Nici interminabilele scandaluri (care ar fi distrus orice candidat 'convenţional'), nici opoziţia propriului partid, nici dispreţul presei şi nici erorile sondajelor de opinie nu au împiedicat ascensiunea meteorică a unui candidat pe care nu paria nimeni în 16 iunie 2015, când şi-a anunţat intenţia de a candida la nominalizarea Partidului Republican la alegerile prezidenţiale din 8 noiembrie 2016. Împotriva tuturor vicisitudinilor, Trump i-a ignorat pe numeroşii săi detractori şi a promis 'să câştige, să câştige, să câştige' pentru 'a face America măreaţă din nou', faimosul său slogan de campanie.

Omul de afaceri nu a ezitat să joace totul pe o singură carte: să le dea un cuvânt de spus milioanelor de americani care, de ceva vreme, îşi declarau în sondajele de opinie nemulţumirea faţă de clasa politică tradiţională, despre care spuneau că se află izolată sub un clopot de sticlă la Washington, deloc conectată la nevoile cetăţenilor. Adoptând ca standard 'incorectitudinea politică' şi un discurs populist, xenofob şi ultranaţionalist ('SUA pe primul loc'), magnatul new-yorkez s-a erijat în 'călăul' unui establishment întruchipat de Hillary Clinton şi pe care Trump îl considera 'corupt'.

Trump a mobilizat legiuni de susţinători (alegători albi, din clasa muncitorească, puternic afectaţi de criza economică) la mitingurile sale electorale şi a stabilit cu aceştia o relaţie directă prin folosirea compulsivă - inclusiv dis-de-dimineaţă - a reţelei sociale Twitter.

Fidel acestei strategii, omul de afaceri a luptat pentru obţinerea statutului de candidat la preşedinţia SUA cu nu mai puţin de 16 contracandidaţi, printre ei adversari reputaţi de nivelul unui Jeb Bush sau Marco Rubio. La începutul anului, Trump a ajuns la momentul alegerilor primare republicane ca favorit în sondaje şi, lună după lună, s-a impus în faţa rivalilor săi republicani, spre surpriza - odată în plus - a clasei politice, a analiştilor şi a presei, care nu-i dădeau nicio şansă. Actualul preşedinte ales al SUA a obţinut nominalizarea partidului cu o cifră record de peste 14 milioane de voturi, în pofida unei campanii presărate de insulte la adresa femeilor, hispanicilor, musulmanilor, afro-americanilor şi chiar a persoanelor cu dizabilităţi.

Însă nimic nu părea să-l afecteze pe Trump, 'încoronat' candidat la Casa Albă la Convenţia Naţională Republicană din iulie, de la Cleveland (statul Ohio), unde a creionat o imagine sumbră a SUA şi s-a prezentat drept salvator, afirmând: 'Doar eu pot rezolva lucrurile'. Din acest moment, Trump s-a luptat cu Hillary Clinton într-una dintre cele mai dezagreabile campanii electorale care au avut loc vreodată în SUA, după cum a dovedit-o şi crisparea din cele trei dezbateri televizate dintre cei doi candidaţi la preşedinţia SUA. Având sondajele împotriva lui, Trump şi-a transformat campania într-o suită de polemici, cum ar fi deja faimoasa înregistrare video din 2005 în care magnatul imobiliar putea fi auzit făcând comentarii sexuale vulgare la adresa femeilor.

Între timp, Hillary Clinton, care simţea că este tot mai aproape să devină prima femeie care ajunge la Casa Albă, îşi freca mâinile până când FBI, cu doar 11 zile înainte de alegeri, a anunţat redeschiderea anchetei în scandalul privind folosirea necorespunzătoare a unui server privat pe vremea când Clinton era secretar de stat (2009-2013). Anunţul neaşteptat al FBI - care cu două zile înainte de scrutinul prezidenţial a surprins din nou, informând că încheia definitiv cazul împotriva lui Clinton - i-a dat o gură de oxigen lui Trump, care, aproape de linia de sosire, a ajuns-o din urmă în sondaje pe Hillary Clinton.

În ziua scrutinului, pe măsură ce avansa numărarea voturilor, harta electorală a SUA a început dintr-o dată să fie colorată în roşu (culoarea republicanilor) în state-cheie tradiţional albastre (culoarea democraţilor). După o noapte albă în SUA şi în întreaga lume, 'exploda' vestea: Trump, un personaj străin de politică, pe care nu paria nimeni în urmă cu un an şi jumătate, devenea al 45-lea preşedinte al SUA.

De atunci, preşedintele ales Trump a început să-şi alcătuiască guvernul, în care predomină generalii, milionarii şi angajaţii controversaţi (cum este cazul principalului său consilier, extremistul de dreapta Stephen Bannon, acuzat de rasism şi misoginie), în aşteptarea depunerii jurământului, la 20 ianuarie 2017, în tradiţionala ceremonie de învestitură. Cu toate că echipa de guvernare a lui Trump începe să capete formă, nimeni nu pare să fie în stare să ghicească ce fel de preşedinte va fi Trump, dat fiind caracterul său instabil şi imprevizibil.