Canada revine la energia nucleară după o pauză de 30 de ani

Energia nucleară cunoaşte un nou elan în provincia Ontario din Canada, cu planuri vizând extinderea unei centrale nucleare existente, care va deveni cea mai mare din lume, şi o promisiune de a adăuga trei reactoare modulare mici la o locaţie unde un altul este în faza de construcţie, transmite Bloomberg.

Aceste ştiri reprezintă o modificare radicală pentru o industrie care a stagnat timp de decenii pe fondul îngrijorărilor cu privire la siguranţă şi depăşiri de costuri. Este de asemenea un pas important în modernizarea unei reţele electrice învechite care are nevoie de noi capacităţi, fără a majora costurile şi aşa mari la electricitate sau să ameninţe obiectivele de emisii.

Accidentul de la Fukushima din 2011 a pus o frână globală planurilor privind construcţia de centrale nucleare. De asemenea, întârzierile apărute în extinderea centralei nucleare de la Vogtle (SUA) au oferit noi argumente celor care se opun centralelor nucleare.

Cu toate acestea, provincia Ontario din Canada a decis să continue cu extinderea capacităţilor nucleare. Extinderea facilităţii Bruce Power va reprezenta prima mare centrală nucleară construită în Canada în ultimele trei decenii, sugerând că politicile în domeniul energiei nucleare ar putea în sfârşit să fie deblocate. În provincia Ontario sunt amplasate 18 din cele 19 reactoare nucleare canadiene, majoritatea construite între 1960 şi 1980, perioadă în care reactoarele de tip Candu au devenit renumite la nivel mondial.

„Ne reîntoarcem la rădăcinile noastre nucleare şi această revenire nu putea avea loc într-un moment mai important”, spune John Gorman, preşedintele Canadian Nuclear Association.

Pe măsură ce creşte cererea mondială pentru energie curată, Canada este pregătită încă odată să fie un important furnizor de reactoare nucleare, atât pe plan intern, cât şi internaţional.

Agenţia care gestionează reţeaua electrică din Ontario estimează că până în 2050 această provincie va trebui să cheltuiască 400 de miliarde de dolari canadieni (303 miliarde de dolari SUA) pentru a dubla capacitatea de generare, până la 88,4 Gigawaţi, având în vedere evoluţii precum trecerea la vehiculele electrice şi renunţarea treptată la combustibilii fosili de către locuinţe şi companii. Ontario, care este şi cea mai mare provincie din Canada, înregistrează şi o creştere rapidă a populaţiei datorită imigraţiei.

Graţie mixului energetic actual, compus din energie nucleară, hidro şi eoliană, reţeaua energetică din Ontario este deja una curată în proporţie de 90%, însă, creşterea cererii de energie ar putea face dificilă ajungerea la 100%. Proiectele nucleare au nevoie de mai mulţi ani pentru a fi terminate, iar în condiţiile în care cele trei centrale nucleare actuale au nevoie de modernizări, provincia intenţionează să îşi garanteze aprovizionarea cu energie electrică cu ajutorul centralelor care funcţionează pe gaze naturale.

După ce noile proiecte nucleare vor fi însă finalizate, ele vor reduce dependenţa provinciei de gazele naturale. De asemenea, noile capacităţi nucleare vor reduce nevoia de a utiliza energie eoliană şi fotovoltaică pentru a acoperi nivelul minim de energie electrică de care reţeaua electrică are nevoie la orice moment.

În mod obişnuit, cererea de electricitate creşte în timpul dimineţii, ajunge la nivel de vârf după-amiaza şi scade în timpul nopţii. Însă, sursele regenerabile intermitente generează uneori mai puţină electricitate decât este nevoie şi alteori mai multă, caz în care operatorii trebuie să oprească anumite capacităţi de generare la unele centrale pentru a evita supraîncărcarea sistemului energetic.

În mod obişnuit, energia hidro este prima care este redusă, pentru că producţia sa vine cu o taxă pe apă.

„Dacă introduci în reţeaua din Ontario prea multă energie eoliană şi fotovoltaică, ajungi în situaţia în care trebuie să eliberezi apă în cascada Niagara”, spune inginerul Paul Acchione.

Chiar dacă sursele regenerabile intermitente produc cea mai ieftină electricitate, ele nu sunt suficient de fiabile pentru a înlocui gazele naturale, de aceea centralele pe gaze sunt în continuare soluţia de rezervă în perioadele în care cererea este la nivel de vârf sau există probleme pe reţea.

Un grup de lucru condus de Paul Acchione a elaborat opt scenarii diferite pentru a ajunge la aprovizionarea cu electricitate fără emisii în 2035. Simulările au arătat că extinderea capacităţilor nucleare cumulată cu extinderea capacităţilor de stocare a electricităţii pe termen lung reprezintă cea mai bună modalitate pentru a menţine tarifele la cel mai scăzut nivel posibil.