Deşi alte companii miniere raman increzatoare in viitorul cărbunelui, care generează aproape 40% din energia electrica mondială, cel mai poluant combustibil fosil a devenit un subiect sensibil pentru un număr tot mai mare de investitori care cer companiilor de resort să reducă expunerea pe cărbune. De exemplu, fondul suveran de investiţii al Norvegiei a sters de pe lista afacerilor sale intreprinderile care realizează 30% din cifra de afaceri din cărbune iar fondul care administrează activele Bisericii Angliei a fixat o limită de 10%.

"Oamenii stabilesc diferite praguri si vând fie din motive de etică, fie din motive de business", a comentat Helen Wildsmith, responsabil pentru modificările climatice la CCLA Investment Management, firma care gestionează averea Bisericii Angliei.

În cazul Rio Tinto, decizia de a renunţa la minele de cărbune ţine mai mult de faptul că aceste mine nu pot să concureze cu alte active ale sale, decât de presiunile venite din partea organizaţiilor de mediu. Directorul general de la Rio Tinto, Jean-Sebastien Jacques, precizează că şi o mare firmă minieră are fonduri şi talente manageriale limitate şi trebuie să aloce aceste resurse pe cele mai productive active. În plus, Rio Tinto a putut să îşi vândă minele de cărbune la preţuri bune, astfel că a putut returna mai mult numerar acţionarilor, scrie agerpres.

Luna trecută Rio Tinto a informat posibilii cumpărători că, până la începutul lunii decembrie, pot depune oferte de preţ preliminare pentru minele de cărbune Hail Creek şi Kestrel din Australia. Grupul minier cu sediul la Londra şi-a vândut treptat activele de cărbune din Australia după dezmembrarea diviziei sale de energie în 2015.