Cash-ul rămâne la putere: Banii din mână nu se dau pe cei de pe card

În ciuda regulilor tot mai stricte, tranzacțiile cu bani fizici sunt în continuare extrem de comune, mai ales în cazul persoanelor fizice și în orașele mici sau la țară. Mai mult, pare că și statele care au promovat conceptul de „cashless society” încep să fie mai flexibile din acest punct de vedere.

Ne amintim cu toții, fie că era vorba de ziua de salariu într-o companie privată sau instituție de stat sau de plata pensiei, când se dădea vestea „s-au băgat banii pe card” la bancomatele din zonă se făceau cozi lungi. Mulți ani la rând o mare parte din români a preferat, din diverse motive, să retragă de la ATM sumele primite în conturi și să plătească totul (sau aproape totul) cu cash. „Nu am uitat cum mergeam peste tot cu bancnote. La magazin, fie că era un supermarket dintr-un lanț internațional sau chioșcul de la colțul blocului, la restaurant, la utilități, la telefonie sau la întreținere, la hotel și așa mai departe – teancuri și teancuri de bani. Era parțial conservatorism, dar și faptul că în destule locuri nu existau încă POS-uri”, își amintește Dragoș, un inginer software din București, care spune că în prezent are multe zile în care nu are nici un leu în portofel, dar se descurcă peste tot cu cardul.

În ciuda faptului că aproape că nu este bun sau serviciu care să nu poată fi acum achitat cu cardul, fie direct sau online, ori prin transfer bancar, de la cumpărăturile într-un magazin sătesc la transportul în comun și de la impozite la vacanțe, aparent există încă mulți compatrioți care preferă vechiul stil. Unii o fac ca pe o poziție de frondă la adresa „sistemului”. „Eu am rămas «old school» – intră salariul în cont, merg la bancomat și scot cât îmi trebuie. Sunt de părere că oamenii și companiile trebuie să aibă dreptul să aleagă și nu sunt de acord cu presiunea care se pune pe noi pentru a elimina cash-ul”, spune Andrei, angajatul unei multinaționale din Capitală.

Frica în rol principal 

Alții nu au căpătat, pur și simplu, încrederea necesară. „Nu vreau să mă trezesc cu vreo eroare și să pierd banii”, spune Nicu, un pensionar din Cluj care își achită în continuare taxele și facturile la ghișeu, cu bancnote, și care, deși face comenzi online, le plătește doar la livrare, cu bani gheață. Asta în timp ce altora le este teamă că dacă vor folosi cardul la POS sau online li se vor fura datele și li se va goli contul. „Am văzut la știri atâtea cazuri, așa că nu, mulțumesc. Prefer să am banii în buzunar și să plătesc eu direct”, afirmă Ana, o profesoară din Iași.

Numărul celor care gândesc așa este mare și îi putem întâlni în orice categorie socială și profesională. De altfel, nu cu foarte mult timp în urmă am avut un prim ministru care avea un discurs similar. Iar limitările introduse prin lege privind tranzacțiile cu bani gheață sunt (încă) suficient de laxe (10.000 lei pentru cele între o persoană fizică și o firmă și 50.000 de lei pentru cele între persoane fizice) încât să nu-i deranjeze prea mult pe iubitorii de cash.

O explicație credibilă 

Dincolo de frici și rezistență la schimbare, în multe cazuri totul se reduce, de fapt, la o explicație mult mai simplă. Este suficient, de pildă, să vizitezi o zonă în dezvoltare la marginea marilor orașe. Când merg la magazin sau la masă, aproape fără excepție cei care lucrează pe șantierele din zonă plătesc cu bani fizici. La fel se întâmplă și în magazinele de materiale de construcții – stați doar câteva minute în zona caselor și veți vedea mai multe teancuri de bancnote decât v-ați aștepta. „Explicația este simplă: în sectorul construcțiilor, mai ales în zona proiectelor mici, unde sunt angrenate pe partea de execuție firme de apartament, PFA-uri sau echipe neoficiale de meșteri și unde și investitorii sunt de obicei persoane fizice sau companii mici, se practică încă pe scară destul de largă evaziunea fiscală. Multe plăți se fac la negru și de aici cantitățile mari de cash pe care le veți găsi în astfel de zone”, dezvăluie Tudor, constructor de case în vestul județului Ilfov.

Banii fizici sunt rege și în sectorul rural. Faptul că populația de aici este mai degrabă îmbătrânită și clar mai tradiționalistă decât cea urbană, dar și accesul ceva mai greu la POS-uri explică în parte situația. Restul vine tot din zona economiei gri sau negre. „Normal că avem cash în casă. Păi de la fermierii mai mari, care recoltează cinci tone de grâu la hectar și raportează doar trei, până la gospodarii obișnuiți, care vând și ei ce le prisosește – unul niște legume, altul niște fructe, unii lapte, ouă sau vin, iar alții găini sau porci-, toți încasează bani gheață și doar n-or fi proști să-i declare”, spune Florin, care trăiește într-un sat din Vaslui dintr-o pensie de 1.500 de lei și din ce produce pe cele câteva hectare de teren agricol moștenite de la părinți.

Nu suntem singuri

Apetența pentru cash se vede și în numărul foarte mare de automate de plată existente în România. SelfPay, de exemplu, are peste 15.000 de unități distribuite în mai mult de 3.800 de localități, în timp ce PayPoint are circa 25.000 de automate. 

Nu trebuie să tragem rapid concluzia că suntem neapărat înapoiați din acest punct de vedere. Un studiu realizat anul acesta de Banca Centrală Europeană (BCE) arată că 92% din companiile din zona euro care vând fizic produse și servicii acceptă cash (în creștere ușoară față de 2024) și că 21% dintre ele chiar preferă banii gheață altor mijloace de plată. În Austria, Slovenia și Slovacia peste 40% din firme au declarat că preferă bancnote și monede, iar în Bulgaria proporția acestora a fost de circa 35%.

Un alt sondaj BCE, de data aceasta din 2024, arăta ca nu mai puțin de 52% din tranzacțiile din zona euro se făceau cu cash (valoarea lor reprezentând 39% din total). De altfel, în Malta, Slovenia, Austria și Italia circa două treimi din tranzacții erau efectuate cu bani fizici. La polul opus se situau statele din jumătatea de nord a continentului – Olanda (22%), Finlanda (27%) și Luxemburg, Belgia și Estonia (puțin sub 40% fiecare).

Mai mult, ultimele statistici BNR arată că, oarecum în paralel cu cei care preferă mijloacele tradiționale de plată, a avut loc un avans semnificativ în zona cardurilor bancare. Astfel, numărul acestora a crescut cu 10% într-un semestru (ajungând la 28,6 milioane la finele anului trecut față de 26 de milioane la 30 iunie 2025), în timp ce evoluții similare s-au înregistrat și în cazul ATM-urilor (plus 11%, până la 11.100) și al POS-urilor (plus 21%, până la 685.000).

Viitorul este complicat

După cum se poate vedea, nivelul de rezistență la schimbare din acest sector pare similar în majoritatea statelor cu societăți și economii mai semănătoare cu România. Mai exact, fără să ne ferim de cuvinte tari, unde nivelul de educație și de încredere în autorități este relativ scăzut, iar cel al evaziunii fiscale este peste medie.

Problema este că și în țările mai dezvoltate, care păreau că se îndreaptă cu pași mari spre o „cashless society”, lucrurile par să se nuanțeze. De pildă, după ce în ultimii ani tot mai multe magazine ori restaurante din Suedia nu mai acceptau deloc plăți cu bancnote ori monede, noile realități tehnologice și geopolitice au făcut ca atât guvernanții, cât și firmele și clienții să-și reconsidere pozițiile. O lege intrată în vigoare la 1 iulie 2026 obligă supermarketurile și farmaciile să primească cash, iar în primăvara acestui an banca centrală suedeză le-a recomandat cetățenilor să aibă acasă bani fizici (circa 100 de euro pentru fiecare adult din familie) în cazul în care sistemul financiar ar fi afectat de o defecțiune sau de un atac (cibernetic sau chiar fizic).