Bugetul României, radiografia unui eșec în serie

În ultimii ani, România și-a construit bugete fanteziste, fără nicio legătură cu realitățile economice: 2024 s-a încheiat cu un deficit imens, de peste 8,6% din PIB, 2025 a început cu promisiuni optimiste, a continuat cu creșteri de impozite și taxe, iar rectificarea de luna aceasta anunță o aterizare dureroasă. Pentru 2026, lecția ar trebui să fie simplă: e nevoie de realism și de reforme, altfel neplăcuta criză bugetară se va transforma într-o mare criză economică. 

Bugetul pentru 2024 părea rezonabil: un deficit de 5% din PIB, o creștere economică de 3,4%, venituri de 586 de miliarde de lei. La final de an, realitatea arăta cu totul altfel: deficit de 8,65% din PIB, adică peste 30 de miliarde de euro, și o lecție dureroasă despre ce înseamnă să construiești eronat un buget. Cum s-a ajuns aici? S-a mizat pe o creștere economică solidă, venituri mai mari cu 13% și un deficit de doar 5% din PIB, deoarece cheltuielile urmau să crească cu doar 9%. Problema a apărut la execuție. Veniturile au crescut, dar nu suficient de mult. În teorie, statul a beneficiat de măsuri precum introducerea impozitului minim pe cifra de afaceri, eliminarea facilităților fiscale pentru anumite categorii de angajați și de majorarea salariului minim. Pe termen scurt, toate acestea au dus la încasări mai mari. Ceea ce însă nu a fost prevăzut de guvernanți a fost explozia cheltuielilor. 

Unde s-au dus banii în 2024

Cheltuielile de personal au crescut cu 24% față de anul anterior, ajungând la 164,6 miliarde de lei – cu 18,4 miliarde mai mult decât se planificase inițial, adică 9,3% din PIB, când bugetul estimase doar 8,4%. Bunurile și serviciile au urcat cu 21,4%, cheltuielile cu dobânzile la datoria publică au crescut cu peste 21%, adăugând 6,4 miliarde de lei. Asistența socială – care include pensiile – a înghițit 223,9 miliarde de lei, aproape 30% din toate cheltuielile publice, iar aici majorarea punctului de pensie cu 13,8% de la început de an și recalcularea pensiilor din septembrie au avut un impact bugetar masiv. Income Magazine a avertizat la acel moment că nu există bani pentru un așa dezmăț, la fel cum a criticat și modul în care s-au făcut investițiile. Astfel, în loc să accelereze absorbția fondurilor europene, România a făcut exact invers. Cheltuielile cu proiecte din fonduri europene au scăzut cu 26,7% față de 2023, ajungând la doar 57,4 miliarde de lei. În schimb, investițiile de la bugetul de stat au crescut cu 91%, la peste 74 de miliarde. 

2025, repetarea greșelilor

Bugetul pe 2025 a fost construit din nou pe previziuni optimiste: deficit de 7% din PIB, creștere economică de 2,5%, absorbție spectaculoasă de fonduri europene. Planul arăta bine pe hârtie: venituri de 667,5 miliarde de lei, cheltuieli de 802,2 miliarde, investiții record de 149,6 miliarde (7,8% din PIB). Sumele din fonduri europene ar fi trebuit să sară de la 7,5% din total venituri la 13,1%, adică bugetul pe 2025 presupunea, mult prea optimist, că vom absorbi peste 87 de miliarde de lei din fonduri europene. Cheltuielile de personal au fost estimate la 169,5 miliarde de lei, deși în 2024 ajunseseră deja la 164,6 miliarde, iar tendința din ultimii ani era alta. Asistența socială urca la 242,2 de miliarde de lei, incluzând, teoretic, impactul recalculării pensiilor. 

Rectificarea din această lună a arătat cât de prost au fost făcute, din nou, calculele. Veniturile scad cu 1,8 miliarde de lei, cheltuielile cresc cu 23,35 miliarde, deficitul se majorează cu 25 de miliarde, ajungând la 167,38 miliarde de lei, adică 8,4% din PIB. Iar creșterea economică este revizuită în jos, de la 2,5% la aproximativ 1%, un nivel încă prea optimist.

Veniturile din TVA scad cu aproape 2 miliarde de lei, deși din august românii plătesc cote majorate de TVA – 21% și 11%. S-a ajuns aici pentru că majorarea TVA-ului, combinată cu inflația și alte măsuri de austeritate, a sufocat consumul. În prima jumătate a anului, consumul a contribuit cu doar 0,4 puncte procentuale la creșterea PIB, față de 3,8 puncte în 2024.  De asemenea, veniturile nefiscale se prăbușesc cu 2,24 miliarde de lei, în principal din cauza dividendelor companiilor de stat, mai mici decât se estimase inițial. 

Pe partea de cheltuieli, explozia e la dobânzi: plus 12 miliarde de lei, adică o creștere de peste 30%. Până în august, conform ultimei execuții bugetare disponibile, se cheltuiseră deja 32 de miliarde pentru dobânzi, apropiindu-se de totalul pe întreg anul 2024. În același timp, cheltuielile de capital scad cu două miliarde. Cu alte cuvinte, au fost reduse investițiile pentru a plăti dobânzi mai mari la datorie. Important, bugetul pentru personal crește, în rectificarea bugetară, cu numai 0,69 miliarde de lei, ajungând la 90,48 miliarde de lei. 

O bună imagine a ceea ce înseamnă rectificarea și cât de prost a fost gândit bugetul la începutul anului o avem când urmărim cum se redistribuie banii între ministere. Ministerul Muncii primește cu 5,5 miliarde de lei mai mult, în principal pentru pensii,  Ministerul Finanțelor ia încă 20 de miliarde de lei, din care 12 miliarde de lei doar pentru dobânzi, Ministerul Dezvoltării primește 2,47 miliarde de lei, Agricultura 1,22 miliarde de lei, Energia 1,2 miliarde de lei. Pe de altă parte, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene pierde 3,24 miliarde de lei – economii majore la proiecte din fonduri europene și PNRR, Sănătatea pierde 2,66 miliarde de lei, iar Transporturile primesc mai puțin cu 1,85 miliarde de lei. Cele mai multe sunt tăieri de la investiții și proiecte cu finanțare europeană, normal, din cauza incapacității de a absorbi fondurile puse la dispoziție. 

Ca observație, rectificarea bugetară pare una realistă, deși e drept că Guvernul Bolojan a avut la îndemână execuția aproape în timp real și a putut să vadă o parte din impactul pachetului unu de „reforme”. Ba chiar, la finalul lunii e posibil să apară o mică surpriză plăcută în ceea ce privește impozitul pe veniturile din dividende. 

Lecțiile trecutului 

Pentru a vedea cum va trebui gândit un buget de stat corect pentru 2026, e important să nu mai repetăm greșelile din ultimii ani. Astfel, la venituri să nu mai supraestimăm capacitatea de colectare și să nu mai exagerăm cu țintele în ceea ce privește absorbția fondurilor europene. De exemplu, în 2024, am sperat că vom încasa mult mai mult din fonduri UE și nu a fost cazul, iar anul acesta aproape am dublat estimările, iar prezentul ne arată că, din nou, s-a greșit. Anul viitor ar fi normal să luăm mulți bani europeni, dar experiența ne arată că nu avem de ce să fim mult prea optimiști. Apoi, pe partea de cheltuieli, subestimăm cheltuielile de personal și asistența socială. De exemplu, în 2024, cheltuielile de personal au fost cu 11% mai mari decât ne-am planificat, iar anul acesta am pornit din nou cu o subestimare, care a trebuit corectată în rectificare. În ceea ce privește investițiile, ne bazăm mult pe fonduri europene,  dar nu reușim să le absorbim la nivelul așteptat, și apoi compensăm cheltuind de la bugetul de stat. Toate acestea se văd cel mai bine la deficit, care e cu 2-4 puncte procentuale mai mare decât ținta. Iar asta arată clar că cei responsabili de finanțele țării au fost… iresponsabili.

Marea provocare

Bugetul pentru anul viitor e foarte greu de creionat. Trebuie să se țină cont de toate nevoile, de la sănătate și educație până la apărare, asta în contextul în care viziunea partidelor aflate la guvernare este complet diferită. Așa că exercițiul construirii unui buget plauzibil va fi, probabil, cel mai complicat din ultimul deceniu. În plus, mai sunt și provocările pe care doar România le are: venituri bugetare printre cele mai mici din UE (sub 35% din PIB), cheltuieli rigide foarte mari, capacitate administrativă redusă și un deficit structural pe care nu-l putem acoperi doar cu taxe mai mari sau tăieri minore. Aceasta este o imagine onestă a situației în care ne aflăm, iar de aici trebuie plecat. Partea bună e că vedem că multe din acestea au fost deja conștientizate la nivelul Guvernului. Astfel, se  încearcă o mai bună colectare, deși, până acum, eforturile nu par a avea mult succes. În plus, este greu de crezut că vom putea face aici vreun mare progres fără o reformă fiscală care să simplifice, să clarifice și să debirocratizeze. 

Un alt aspect fundamental este că avem unul dintre cele mai rigide bugete din lume, cu peste 50% din cheltuieli care merg către salarii și pensii. Dacă punem și dobânzile la datoria publică, realizăm că ne rămân prea puțini bani. Prin urmare, și aici e nevoie de reformă. Dar cheltuielile de personal nu pot fi reduse prea ușor, iar o dovadă e relativul eșec al demersului de reorganizare a administrației locale, iar pensiile nu pot fi tăiate, ci, mai mult, teoretic trebuie indexate. S-a ajuns astfel ca statul să subvenționeze sistemul de pensii cu sume tot mai mari: 11,4 miliarde în 2023, 24,3 miliarde în 2024, 35,4 miliarde în bugetul pe 2025. Totuși, aici lucrurile sunt destul de clare: pentru că nu există soluții, premierul Ilie Bolojan a anunțat deja că pensiile nu se indexează nici la 1 ianuarie 2026.  

O altă problemă fundamentală este că avem cheltuieli cu dobânzile de peste 2% din PIB, iar acestea continuă să crească. De vină este nivelul datoriei, dar mai ales faptul că ne împrumutăm exagerat de scump. De ce se întâmplă asta? În primul rând pentru că România nu mai are credibilitate pe piețele internaționale: când promiți un deficit de 5% și ajungi la aproape 9%, când estimezi cheltuieli care sunt apoi depășite cu zeci de miliarde de lei, investitorii și instituțiile internaționale nu te mai iau în serios. „Am convenit un deficit cu care România să închidă anul, de 8,4% din PIB, adică aproximativ 159 de miliarde de lei”, a anunțat luna trecută premierul Ilie Bolojan după întâlnirile avute la Bruxelles cu comisarul european pentru economie, Paolo Gentiloni. În condițiile în care ne-am asumat ca anul acesta să ne încadrăm într-un deficit de 7%, avem un alt exemplu al neseriozității României, dar în același timp și un indiciu al încrederii de care se bucură la nivel european actuala guvernare. Iar, dacă dăm semnale clare că vrem să schimbăm ceva, este posibil să putem să ne împrumutăm mai ieftin și să rezolvăm astfel o problemă complicată. Acesta este și motivul pentru care Ilie Bolojan a estimat o țintă optimistă a deficitului pentru 2026, precizând însă că o vom atinge doar „dacă respectăm ținta de deficit” asumată pe anul în curs. „Efectele pachetelor sunt de 0,6-0,7% din PIB. Anul viitor efectele ar fi de peste 2,5% din PIB. Dacă respectăm ținta de deficit, anul viitor ne putem apropia de o țintă de deficit de 6% din PIB”, a spus premierul. 

Realismul e soluția 

Cert este că măririle de taxe nu rezolvă  problema deficitului. Efectul acestor majorări înseamnă o comprimare a economiei și un impuls dat economiei gri și negre. Astfel, de câte ori crește un impozit sau o taxă, la cum arată sistemul românesc, se ia mai mult din mai puțin și se ajunge de unde s-a plecat. Iar marea problemă e că se ia de la cei corecți, care își declară și își plătesc dările, în timp ce pentru evazioniști nu contează: oricum nu plătesc nimic. 

Așa că, dacă nu schimbăm abordarea, 2026 riscă să fie o repetare a aceluiași scenariu din 2024 și 2025, dar cu oameni mai săraci și cu o economie în scădere. Singura cale de ieșire din această capcană este să venim cu reforme adevărate și o planificare realistă. Totuși, aceste reforme, chiar dacă se reușește implementarea lor, nu vor avea efecte pe termen scurt. Astfel, șansa României este că poate atrage la buget rapid venituri de peste 1% din PIB din vânzarea unor participații la mai multe companii de stat, fară ca asta să însemne cedarea pachetului majoritar – deși nici acest scenariu nu trebuie abandonat complet. Acești bani, veniți peste înghețarea salariilor și a pensiilor și peste o (mai mult ca sigur) simbolică reducere a personalului din administrație, ar putea să ne ducă aproape de ținta asumată de premier. Pentru a fi siguri că o vom atinge mai este nevoie de ceva extrem de important – prioritizarea investițiilor de la bugetul de stat și absorbția fondurilor europene. Până la 30 iunie 2025 au intrat în România prin programele finanțate în cadrul Politicii de Coeziune 2021-2027 doar 4,7 miliarde de euro, adică în jur de 15% din suma totală. Iar dacă aici ar mai fi timp, situația PNRR este critică: România se află într-o cursă contra cronometru până în august 2026, cu o mare parte din fonduri deja compromise. Concluzia este că un buget bun pentru anul viitor nu e o misiune imposibilă, dar nici o joacă de copii, cum de altfel par astăzi încercările din 2024 și 2025.