Lucrand pe vestigiile orasului antic Hierapolis, in sud-vestul Turciei, Francesco D’Andria si un grup de oameni de stiinta de la Universitatea italiana din Salento, au gasit o pestera, decorata cu pilastri ionici si inscrisuri dedicate zeilor lumii de sub Pamant, Pluto si Kore. Tot aici, D’Andria si colegii lui au descoperit ruinele unui hram, a unui bazin si a numeroase de trepte, sapate sub pestera, fapt ce corespunde in totalitate documentelor stravechi despre acest loc.

Alister Filippini, specializat in istoria Vechii Rome, profesor la Universitatatile din Palermo si Koln, a declarat ziaristilor de la Discovery News: „Este o descoperire absolut fenomenala, pentru ca ea confirma si clarifica multe dintre informatiile furnizate de stravechi surse literare si istorice”.

Iata, spre exemplu, cum descria aceasta pestera, in secolul I Inaintea erei noastre, geograful grec Strabon: „Locul acesta este invaluit de un abur atat de cenusiu si dens, incat pamantul aproape ca nu se mai vede sub picioare. Pentru cei care se apropie de pestera din oricare parte a ei, aerul este inofensiv, pentru ca acolo, in exterior, nu exista abur. In schimb, orice animal care ajunge in interior, este sortit pieirii. In orice az, taurii manati sa intre in pestera au fost scosi afara fara suflare. Si eu am trimis acolo niste vrabii care, dupa ultima zbatere de aripi, s-au prabusit fara viata pe pamant”.

D’Andria, care a prezentat recent concluziile cercetatorilor sale in cadru unei conferinte la Istambul, afirma ca aburul mortal evocat de Strabon, si care este, de fapt, dioxid de carbon, mai este inca prezent in pestera. „Am constatat cu ochii nostri proprietarile mortale ale pesterii, in timpul sapaturilor arheologice desfasurate acolo. Cateva pasari care au incercat sa se apropie de intrare, au murit imediat sub efectul aburului de dioxid de carbon”, a relatat el.

 

 

In antichitate, pestera a servit drept loc pentru ritualuri sfinte. Pelerinii aducea cu ei pasari, pe care le dadeau drumul in pestera, pentru a se convinge de puterea ucigatoare a acesteia. In timpul ritualului in pestera erau trimisi tauri, pe care ii scoteau, ulterior, morti.

Filippini sustine ca pestera a fost folosita pentru a aduce ofrande zeului Pluto pana in secolul VI. Se pare ca asa numita Poarta spre Iad a fost defintiv distrusa din cauza cutremurelor. Dar taramul de foc nu are, se pare, o singura intrare. In Turkmenistan, un crater din desertul Kara-Kum a primit, la randul lui, numele de Poarta a Iadului. In 1971, cand geologii sovietici au forat aici in cautarea de gaze naturale, s-a format, la o adancime de aproape 20 de metri, un subteran lat de aproximativ 60 de metri. Locul a fost incendiat si, de atunci, gazul metan arde in continuare, scrie Christian Science Monitor.