Adevărul despre plafonarea prețurilor la energie. Ce se ascunde în spatele ajutoarelor statului

Orice intervenție a statului în economie are efecte negative și provoacă distorsiuni, oricât de benefice ar părea anumite decizii pe care guvernanții ni le prezintă în discursurile publice. Plafonarea prețurilor la energie este una dintre ele. Deși avem tendința să ne bucurăm că plătim curent și gaze la un preț mai mic, românii nu știu nimic despre ce se întâmplă în culisele acestei decizii. Income Magazine a discutat cu specialiști, a pus cap la cap o serie de informații și a aflat ce nu vi s-a spus despre plafonarea prețurilor la energie. 

Ca să intrăm direct în miezul problemei, trebuie să precizăm, de la bun început, că decizia statului de a plafona prețurile la energie este „pe datorie”. Doar că nu este pe datoria lui, ci pe datoria furnizorilor care suportă în avans costurile acestei plafonări. Mai precis, după ce a impus achiziționarea și furnizarea la un preț plafonat, Guvernul ar fi trebuit să vireze furnizorilor sumele pe care aceștia le suportă din banii lor, în termenul stabilit de 45 de zile. Ori acest lucru nu s-a întâmplat. Guvernul a decis că plata furnizorilor se va face dintr-un așa numit fond de tranziție, compus din taxe de solidaritate și alte taxări excepționale, iar sumele colectate în acest fond nu au fost suficiente încât să acopere costul real al schemelor de plafonare. Acest fapt a dus la întârzieri mari la plată, iar furnizorii s-au văzut într-o situație complicată, care a avut cel puțin două consecințe extrem de serioase. 

Ajutoare de la stat cu împrumuturi făcute de privați

În primul rând, să compenseze golul de finanțare, furnizorii de energie electrică s-au găsit în situația de a apela, pe lângă fondurile proprii și alte surse atrase, la credite bancare. Asta pentru că statul a acumulat restanțe importante: sunt 3 miliarde în așteptare pentru plată, care, teoretic, se acoperă din sumele puse la dispoziţie din Fondul de tranziţie. Să fie închise plățile până la luna iunie ar mai trebui încă trei miliarde lei, din evaluarea Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie (ACUE). Ceea ce face ca totalul, la zi, pe care statul îl datorează furnizorilor să fie undeva la 6 miliarde de lei. Nu am luat în calcul sumele care se vor acorda în perioada august-decembrie 2023. Vedem astfel că în spatele deciziei de plafonare luată de stat se ascund banii privaților luați și cu împrumut de la bănci, cu un cost de finanțare important, pentru că statul a decis să plafoneze niște prețuri fără să-și onoreze la timp obligațiile de plată. 

O altă consecință nefastă a schemei de plafonare, de care trebuie sa ținem cont in orice model de revenire la piața liberă, este lipsa tranzacțiilor pe termen mediu-lung. De asemenea, companiilor de furnizare le este greu să își asume un cost necunoscut. „Lipsa de tranzacții pe termen mediu/lung se explică și prin aplicarea unui plafon fix la prețul de achiziție, care creează o anumită rezervă în rândul furnizorilor, întrucât există riscul să se modifice plafonul sau să îl depășească, în funcție de evoluțiile din piață,” a explicat, pentru Income Magazine, Daniela Dărăban, directorul executiv al ACUE. Faptul că sunt întârzieri mari la plată, întrucât statul nu își respectă termenele de 45 de zile, poate duce la consecințe grave și distorsiuni pe piața energiei. „Un lucru care nu se înțelege foarte bine încă este legat de faptul că furnizorul e ultimul în lanț, iar factura care ajunge la client reflectă toate costurile – costul achitat pentru achiziția energiei, tarifele de rețea, taxe, TVA, certificate verzi, cogenerare etc. Și un cost plafonat de furnizare. Cu valoare de exemplu, la o factură de energie electrică în valoare de 120 lei, costul de furnizare – adică suma care îi revine furnizorului pentru activitatea desfășurată este de aprox. 8 lei. Furnizorul colectează de fapt de la clienți toate aceste costuri și le plătește mai departe,” explică Dărăban, care precizează că atunci când un furnizor se confruntă cu probleme de lichiditate, există riscul să fie afectat tot lanțul. În ultimă instanță, pericolul este ca un furnizor să aibă probleme de cash flow sau chiar să renunțe la activitate. „În ultimii doi ani, din datele publice, am văzut o serie de operatori care au renunțat la activitatea de furnizare, iar clienții lor au fost preluați de alți furnizori sau de furnizorii de ultimă instanță desemnați de ANRE”, a precizat Dana Dărăban. 

Sebastian Burduja: „Suntem pe plus” 

De cealaltă parte, Ministerul Energiei a anunțat recent că va acorda o nouă tranșă de bani pentru furnizori în contul sumelor pentru plafonare. Din birourile guvernanților, lucrurile se văd exact invers față de realitatea cruntă pe care o trăiesc furnizorii. „Suntem pe plus”, spune ministrul Sebastian Burduja, în timp ce furnizorii s-au îndatorat masiv la bănci ca să facă față întârzierilor la plată. Ministrul a ținut să precizeze faptul că „schema, la pachet cu celelalte măsuri pe care statul român le-a luat în criza energetică, de exemplu, supraimpozitarea veniturilor excepţionale ale companiilor energetice, au adus bani la bugetul de stat”. Totuși, Burduja admite că, la un moment, nu au mai fost bani. „Când ele (sumele, n.r.) nu au mai fost disponibile, din motive pe care Ministerul de Finanţe le poate clarifica, atunci am intervenit legislativ şi am dat o Ordonanţă de Guvern acum 3 săptămâni şi am găsit o soluţie prin care să luăm banii colectaţi din acea taxă de solidaritate care s-a aplicat acestor companii şi am găsit undeva la 3,2 – 3,3 miliarde de lei şi am putut să-i preluăm şi să-i direcţionăm către compensări, plafonări”, a declarat ministrul Sebastian Burduja, care a precizat că săptămâna asta sau cel târziu săptămâna viitoare, Ministerul Energiei va face plăţi de 2,3 miliarde de lei. „Deci peste 2 miliarde de lei vor merge către furnizori şi vor acoperi, cel puţin la zi, tot ceea ce avem la Ministerul Energiei”, a explicat ministrul, deși sumele, în realitate, sunt mult mai mari. În acest sens, este mai mult decât evident că trebuie alocări suplimentare, pe care guvernul trebuie să le decidă la eventuala viitoare rectificare bugetare, fapt admis inclusiv de ministrul Energiei. Burduja a adăugat că la nivelul Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei mai sunt facturi ce vor fi validate şi care vor ajunge la minister, drept pentru care, la rectificare, Ministerul Energiei va cere „fondurile cuvenite” de la Ministerul de Finanţe pentru a putea să onoreze aceste plăţi. „Suntem pe plus” dacă ne raportăm la modul de decontare din perioada 2022 – prima jumatate a anului 2023”, dar fără alocări la rectificarea bugetară va fi doar un plus de moment însă trebuie să admitem faptul ca Burduja a preluat o problemă și chiar a făcut tot posibilul până acum. 

Plafonarea va continua 

Ca să avem o idee despre ce înseamnă plafonarea prețurilor pentru sistemul de energie din România, un raport al Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE) arată că  sistemul de plafonare-compensare a preţurilor la energie a costat, până în luna august, 18,7 miliarde de lei, aceasta în condiţiile în care, la nivel macro, avem un deficit bugetar de 38,6 miliarde de lei în primele şapte luni ale anului, iar conform ultimelor date de la ANRE, suma totală verificată de ANRE și transmisă spre decontare a depășit 20,5 miliarde lei, cu peste 1,7 miliarde față de august 2023. Trebuie precizat faptul că unul dintre motivele extrem de importante pentru care s-a ajuns la dimensiunea aceasta uriașă a sistemului de compensare, care are consecințe pe tot lanțul sistemului energetic, este faptul că s-a mers pe principiul„preț plafonat la toată lumea,” fără să existe o serie de criterii prin care să beneficieze de preț plafonat doar consumatori care chiar au nevoie. „Revizuirea schemei de plafonare şi compensare a preţurilor la energie este imperios necesară. Ne-ar oferi ocazia de a defini consumatorul vulnerabil aşa cum trebuie, într-o manieră complexă, nu doar în funcţie de nişte praguri de venit stabilite arbitrar, ca acum”, a explicat Corina Murafa, expert Observatorul Român al Sărăciei Energetice (ORSE), care a mai precizat că „faptul că nu avem o definiţie corectă ne-a condus la situaţia din prezent în care toţi consumatorii, indiferent de venituri, sunt protejaţi.” 

Între timp, ministrul Energiei prezintă o situație cu totul roz, care se dorește a fi continuată, mai ales că anul 2024 va fi un an electoral, iar plafonarea prețurilor la energie este o măsură care dă bine mai ales la electoratul vulnerabil. „Actuala schemă e în vigoare până în martie 2025. În scenariul ideal, pentru a proteja consumatorii români, cetăţeni şi companii româneşti, ne dorim să o menţinem cât mai aproape de forma aceasta, dacă nu exact în forma aceasta, încă o iarnă, deci până în martie 2025”, a declarat ministrul Energiei.