Asemenea jocuri de razboi sunt foarte pretioase, pentru ca arata realitatea tactica si operativa, ceea ce ajuta la perfectionarea planurilor strategice, scrie Robert Farley in National Interest. Dar fortele de intimidare ale NATO nu si-au propus niciodata sa zdrobeascaarmatele sovietice/ruse in interiorul granitelor lor.

Nu, subliniaza autorul articolului, NATO si-a intarit angajamentul politic amenintand cu extinderea conflictului, in cazul aparitiei lui, pana la amploarea unui razboi pe care URSS nu si-ar fi dorit sa-l duca. La fel ca in 1949, NATO sustine conceptul intimidarii pe baza amenintarii cu escaladarea.

Jocul elaborat de RAND a demonstrat ca Rusia ar putea cuceri tarile Baltice. Dar inca din faza primara a conflictului, Moscova va incepe sa plateasca pentru gestul ei, pentru ca trupele NATO vor lansa o ofensiva asupra Kaliningradului, Transnistriei si a altor zona dominate de Rusia.

Concomitent, flota rusa ar fi supusa unui amplu atac lansat de submarinele si aviatia NATO. Actiunile trupelor aliate vor distruge mare parte din navele ruse si sistemele de aparare aeriana. Pe scurt, Rusia poate cuceri tarile Baltice, dar pretul platit va fi mult mai mare, de aceea o eventuala ocupatie si-ar pierde rostul.

Asa a gandit NATO in 1949, asa gandeste si acum, subliniaza Farley.