2008 vs 2025 – o comparație care ne dă fiori

Perioada de prosperitate fără precedent, începută cu puțin înainte de intrarea în EU și continuată doi ani după aceea, a fost curând dată uitării după ce atât sectorul public, cât și cel privat s-au confruntat cu probleme economice grave. Se repetă oare scenariul de atunci? Și, dacă da, cât de pregătiți suntem?

Cei mai tineri s-ar putea să nu-și aducă aminte, dar pe ceilalți discuțiile aprinse despre austeritate, reduceri de cheltuieli sau concedieri îi duc cu siguranță cu gândul în urmă cu vreo 15-16 ani, când România era lovită cu putere de efectele crizei economice globale. Lucrurile nu arătau atunci bine nici pe plan intern, dar mai ales la nivel mondial, așa că nici sectorul guvernamental și nici cel privat nu au reușit să reziste fără măsuri dureroase.

Din păcate, tot mai mulți experți par să cadă de acord că sunt șanse să trecem din nou prin vremuri destul de dificile. Chiar dacă pe al doilea trimestru din an avem creștere economică destul de bună (+1,2% comparativ cu trimestrul anterior și +2,1% față de aprilie-iunie 2024 în serie ajustată, respectiv +0,3% în serie brută în ambele cazuri), nu este cazul să ne îmbătam cu apă rece. „Economia probabil că va merge, cel puțin următoarele 12 luni, cu o creștere undeva între 0 și 1%”, a spus guvernatorul BNR Mugur Isărescu, adăugând că România nu se află în recesiune, dar că acest risc există, pentru că industria autohtonă depinde de situația din Europa, unde „lucrurile nu arată prea bine”.

La rândul lor, economiștii BRD au fost citați de media arătând că în prima jumătate a anului am fost la un pas de recesiune: doar construcțiile și IT&C au contribuit la creșterea economică, în timp ce industria, comerțul cu amănuntul, transportul și depozitarea, hotelurile și restaurantele au jucat un rol negativ. „Fără contribuția pozitivă provenită din impozitele nete, economia ar fi fost în contracție în primul semestru”, au arătat ei.

Date îngrijorătoare

Având în vedere previziunile nu tocmai optimiste de mai sus, poate nu ar strica să vedem cât de mult seamănă situația macroeconomică de azi cu cea din 2008. O veste deloc îmbucurătoare vine atunci când ne uităm la deficitul bugetar. Dacă în 2007 s-a situat la un nivel decent de 2,4% din PIB, în 2008 acesta s-a dublat, atingând 4,8%. Ceea ce ne-a pus în dificultate în anul următor, când a fost nevoie să finanțăm cheltuielile excesive ale statului în condițiile unui PIB în scădere și a unei piețe financiare internaționale aproape în colaps.

Spre comparație, deficitul bugetar a fost de 5,7% din PIB în 2022 și 2023, de 8,6% în 2024 și se preconizează ca el să atingă un nivel asemănător și în acest an. „Nu cred că putem încheia anul acesta cu un deficit care să fie sub 8%. Asta mai ales că, în cazul unora dintre măsurile de creștere a veniturilor și eficientizare a cheltuielilor statului,  rezultatele se vor vedea în bugetul de anul viitor”, spunea de curând premierul Ilie Bolojan.

Un alt indicator important, cel al nivelului datoriei publice, era semnificativ mai încurajator în 2008, când, deși în creștere, ajunsese doar undeva la aproape 22% din PIB. Cu alte cuvinte, era încă destul loc pentru a accesa finanțarea necesară funcționării statului. Ceea ce nu prea mai este cazul în prezent: la finalul lui aprilie 2025 (de când datează cele mai recente informații disponibile), datoria publică trecuse de 56% din PIB și, conform calculelor Ministerului de Finanțe, ar urma să fie de circa 58% din PIB la sfârșitul anului. Instituțiile financiare internaționale sunt și mai pesimiste, cu un recent raport al FMI arătând că datoria publică va trece de fapt de 61% din PIB până în ianuarie 2026, dar și că aceasta ”va crește cu 18 puncte procentuale până în 2030” (respectiv undeva la peste 75% din PIB).

Motive de optimism?

Ceva mai bine stăm astăzi față de 2008 în ceea ce privește rata șomajului (3,2% în luna iulie) și numărul de șomeri înregistrați (circa 250.000). Asta în condițiile în care lucrează în prezent în economia națională și peste 100.000 de muncitori extra-comunitari. Spre comparație, în iulie 2008 rata șomajului era de 5,8%, iar numărul de șomeri ajunsese la peste 500.000 spre sfârșitul anului.

Cu alte cuvinte, ar fi, cel puțin teoretic, mai multe șanse ca cei rămași fără loc de muncă din cauza disponibilizărilor din sistemul bugetar sau din cel privat să-și găsească un alt serviciu. În plus, față de 2008, a crescut semnificativ mobilitatea forței de muncă atât pe plan intern, cât mai ales extern. Cu alte cuvinte, românii sunt azi mai dispuși să-și schimbe domiciliul în căutarea unui job mai bun, ei reprezentând deja o bună parte a celor care lucrează în alt stat din UE. „În prezent, 13,9 milioane de europeni locuiesc într-un alt stat membru decât cel de origine, dintre care 10,1 milioane sunt persoane aflate în câmpul muncii. 1,7 milioane de oameni lucrează în două sau mai multe state europene. În UE sunt 3,6 milioane lucrători detașați, iar 1,8 milioane de persoane locuiesc într-o țară, dar lucrează în alta”, s-a arătat cu ocazia unui eveniment organizat recent de Autoritatea Europeană a Muncii (ELA) la București.

Și nivelul PIB-ului este un pic mai liniștitor. Dacă în 2008 acesta era de 214 miliarde de dolari (respectiv circa 10.000 de dolari pe locuitor), pentru 2025 el a fost estimat la 403 miliarde de dolari (adică undeva la 21.000 de dolari pe locuitor). Produsul intern brut dublu se datorează în mare parte investițiilor străine, care au ajuns de la un sold de 48 de miliarde de euro în 2008 la nu mai puțin de 120 de miliarde de euro la finele lui 2024. În plus, ele au contribuit și la crearea unei economii mult mai moderne și mai diversificate. Potrivit unui studiu realizat anul trecut de experții Harvard, România ocupă locul 20 în clasamentul global al celor mai complexe economii, cu 20 de poziții mai sus față de acum două decenii. „Această îmbunătățire se datorează diversificării exporturilor. România e o economie mai complexă decât te-ai aștepta ținând cont de nivelul ei de dezvoltare (PIB per capita)“, se arată în analiza Harvard.

Raze de speranță

Și în ceea ce privește veniturile stăm semnificativ mai bine decât înainte de marea criză. Dacă în 2008 salariul mediu net pe economie era de 350 de euro (chiar și actualizat cu rata inflației, doar vreo 490 de euro în banii de azi), în 2025 el a trecut de 1.100 de euro. Iar evoluția economică-record înregistrată de România de la intrarea în UE se face simțită și în ceea ce privește acumulările de capital la nivel privat. De exemplu, în iulie 2025 depozitele bancare ale populației totalizau 390 de miliarde de lei (adică undeva la 78 de miliarde de euro), iar cele ale companiilor se cifrau la 214 miliarde de lei (cam 42 de miliarde de euro). Existau, de asemenea, în conturile băncilor autohtone cam 10 miliarde de euro depuse de persoane nerezidente în țara noastră.

Spre comparație, în iulie 2008 conturile gospodăriilor totalizau 78 de miliarde de lei (circa 21 de miliarde de euro), iar cele ale companiilor 55 de miliarde de lei (cam 15 miliarde de euro). Doar banii nerezidenților erau ceva mai mulți atunci, atrași de dobânzile mari: cam 24 de miliarde de euro, care au plecat însă repede din țară imediat ce a început criza.

Toate astea ar putea însemna, printre altele, că atât populația, cât și firmele sunt mult mai bine pregătite pentru un eventual recul financiar decât erau în 2008. Iar faptul că măsurile de reducere a cheltuielilor statului și de echilibrare a bugetului se iau mai din timp ar putea, de asemenea, să conteze mult în evitarea unei aterizări dure a economiei.