Ce drepturi au angajații români și din țările vecine, de la plata orelor suplimentare, la concedii sau preavize

Un cadru legislativ flexibil al muncii este esențial pentru stimularea afacerilor și crearea oportunităților profesionale. Astfel, în Europa, fiecare țară dispune de propriul cadru legal distinct în ceea ce privește dreptul muncii, oferind în același timp un mediu competitiv pentru investitori. Accace România, una dintre principalele companii de consultanță de afaceri și externalizare servicii din Europa Centrală și de Est, aduce în atenție principalele diferențe și particularități ale dreptului muncii în țări precum România, Cehia, Ungaria, Polonia sau Slovacia.

Durata și reînnoirea contractelor de muncă pe perioadă determinată

Legislațiile țărilor europene analizate de specialiștii Accace stabilesc două tipuri principale de contracte de muncă: contractele pe perioadă nedeterminată și cele pe perioadă determinată. Diferența dintre cele două este aceea că cele din urmă sunt supuse unor condiții și limitări impuse de lege. Astfel, în Ungaria, durata maximă a unui contract pe perioadă determinată este de cinci ani, în timp ce în Cehia și România este de trei ani. În Polonia, contractul poate avea o durată de doi ani și nouă luni, iar în Slovacia, de doi ani. Contractul poate fi reînnoit de două ori în anumite cazuri, atât în România și Cehia, cât și în Polonia și Slovacia. 

Cum se calculează perioada de probă în funcție de țară

În perioada de probă, atât angajatorul, cât și angajatul pot rezilia contractul de muncă fără restricții. Durata perioadei de probă pentru pozițiile de execuție este de trei luni în cinci dintre țările analizate. În cazul funcțiilor de conducere, Cehia și Slovacia impun o perioadă de șase luni, în timp ce România are o perioadă de patru luni, iar Ungaria și Polonia prevăd o perioadă de trei luni. 

Timpul de lucru și orele suplimentare în cazul contractelor de muncă standard

Condițiile în care se pot efectua orele suplimentare, precum și perioadele exacte (pe săptămână, lună sau an) sunt specificate în detaliu în toate legislațiile locale din fiecare țară analizată. Astfel, în Cehia, Polonia și Slovacia timpul de lucru este de 40 de ore pe săptămână, iar orele suplimentare pot ajunge până la 150 de ore pe an. În Cehia și Polonia, orele suplimentare pot fi extinse până la 416 de ore pe an dacă sunt convenite cu angajatul, iar în Slovacia până la 400 de ore pe an, tot prin consimțământul angajatului. 

Timpul de lucru în Ungaria este de 40 de ore pe săptămână, însă orele suplimentare de muncă pot ajunge la 250 de pe an și pot fi extinse până la 400 de ore pe an. 

România are reglementat timpul de lucru standard, de 40 de ore pe săptămână, iar orele suplimentare pot ajunge la 8 ore pe săptămână, regula fiind ca timpul de lucru maxim legal să nu depășească 48 de ore pe săptămână. 

Cât concediu își poate lua un angajat în funcție de țara în care lucrează

Perioada de concediu este proporțională cu perioada lucrată de către angajat, standardul acesteia fiind de 20 de zile pe an. În anumite circumstanțe speciale, conform legislației muncii, este posibilă extinderea numărului de zile de concediu.

Potrivit legislației în vigoare, în Polonia, perioada de concediu poate ajunge la 26 de zile, dacă un salariat a fost angajat cel puțin zece ani. De asemenea, se mai acordă cinci zile pe an pentru îngrijirea unui membru al familiei din motive medicale și două zile pe an pentru îngrijirea copilului, plus alte două zile pe an în caz de forță majoră. 

În Cehia, angajații au dreptul la 4 săptămâni de concediu într-un an calendaristic (20 de zile pe an). Mai mult, legea stabilește dreptul la concediul suplimentar pentru anumite profesii solicitante, însă în funcție de durata săptămânală de lucru. În Slovacia, se acordă 25 de zile lucrătoare pentru angajații care au 33 de ani sau mai mult, dar și pentru angajații care au în grijă permanentă un copil. 

Ungaria a reglementat concediul suplimentar de până la 7 zile, în funcție de numărul copiilor, respectiv până la 10 zile în funcție de vârstă. În schimb, în România, legea stabilește dreptul la concediu suplimentar, de minimum 3 zile, pentru anumite categorii de angajați, cum ar fi angajații care lucrează în condiții dificile sau periculoase, angajații cu dizabilități și tineri cu vârsta sub 18 ani. 

Perioada de preaviz – durată și condiții

Posibilitatea de a încheia contractul de muncă fără preaviz este recunoscută și reglementată de toate legislațiile locale. Cu toate acestea, atunci când se aplică preavizul, durata acestuia variază întotdeauna în funcție de circumstanțele care au condus la rezilierea contractului dintre angajat și angajator.

În Cehia, durata standard a perioadei de preaviz este de 60 de zile. În Ungaria, aceasta este de 30 de zile, iar în cazul în care angajatorul reziliază contractul de muncă, perioada poate fi extinsă cu 5-60 de zile, în funcție de durata totală anterioară de angajare. În cazul Poloniei, lucrurile stau ușor diferit, perioada de preaviz fiind cuprinsă între 14 și 90 de zile, însă se impun anumite condiții, în funcție de situație.

Slovacia a stabilit durata preavizului de 30 până la 90 de zile. În cazul angajaților cu mai puțin de un an de angajare, perioada de preaviz este de o lună și de două luni pentru celelalte perioade. Conform legislației din România, durata maximă a perioadei de preaviz este de 20 de zile lucrătoare pentru funcțiile de execuție și de 45 de zile lucrătoare pentru funcțiile de conducere. 

Studiul integral realizat de specialiștii Accace la nivelul legislației muncii din România, Cehia, Ungaria, Polonia sau Slovacia poate fi accesat pe pagina web a companiei.