'Noi credem că există şi alte economii mai mici, dar la fel de atrăgătoare - ceea ce noi numim pockets of opportunity - pe care companiile ar trebui să le ia în considerare atunci când se gândesc să-şi extindă activitatea la nivel internaţional', a declarat Barret Kupelian, senior economist, PwC.

Unul dintre exemplele date de specialiştii PwC este Polonia, care - beneficiind de acces la Piaţa Unică - are una dintre cele mai liberale regimuri pentru ISD dintre economiile mai bogate. De asemenea, are costuri relativ scăzute ale forţei de muncă - de exemplu, costul orar al forţei de muncă în Polonia a fost de 8,60 euro în 2015, cu mult sub media UE de 25 euro pe oră. Aceşti doi factori, împreună cu poziţionarea sa centrală în cadrul continentului european extins, au ajutat Polonia să atragă investiţii străine directe însumând o valoare totală de 200 de miliarde de dolari sau aproximativ 50% din PIB-ul său.

În ultimul raportul preluat de agerpres, economiştii analizează, de asemenea, impactul potenţial al creşterii continue a ratelor dobânzilor din SUA asupra economiilor emergente.

'Chiar dacă unele pieţe ar putea fi expuse excesiv la datoriile exprimate în dolari, ei cred că cele mai multe sunt într-o poziţie mai bună pentru a face faţă politicii monetare mai stricte din SUA, din trei motive. În primul rând, Rezerva Federală a Statelor Unite ale Americii (FED) a anunţat o creştere lentă şi cuantificabilă a ratelor, oferind companiilor de pe pieţele emergente mai mult timp pentru a planifica strategia lor de gestionare a datoriei externe. În al doilea rând, majoritatea pieţelor emergente au în vigoare regimuri flexibile ale cursului de schimb, ceea ce le permite să modereze impactul negativ al scurgerii de capital prin ajustarea nominală a ratei de schimb. Şi în al treilea rând, date fiind preţurile materiilor prime care sunt din nou în creştere şi care ar putea să se stabilizeze în acest an, economiile emergente care se bazează pe exporturile de materii prime şi petrol (de exemplu Nigeria, Brazilia) ar trebui să vadă o îmbunătăţire la nivelul balanţei lor externe', susţin specialiştii PwC.

Economiştii analizează, de asemenea, şi economiile din Zona Euro. În ultimele trei luni ale anului 2016, PIB-ul Zonei Euro a crescut cu 0,4% de la trimestru la trimestru, înregistrând o continuă creştere pentru al 15-lea trimestru consecutiv. La o privire de ansamblu a anului precedent, rezultatele arată că economia Zonei Euro a crescut mai repede decât cea a SUA în 2016.

'La o privire de ansamblu a anului precedent, rezultatele arată că economia Zonei Euro a crescut mai repede decât cea a SUA în 2016. Cu toate acestea, o analiză mai atentă a datelor dezvăluie o concluzie mai nuanţată. Economia SUA este cu aproximativ 12% mai mare acum faţă de nivelul de la începutul crizei financiare (ultimul trimestru al anului 2007). În acelaşi context, performanţa Zonei Euro este mai dezamăgitoare, deoarece economia acesteia este cu doar 4,6% mai mare. Acest lucru sugerează că ritmul de recuperare a economiei Zonei Euro a fost de trei ori mai lent decât cel al SUA, în decursul aceleiaşi perioade. Cu toate că PIB-ul economiilor de la periferia Zonei Euro este în creştere mai rapid decât în cel ale economiilor centrale, rezultatele în termeni de nivel nominal al PIB-ului arată o imagine diferită. De exemplu, economiile centrale, cum ar fi Germania, Franţa şi Ţările de Jos sunt acum mai mari în comparaţie cu momentul declanşării crizei financiare globale. Italia, cu toate acestea, este singura economie centrală din eşantion care rămâne la un PIB mai mic în comparaţie cu nivelul înregistrat înainte de criză', se menţionează în raport.

La capătul opus al spectrului, imaginea asupra economiilor care au avut nevoie de asistenţă financiară este ambivalentă. Pe de o parte, economia Greciei este în jur de 25% mai mică decât înainte de criză. Economiile Portugaliei şi Ciprului continuă să fie mai mici în comparaţie cu dimensiunea lor înainte de criză, însă Cipru a reuşit să recupereze teren mai rapid după procesul de restructurare decât Grecia. În cele din urmă, Spania este liderul la nivelul economiilor periferice, economia sa fiind cu doar 0,7% mai mică comparativ cu nivelul anterior crizei. În absenţa unui eveniment care să deraieze această evoluţie, se aşteaptă ca Spania să fie prima economie periferică care să depăşească dimensiunea sa de dinainte de criză.