste durere si regrete. "Incerci din nou si din nou aceleasi emotii. Ele raman la fel de dureroase si marcante. Fluxul amintirile nu poate fi stavilit, oricate eforturi ai depune", spune acelasi profesor. "Sunt ca niste rani vesnic deschise, te chinuie permanent", completeaza Weizech.

Se spune "iarta si vei fi iertat". Dar cum eu nu am privilegiul de a uita, trebuie sa invat sa iert cu adevarat. Si nu numai pe altii, dar si pe sine", a adaugat el.