Construit intre peretii abrupti ai unui canion adanc, pe ruta caravanelor care transportau matasuri din Cina, condimente din India si tamaie din Peninsula Arabiei, orasul a devenit rapid o asezare bogata.

Localnicii, oameni intreprinzatori si destoinici, au stiut sa exploateze cea mai importanta dintre resursele lor naturale: apa. Comerciantii se opreau la Petra pentru a-si trage sufletul dupa o calatorie arida prin desert, dar si pentru pretioasa apa, stransa si pastrata in recipiente adanci sapate in stanca.

Petra reuseste sa reziste vremurilor si razboaielor, dar declinul nu poate fi evitat, mai ales pe fondul dezvoltarii rapide a Palmirei, in Siria, ca nou centru pe drumul caravanelor de negustori. Un puternic cutremur va distruge, in anul 326, numeroase dintre constructiile de la Petra, in special cele care asigurau aprovizionarea cu apa.

Orasul a fost abandonat, pentru ca apoi sa intre intr-un fel de uitare. In 1929 debuteaza aici primele studii arheologice, care vor conduce, in timp, la multe descoperiri. In anii 1980, guvernul iordanian decide infiintarea Parcului Arheologic Petra, iar in 1985, UNESCO decide includerea minunii  de piatra din desert in patrimoniul cultural al umanitatii.