Barometru ECHO: peste 600.000 de vârstnici nu au la cine să apeleze în caz de nevoie

Bătrânețea vine cu o realitate dureroasă pentru peste jumătate din cei 4,7 milioane de români trecuți de 60 de ani: nevoia de ajutor singurătatea și teama că nu își vor permite îngrijirea de care au nevoie. Primul Barometru al Îmbătrânirii Active și al Nevoilor de Îngrijire pentru Seniori comandat de Centrele Echo și realizat de CURS arată că 53% dintre persoanele de peste 60 de ani au nevoie frecvent de ajutor în activitățile zilnice sau depind de altcineva, 37% se simt singuri des, 29% locuiesc singuri, iar 13% spun că nu au pe nimeni pe care să se bazeze la nevoie. Banii devin o altă barieră: pentru 48%, costurile împiedică prevenția medicală, iar 19% spun că nu și-ar permite un centru rezidențial sau o locuință asistată.

Rezultatele, prezentate astăzi în cadrul conferinței “România dupa 60- Barometrul ECHO al îmbătrânirii- Realitatea de astăzi”organizată la Palatul Parlamentului de către Centrele ECHO, unul dintre cei mai relevanți jucători din piața serviciilor de îngrijire pe termen lung din România, împreună cu Institutul de Îmbătrânire Activă, sub patronajul Subcomisiei de Populație și Dezvoltare din cadrul Senatului României- Președinte senator Prof. Univ. Dr. Carmen Orban, evidențiează dimensiunea unei vulnerabilități sociale care combină nevoia concretă de îngrijire cu singurătatea și lipsa unei rețele de sprijin: 4 din 10 seniori nu participă deloc la activități sociale, culturale sau recreative, iar pentru 76% dintre seniorii care participă rar sau deloc, costurile sunt principalul obstacol.

„România are nevoie de o infrastructură modernă de îngrijire pentru seniori, construită pornind de la nevoile reale ale oamenilor și pregătită pentru provocările demografice ale următorilor 20 de ani. Credem că această transformare presupune investiții private, parteneriate cu autoritățile, servicii de calitate și mecanisme de finanțare care să facă îngrijirea accesibilă unui număr cât mai mare de seniori. La Centrele ECHO, misiunea noastră este să contribuim la dezvoltarea unui sector în care fiecare senior să poată beneficia de siguranță, demnitate și șansa de a se bucura de fiecare zi”, a declarat Iulian Pleșcan, CEO al Centrelor Echo.

Dincolo de infrastructură și de serviciile medicale, societatea trebuie să le ofere vârstnicilor și posibilitatea de a rămâne implicați, conectați și activi, astfel încât anii câștigați prin creșterea speranței de viață să fie trăiți cu sens și autonomie.

„Îmbătrânirea activă înseamnă, înainte de toate, șansa de a trăi cu demnitate, autonomie și sentimentul apartenenței la comunitate. Seniorii au nevoie de acces la servicii medicale și de prevenție, de oportunități de socializare, de informare și de implicare în viața societății. Ne dorim o Românie în care fiecare persoană să poată transforma anii în plus în ani de calitate, cu siguranță, respect și bucuria de a rămâne activă”, a declarat Alexandra Dobre, fondator al Institutului Român de Îmbătrânire Activă.

Lipsa unor standarde unitare și verificabile pentru centrele de seniori rămâne una dintre problemele semnalate frecvent în sector, motiv pentru care tot mai multe voci din zona decizională susțin necesitatea unui cadru legislativ care să transforme calitatea îngrijirii dintr-un deziderat într-o obligație asumată. „Avem nevoie de criterii clare și transparente pentru clasificarea centrelor de seniori, astfel încât calitatea serviciilor oferite să fie o realitate verificabilă, nu doar o promisiune de marketing. Mă voi implica personal în acest demers și voi susține ca rezultatele dezbaterilor, concluziile specialiștilor și nevoile reale ale seniorilor să se regăsească într-un proiect legislativ. Vorbim atât despre standardele de clasificare ale centrelor, cât și despre calitatea serviciilor medicale, echipamentele și condițiile care asigură îngrijirea cu demnitate. Voi susține acest demers până când aceste obiective vor deveni realitate”, a declarat Prof Univ. Dr. Carmen Orban, președintele  Subcomisiei de Populație și Dezvoltare din cadrul Senatului României.

Tema îngrijirii seniorilor depășește granițele unui singur domeniu și presupune implicarea deopotrivă a statului, a furnizorilor de servicii și a familiilor. „Responsabilitatea pentru seniorii României ne aparține tuturor. Îmbătrânirea este o etapă firească a vieții, nu o boală, iar pregătirea pentru o bătrânețe activă și demnă trebuie să înceapă încă de la generațiile tinere. Avem nevoie de servicii de îngrijire adaptate nivelului de dependență al fiecărui pacient, de standarde clare și de controale riguroase din partea statului, care să garanteze calitatea serviciilor și respectarea demnității seniorilor. Felul în care ne pregătim astăzi pentru îmbătrânire definește societatea în care vom trăi mâine”, a declarat Adrian Streinu-Cercel, senator și președintele Comisiei pentru Sănătate din Senatul României.

Dincolo de cifre, Barometrul ECHO conturează o realitate în care bătrânețea vine adesea la pachet cu nesiguranță, griji financiare și teama de a nu mai avea pe cineva aproape atunci când este nevoie de ajutor. Aproape trei din zece seniori (29%) nu se simt în siguranță în propria locuință, iar motivele sunt cât se poate de concrete: riscul de cădere, episoadele de confuzie sau accidentele domestice. Într-unul dintre focus grupuri, o participantă a mărturisit că cea mai mare teamă a sa este ca persoana care o îngrijește să uite mâncarea pe aragaz- un detaliu aparent banal, dar care vorbește despre fragilitatea vieții de zi cu zi și despre cât de mult contează siguranța și încrederea în cel care oferă sprijin.

Pentru 25% dintre respondenți, lipsa banilor este principala îngrijorare, în timp ce 16% se tem că nu vor avea pe cine să se bazeze la nevoie. În acest context, 60% dintre seniori consideră că statul ar trebui să contribuie la susținerea serviciilor de îngrijire, semnalând că povara îmbătrânirii și a îngrijirii nu poate rămâne exclusiv în responsabilitatea familiilor. În același timp, 47% își apreciază starea de sănătate ca fiind proastă sau foarte proastă, iar doar 13% merg la controale preventive cel puțin o dată pe an, costurile fiind principala barieră pentru aproape jumătate dintre seniori (48%). Dincolo de nevoile medicale și de îngrijire – administrarea medicamentelor (32%), igiena personală (31%) și gătitul (29%) –, rezultatele arată și nevoia profundă de socializare, mișcare și apartenență. Seniorii nu caută doar un loc în care să fie îngrijiți, ci un spațiu în care să se simtă în siguranță, respectați și conectați cu ceilalți.

În România, sprijinul acordat persoanelor vârstnice se bazează în principal pe familie și pe relațiile apropiate. Potrivit studiului CURS, 28% dintre respondenți se bazează în primul rând pe soț, soție sau partener atunci când au nevoie de ajutor, 14% pe copii, 11% pe vecini sau prieteni, 10% pe frați sau surori și 9% pe alte rude. Personalul medical sau social reprezintă principala resursă de sprijin pentru 5% dintre respondenți, iar 7% indică un îngrijitor plătit. În același timp, 13% spun că nu au pe cine să se bazeze.

Structura sprijinului devine relevantă și prin prisma locuirii: 29% dintre seniori trăiesc singuri, în timp ce 48% locuiesc cu soțul, soția sau partenerul. Pentru serviciile sociale, aceste date indică nevoia unor soluții care să ajungă la persoanele vârstnice înainte ca pierderea autonomiei să devină severă: sprijin la domiciliu, monitorizare, transport către servicii medicale și identificarea timpurie a situațiilor de vulnerabilitate. Datele despre relațiile familiale aduc o nuanță importantă. Deși 43% spun că au contact frecvent cu familia apropiată, 29% declară că, în ultima lună, nu au discutat deloc cu familia despre propriile probleme.

Costul accesului la sănătate

Prevenția medicală este valorizată de seniori, însă accesul efectiv la controale regulate rămâne o provocare. Potrivit barometrului, 48% dintre respondenți indică prețul drept principalul obstacol în îngrijirea preventivă a sănătății. Alți 15% consideră că prevenția este inutilă în situația lor, iar 13% invocă lipsa încrederii în sistemul medical.

Frecvența controalelor arată amploarea problemei: 13% merg la controale preventive cel puțin o dată pe an, 35% mai rar de o dată pe an, 23% ajung la medic atunci când apare o problemă, iar 10% spun că merg aproape niciodată. Un procent de 19% nu a răspuns la această întrebare. Rezultatele deschid o temă importantă pentru politicile publice: accesul financiar la prevenție, dezvoltarea serviciilor medicale de proximitate și integrarea prevenției cu serviciile sociale destinate persoanelor vârstnice. Costul, încrederea și accesibilitatea trebuie analizate împreună atunci când sunt construite programe pentru menținerea autonomiei la vârste înaintate.

37% dintre seniori se simt frecvent singuri

Singurătatea apare în barometru ca o vulnerabilitate cu dimensiune socială și potențiale consecințe asupra calității vieții. 37% dintre respondenți spun că se simt singuri des, iar 29% locuiesc singuri. În același timp, 60% participă zilnic sau periodic la activități sociale, religioase, culturale, recreative ori comunitare. Dintre cei care participă rar sau deloc, 76% indică drept principal obstacol costurile. Doar 11% spun că lipsa interesului îi ține departe de astfel de activități. Cifrele sugerează că accesul economic poate influența direct oportunitățile de socializare și participare comunitară. Centrele de zi, activitățile de cartier, transportul accesibil și programele intergeneraționale pot deveni instrumente utile pentru combaterea izolării și menținerea unei vieți active.

Socializarea apare și printre practicile asociate de respondenți cu menținerea sănătății fizice și psihice: 45% menționează contactul cu familia sau prietenii, 36% tratamentul, recuperarea ori recomandările medicale, iar 32% mersul pe jos sau mișcarea ușoară.

61% dintre seniori sunt neinformați cu privire la serviciile centrelor rezidențiale

Imaginea centrelor rezidențiale pentru seniori este marcată de percepții negative și de un deficit major de informare. Potrivit studiului, 61% dintre respondenți se declară deloc informați despre serviciile oferite de aceste centre. Pentru 47%, prima imagine asociată unui cămin de bătrâni este aceea a unui loc trist sau izolat, în timp ce 14% îl asociază cu îngrijirea și siguranța. Disponibilitatea de a lua în calcul o astfel de soluție crește în situații concrete: 41% ar lua în considerare mutarea într-un centru dacă starea de sănătate s-ar înrăutăți, 37% dacă nu s-ar mai putea descurca singuri, iar 29% dacă ar rămâne singuri. Costul este principalul criteriu în alegerea unui centru rezidențial, indicat de 31% dintre respondenți. Curățenia și condițiile de locuire sunt menționate de 13%, iar activitățile sociale și recreative, respectiv siguranța, de câte 11%.

Așteptările privind infrastructura sunt concrete: 71% consideră rezonabilă o cameră cu maximum două paturi. Baia proprie adaptată este indicată de 25% drept dotarea cea mai importantă, liftul de 17%, iar asistența medicală disponibilă permanent, de 16%. Aceste rezultate oferă repere pentru dezvoltarea și evaluarea serviciilor rezidențiale: accesibilitate financiară, condiții de locuire adecvate, siguranță, servicii medicale, respectarea intimității și transparență privind calitatea îngrijirii. Informarea publicului și posibilitatea familiilor de a evalua direct serviciile pot contribui la construirea încrederii în acest sector.

De la date la politici publice

Rezultatele Barometrului Îmbătrânirii Active 2026 oferă câteva direcții concrete de lucru pentru autorități, furnizorii de servicii sociale și medicale și organizațiile care reprezintă interesele seniorilor:

• Dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu, cu intervenții adaptate nivelului de autonomie și cu mecanisme de identificare timpurie a persoanelor fără sprijin.
• Îmbunătățirea accesului la prevenție, prin servicii medicale de proximitate, programe accesibile financiar și facilitarea transportului către consultații.
• Extinderea oportunităților de socializare, inclusiv prin activități comunitare accesibile și programe care reduc izolarea.
• Creșterea transparenței în sectorul rezidențial, prin informarea familiilor, criterii clare de calitate și acces mai bun la date despre serviciile disponibile.
• Evaluarea unor modele de locuire asistată, care combină autonomia personală cu accesul rapid la servicii medicale și de îngrijire.
• Analizarea accesibilității financiare a îngrijirii, astfel încât costul serviciilor să poată fi evaluat în raport cu veniturile și nevoile reale ale seniorilor.

Barometrul oferă o bază cantitativă pentru o dezbatere publică despre felul în care România își organizează serviciile pentru o populație aflată într-un proces de îmbătrânire. Cifrele indică priorități care țin de sănătate, autonomie, acces financiar, locuire și relațiile sociale — domenii ce pot fi abordate prin politici coordonate și servicii construite în jurul nevoilor reale ale persoanelor vârstnice.

Barometrul Îmbătrânirii Active și al Nevoilor de Îngrijire pentru Seniori – România 2026 a fost realizat de Centrul de Sociologie Urbană și Regională- CURS în iulie 2026, pe un eșantion de 1.500 de respondenți cu vârsta de 60 de ani și peste, rezidenți în România. Cercetarea a utilizat un eșantion probabilist, multistadial și stratificat, iar datele au fost colectate prin interviuri față în față, la domiciliul respondenților, în perioada 6-28 iulie 2026. Marja maximă de eroare este de ±2,5%, la un nivel de încredere de 95%.