Din punct de vedere tehnic, este vorba despre un armament defensiv: aceste sisteme nu pot fi folosite de Iran pentru a-si ataca vecinii. Rachetele ruse cu o raza de actiune de 200 de kilometri pot dobori avioane, rachete de croaziera si elicoptere pentru a proteja Iranul de o interventie aeriana.

Dar, continua Stern, daca nimeni nu va putea patrunde in spatiul aerian al Iranului, inseamna ca "nimeni nu va putea preveni desfasurarea de rachete cu raza medie de actiune pe teritoriul tarii sau dezvoltarea productiei de arme periculoase".

FIreste, numai rachetele S-300 nu pot crea "o umbrela impenetrabila", dar doua sisteme rusesti de aparare aeriana pot impiedica orice atacuri punctuale in Iran. Teheranul a comandat sisteme modernizate S-300 PMU-2, dar poate primi inclusiv variantele moderne S-300 BM, capabile sa doboare tinte aflate la maxim 200 kilometri inaltime, inclusiv rachete cu raza lunga de actiune.

In aceste conditii, daca cineva va incerca sa atace obiective militare sau strategice de pe teritoriul Iranului, el va trebui, mai intai, sa neutralizeze sistemele S-300, ceea ce presupune un schimb de lovituri mult mai amplu decat o operatiune punctuala, explica Stern.