ANAF te poate încadra în categorie de risc fiscal, dacă nu ai lucrurile puse la punct în afacerea ta

Există risc fiscal scăzut, risc fiscal mediu și risc fiscal mare. În funcție de activitățile și istoricul unui SRL, ANAF te poate include într-una dintre aceste categorii iar de aici încep anumite consecințe să se producă. ANAF realizează în acest mod o organizare a contribuabililor de așa natură încât să controleze strict pe cei care au un anumit comportament care indică un tipar de nereguli și neconformități.

Concret, consecința încadrării este faptul că vei fi obiectul unor verificări și de cele mai multe ori discutăm despre controale tematice. Contribuabilul primește pe email detalii cu privire la natura și obiectul controlului înainte de realizarea sa efectivă.

Cu toate că nu cunoaștem algoritmii pe baza cărora ANAF include o societate într-o anumită categorie de risc fiscal, avem câteva repere de care să ținem cont și care să ne ajute să prevenim astfel de evenimente cu impact negativ pe termen lung.

În primul rând, regula cea mai importantă pentru a preveni aceste evenimente nedorite este cea de conformare fiscală. Pe scurt: plătirea tuturor taxelor la timp, declarațiile depuse la zi, iar în documentele contabile să existe ordine desăvârșită. Nu doar organizarea documentelor este importantă în acest caz, ci modul în care sunt organizate și cifrele cuprinse. Contabilul are un rol esențial în acest caz.

Faptul că o firmă nu ajunge pe profit contabil sau fiscal pe termen lung și nu plătește taxe și impozite duce fără doar și poate la un risc fiscal crescut.

Spre exemplu, să ne gândim la un SRL care nu are suficienți clienți astfel încât să ajungă la profit. Ei bine, în primii doi ani, de regulă, ANAF nu include această companie într-o categorie de risc fiscal fiindcă este oarecum normal ca la inceput să ai mai multe investiții, să vina profitul puțin mai greu. Însă, pe termen lung, o companie trebuie să aibă profit, căci altfel nu are rost să existe.

ANAF poate include într-o categorie de risc fiscal un SRL care nu ajunge la profit după primii doi ani. Este un semnal de alarmă care va fi luat în considerare. De ce ai păstra o afacere care nu produce bani și nu aduce profit? Evident, neplătindu-se impozit pe profit, impozit micro și TVA, un business poate intra în atenția autorităților fiscale.

Nedepunerea de declarații fiscale la timp este un  alt factor care duce o afacere într-o categorie de risc fiscal. Totodată, depunerea de declarații fiscale cu erori, pe care contribuabilul ori le rectifică, ori nu le rectifică, resprezintă un semnal de alarmă din start. De aceea este imperios necesar ca fiecare declarație depusă să fie corect completată.

Neraportarea Declaratiei SAF-T reprezintă un alt factor de risc. Dar și declararea de pierderi în mod repetat, de la un an la altul. Asta deoarece rațiunea pentru care exista o afacere este ca să facă profit, iar păstrarea unei firme aflată în pierdere nu se justifică.

O altă acțiune care poate duce la încadrarea într-o categorie de risc este nerambursarea TVA. Faptul că ai TVA de rambursat și nu soliciți rambursarea pe perioade lungi de timp este un alt semnal de alarmă la care să fim atenți fiindcă crește riscul fiscal. În mod normal orice contribuabil își dorește să își ia banii de la stat, să se realizeze rambursarea TVA.

Când soliciți o rambursare de TVA de la stat, se realizează și un control la prima rambursare. Este normal. Însă evitarea solicitării rambursării de TVA pe perioade lungi de timp poate fi un semnal că ai un motiv sa eviți controlul din partea autorităților fiscale.

De asemenea, atenție mare la solduri mari în situațiile financiare la anumite conturi, cum ar fi contul de casierie sau de avansuri spre decontare. Și aceste solduri pot duce la creșterea riscului de control tematic.

Așa cum bine știm, retragerea de bani dintr-un SRL se realizează prin alocarea de dividende iar dacă distribuirea anuală nu este o alegere întotdeauna optimă, se pot face distribuiri trimestriale, prin realizarea de situații financiare interimare la 3 luni și apoi se pot lua sumele de bani ca dividende impozitate. Acest lucru ferește compania de creșterea riscului fiscal pentru că banii trebuie scoși din SRL așa cum spune legea, prin distribuirea de dividende impozitate.

Bilanțurile interimare presupun un cost pentru că reprezintă un efort din partea echipei de contabilitate însă sunt singurele căi legale pentru a scoate cash mai rapid pentru antreprenori pe fluxul corect.

Existența de neconcordante între declarațiile depuse sunat alt semnal negativ pentru o companie. Concret, toate declarațiile depuse trebuie completate corect, în perfectă concordanță cu restul formularelor și declarațiilor depuse sau care urmează să fie depuse.

Vestea proastă este că în calitate de contribuabili, nu putem să verificam în ce categorie de risc fiscal ne aflăm. Aflăm vestea proastă în momentul în care deja este târziu, fiind deja încadrați într-o anumită categorie de risc în momentul în care suntem notificați de către ANAF. Iar acest lucru presupune anumite corecții și anumite eforturi solide pentru a face posibilă scoaterea din această categorie de risc fiscal.

Vestea bună este că procesul de încadrare într-o categorie de risc fiscal este reversibilă. În principiu, trecerea dintr-o categorie de risc fiscal crescut într-o categorie mai bună nu se realizează în acelasi an, ci în aproximativ 1-2 ani, dacă se iau măsurile necesare.

Din momentul în care este notificat că are afacerea încadrată într-o categorie de risc fiscal, contribuabilul trebuie:

• Să crească vigilența de conformare și neaparat să își analizeze bilanțul și să stabilească de ce nu face profit, în cazul în care acest lucru se întâmplă.
• Să solicite rambursarea TVA în cazul în care au TVA de rambursat.
• Dacă exista probleme frecvente cu declarațiile fiscale, aici fiind de cele mai multe ori problemele cele mai dificile, să se focuseze cu atenție maximă pe relația de colaborare cu un economist bun.
• Să achite la timp taxele și contribuțiile datorate.

Mulți antreprenori neglijează faptul că o echipă de consultanți fiscali și financiari este un atu care nu poate fi ignorat pentru succesul pe termen lung al unei afaceri, însă un contabil care nu deține experiență, care nu s-a lovit de suficient de multe spețe practice, nu poate acoperi toate necesitățile unui business solid, mai ales unul care își dorește să scaleze și să se folosească la maxim de toate pârghiile de optimizare fiscală. Și există suficiente astfel de pârghii.

Ce ar trebui să facă orice contabil pentru ca afacerea ta să nu ajungă niciodată într-o categorie de risc fiscal?

1. Să se asigure că există toate documentele contabile necesare pentru funcționarea companiei tale.
2. Să se asigure că toate declarațiile și formularele sunt depuse la timp și în mod corect. Formularele depuse cu corecții pot fi un factor ce poate duce o companie într-o categorie de risc fiscal, așadar este important să lucrezi cu un contabil care își îndeplinește sarcinile corect de la bun început și care lucrează cu multă atenție.
3. Să se asigure că toate acțiunile tale se realizează pe fluxul corect legal. Spre exemplu, faptul că un antreprenor decide să retragă bani din SRL fără să treacă prin bilanțuri contabile interimare sau anuale, reprezintă un aspect pe care contabilul trebuie să îl aducă la cunoștința acestuia și să îi ofere și toate argumentele care să îl convingă să nu dea curs acestei decizii. Contabilul trebuie să facă mai mult decat să depună niște declaratii, el trebuie să fie un veritabil consultant pentru antreprenor.

La final, realizăm faptul că pentru evitarea creșterii riscului fiscal, conformarea este foarte importantă, atât din partea economistului care își realizează sarcinile corect și la timp, cât și din partea antreprenorului.

Degeaba ai un economist care se conformează și respectă legislația ca la carte dacă tu, în calitate de antreprenor, te decizi să acționezi altfel decât spune legea sau nu aduci documentele necesare la timp. Aici discutăm în principiu despre contractele de prestări servicii, facturi fiscale, rapoarte de prestări servicii pentru toate facturile, precum și anexe care stau în spatele contractelor și atașate la facturi fiscale.

De asemenea, economistul are nevoie și de orice alte documente pe care le solicită pentru realizarea bilanțurilor și pentru completarea declarațiilor, pentru plata taxelor și impozitelor. Documentele trebuie transmise la timp, nu cu întârzieri.

O factură de la furnizor adusa dupa 5 luni de la emitere pune economistul într-o situație dificilă și poate produce numeroase încurcături în contabilitatea companiei. Și de aici ajungem tot la creșterea riscului fiscal pentru respectiva companie.
Așadar colaborarea dintre economist și antreprenor trebuie să fie una puțin spus bună, ci de-a dreptul excelentă. Este cel mai bun punct de plecare pentru un business sănătos și pregătit să scaleze cu adevărat.