Capcana birurilor inutile

Se termină alegerile și vine plata! Vor crește taxele și impozitele, se va schimba întreg sitemul fiscal! Într-un fel, este normal să se întâmple asta: banii nu mai ajung pentru pensii, de orice fel ar fi ele, și salarii. Dovada? Deficitul bugetar este unul uriaș, depășind chiar și cele mai pesimiste așteptări. În primele trei luni, s-a ajuns la aproape 36 de miliarde de lei, adică 2,07% din PIB. Iar asta în condițiile în care ținta pentru tot anul este de 5%. Colac peste pupăză, mai intră în vigoare și noua lege a pensiilor, care o să aibă un impact cu siguranță mai mare decât au estimat specialiștii de la Finanțe și de la Muncă. E clar că nu sunt bani! Pentru a impulsiona colectarea și a stopa evaziunea, soluțiile teoretice ale problemei, s-a mizat pe digitalizare. Partea rea e că ce e bun în teorie, în România se dovedește un dezastru în practică. E-Facura și E-Transport au fost gândite și implementate atât de prost încât mai mult au stricat. Degeaba poate colectezi mai mult și mai bine de la unii, dacă ai închis prin aceste măsuri zeci de mii de firme. Cu alte cuvinte, când tragi linie, va da cu minus. Nu mai zic că nervii și stresul la care au fost și sunt supuși antreprenorii și contabilii ar reprezenta, în orice țară civilizată, motiv de demitere a tututor celor responsabili, atât din Guvern, cât mai ales din ANAF. Că lucrurile stau prost, nu se recunoaște public, dar se știe deoarece se iau măsuri. Normal, unele care ridică, la rândul lor, semne mari de întrebare. Astfel, SRI ar urma să gestioneze sistemul informatic al ANAF. Clar, din punct de vedere tehnic se va vedea o îmbunătățire uriașă – serviciul de informații chiar are resursele să facă tot ce își propune. Totuși, prin această măsură, serviciul va avea acces la toate informațiile financiare despre companii și cetățeni. Veți auzi că oamenii corecți nu au nimic de ascuns, așa că nu e nicio problema pentru ei. În principiu, așa e, dar trebuie recunoscut că ceea ce se întâmplă nu prea este ok într-o democrație. SRI ar trebui să se concentreze pe lucrurile pentru care a fost creat – și pe care se pare că le face bine – și nu să se implice în economie. Dar probabil lucrurile arată atât de rău la Finanțe, încă alte soluții chiar nu existau. O altă temă de discuție este cota unică. Care, să fim realiști, nu mai este de mult timp unică. PSD vrea impozitare progresivă, o altă „soluție-miracol”. Din nou, toretic, din perspectiva unor politici de stânga, poate că are sens. Dar nu în România! Noi nici cota unică nu o putem gestiona, cum să crezi că vei complica lucrurile și vei încasa mai mult? Ar fi suficient să vezi ce efecte au e-Factura și e-Transport să-ți dai seama că efortul nu doar că nu merită, dar înseamnă bani pierduți la bugetul de stat. De curând m-am întâlnit cu un antreprenor care mi-a rezumat într-o frază frământările mediului de afaceri: „Prefer să crească impozitul pe profit, TVA-ul și impozitul pe dividende decât să mai facă ăștia vreo trăznaie care va ajunge sigur să mă coste mai mult!” Ce habar nu au funcționarii de la stat este că în mediul privat timpul e o resursă extrem de scumpă. Pentru ca economia românească să meargă bine, oamenii trebuie lăsați să facă business, nu obligați să completeze acte!