Politic - scena e frântă, curente ultranaţionaliste prind curaj, iar partidele, aparent sub asediu, lasă nu doar o senzaţie de dezorientare, ci şi una de neputinţă. Ceea ce e grav, pentru că doar proştii cred că se poate fără politică; iar politica o fac politicienii şi partidele - în mod asumat şi transparent, sau neasumat şi disimulat, aşa cum se poartă mai nou.

Social - suntem tot mai puţini şi miroase a sărăcie, e un parfum de mizerie şi disperare în aer. La ţară, cel puţin 1 din 8 copii merg la culcare flămânzi, 42% dintre tinerii în vârstă de 15 ani sunt analfabeţi funcţionali, adică roboţei raşi pe creier, iar o treime dintre români nu-și poate permite să cumpere articole considerate necesare pentru a duce un trai decent.

Economic - în lipsa oricărei strategii, încurajăm şi stăm bine la capitolul consum, dar situaţia se poate întoarce împotriva noastră, date fiind minusurile la investiţii, la colectarea taxelor, la fonduri europene, la producţia autohtonă, la productivitate şi locuri de muncă; halucinant şi de neînţeles, de vreme ce avem şi banii, iar contextul, aparent, ne e favorabil - dar ne batem parcă intenţionat joc de el.

Internaţional - ocolim orice ocazie să devenim o voce în zonă, deşi contextul şi potenţialul ne recomandă. Ezitanţi, smeriţi şi lipsiţi de iniţiativă, comunicăm prost şi aşteptăm să ne pice ceva din cer. În concluzie, „criza ce va să vie”, despre care se tot vorbeşte, nu e întâmplătoare, ba e chiar esenţială pentru unii. Când lucrurile merg bine, aşezat - din lipsa altor preocupări - apar întrebări nedorite. Decât să te concentrezi pe aspectele forte, pe care ai putea construi ceva bun, e mai sigur să ţii oamenii în întuneric şi ocupaţi cu tot felul de crize false, inventate, dar ale căror efecte brutale pot deveni tulburător de reale, de concrete. Astfel se menţine controlul şi continuitatea la butoane. Investind în foame, teamă şi scârbă se obţine garanţia că mulţi dintre cei buni vor alege să stea deoparte ori să se concentreze pe supravieţuire... sau să plece cât mai departe. Iar aceştia sunt exact oamenii care pot schimba lucrurile în bine. Nu o spun eu, s-au scris cărţi despre asta, iar istoria e plină de exemple. Din păcate pentru adepţii teoriilor secrete, nu e nimic obscur sau conspiraţionist la mijloc. E doar o realitate, una dintre ele – un snapshot. Sărăcia, teama, foamea nu se pot vindeca temeinic doar cu bani, ci mai ales prin educaţie; dar e riscant pentru agitatorii de serviciu.