Un nou conflict armat a apărut într-o regiune care ne afectează imediat și rapid, între israelieni și palestinieni, iar îngrijorarea devine o stare de spirit. Nu știm cât va dura conflictul din Israel, așa cum nu știm nici când se va termina cel din Ucraina, dar știm că trebuie să ne protejăm cât mai mult posibil investițiile. Și atunci căutăm soluții pentru ca banii măcar să nu se devalorizeze, dacă nu să ne aducă în continuare un câștig.
Investiția în acțiuni este considerată riscantă, dar este și cea mai recomandată pe termen lung pentru un randament cât mai bun. În timpuri de restriște, investitorii de pe bursă își închid pozițiile la companii mici sau din sectoare vulnerabile la perioade prelungite de instabilitate și își deschid poziții la companiile mari, care pot rezista mai bine în fața volatilităților provocate de elemente impredictibile. Spre exemplu, este de așteptat ca o companie precum OMV Petrom sau Hidroelectrica să reziste mai bine decât o companie mică din IT. La fel la nivel global, unde giganți precum Apple sau Microsoft au poziții financiare atât de solide încât își pot susține activitatea indiferent ce se întâmplă, pe când un start-up va putea dispărea rapid.
În mod tradițional, protecția în fața inflației și mai a ales a incertitudinilor provocate de un război se face prin investiția în aur. Cel mai cunoscut și mai dorit metal prețios reprezintă oricând un instrument de refugiu sau un activ de protecție împotriva pierderilor. Dar, dacă în urmă cu sute de ani investiția în aur însemna achiziționarea și păstrarea metalului prețios în ascunzători sau în seifuri, în prezent nu este recomandabil să păstrezi valori mari în casă. Aceasta înseamnă că trebuie luate în calcul diferite costuri atunci când achiziționăm aur, într-o formă sau alta. Cum ar fi costul lunar al păstrării aurului fizic în seifurile băncii, prețul de revânzare sau comisioanele în cazul achiziției de instrumente financiare pe activul aur.
Mai mult, cotația aurului de pe piețele internaționale este în dolari americani, ceea ce înseamnă și un risc valutar prin evoluția cursului de schimb dolar/leu. Dar toate acestea nu înseamnă nimic atunci când vrei să-ți protejezi economiile, iar aurul își va găsi întotdeauna cumpărători, indiferent de starea în care sunt monedele unui stat sau altul. O analiză a Prime Transaction arată că investiția în aur în ultimii zece ani ar fi dus la un randament foarte apropiat de rata medie a inflației din aceeași perioadă, adică investiția și-ar fi păstrat valoarea. Mai exact, dacă o persoană ar fi cumpărat aur în echivalentul a 100.000 de euro (431.000 de lei) la valoarea spot a BNR, aceasta s-ar fi apreciat până în ianuarie 2023 la valoarea de 710.000 de lei, echivalentul a 143.000 de euro. Un câștig de 4,3% pe an, foarte aproape de nivelul inflației de 5%.
Cu atât mai mult este important metalul prețios în perioadele de tulburări sociale, care se răsfrâng asupra activității economice. Cotația istorică a aurului a înregistrat un vârf de 1.974 de dolari pe uncie (31,1 grame) la 31 iulie 2020, în plin vârf al pandemiei de COVID-19. Maximul istoric de până acum a fost consemnat în 8 martie 2022, la prețul de 2.052 de dolari pe uncie, adică la doar câteva săptămâni de la izbucnirea conflictului din Ucraina. Cotația a revenit pe scădere, iar maximul de anul acesta, până acum, a fost înregistrat în 9 mai la 2.036 de dolari pe uncie. În prezent, aurul este tranzacționat la 1.870 de dolari pe uncie, dar analiștii se așteaptă la o revenire pe creștere și chiar o posibilă depășire a maximelor istorice. Mai mult, dacă perioada de volatilitate se va prelungi, cu efecte negative asupra piețelor de capital, cotația aurului s-ar putea apropia de 3.000 de dolari pe uncie în următorii 5-10 ani.
Desigur, aurul nu este singurul metal prețios sau o materie primă care merită luat în calcul ca activ de refugiu. Argintul este un alt metal la fel de mult utilizat în tehnologie și în bijuterii și care își păstrează valoarea în timp. În prezent, argintul se tranzacționează la 700 de dolari pe uncie, în scădere de la 770 de dolari la începutul anului, dar peste cotațiile din perioada 2014- 2020, când a oscilat între 400 și 600 de dolari. La fel sunt considerate și investițiile în metalele rare, precum platină, iridiu, paladiu, titan sau rodiu, deși acestea nu au întotdeauna aceeași căutare în rândul investitorilor.
Active de refugiu sunt și materiile prime, dintre care unele au mai multă căutare, în funcție de evoluția tehnologică. Așa este litiul, necesar încă pentru bateriile cu care sunt echipate autovehiculele electrice, sau cadmiul. Chiar și cuprul poate fi o investiție de conservare, dat fiind că este unul dintre cele mai utilizate metale în construcții și în produse electronice sau electrice. O livră de cupru (453 de grame) este cotată la 3,5 dolari în prezent, dar în ultimii 15 ani a avut un minim de 1,4 dolari și un maxim de 4,75 dolari.
Importante sunt și cerealele sau petrolul și gazele naturale și pot funcționa ca instrumente de protecție dacă sunt luate în considerare caracteristicile producției și controlului acestora. Spre exemplu, cerealele depind în multe regiuni de climă, de cantitatea de ploaie sau secetă, ori de disponibilitatea acestora în funcție de zona de conflict. Pe de altă parte, petrolul este controlat de câteva state grupate în OPEC, care decid cantitatea de țiței extras zilnic în funcție de preț și de stocuri, cu influențe directe asupra cotației. Dar chiar și așa, materiile prime rămân active importante tot timpul și cu atât mai mult în perioadele caracterizate de războaie. Partea cea mai bună pentru investitori este că pot utiliza aceste instrumente prin intermediul ETF (Exchange Traded Fund), adică o investiție în instrumente financiare care au ca activ un metal sau o materie primă, fără să participe direct la achiziția de cereale sau petrol.
