Cel mai bun randament din economie: investiția în tinerii care dezvoltă România. Bursa de viitor, un plasament sigur al mediului privat

Un antreprenor serios știe că nicio investiție nu aduce profit peste noapte. Dar știe și că sunt plasamente care, în timp, se dovedesc mai stabile decât orice piață financiară. Educația este unul dintre ele. Banii „puși” în copii nu sunt o cheltuială pierdută, ci capital de dezvoltare. Și totuși, România rămâne printre statele europene care investesc cel mai puțin în acest tip de capital.

Datele Eurostat confirmă tabloul în geenral destul de trist: cheltuiala publică pentru educație se oprește la aproximativ 2,9% din PIB, în timp ce media Uniunii Europene trece de 4,6–4,7%. Diferența poate părea nesemnificativă, dar ea se traduce concret în productivitate mai mică, în salarii care nu recuperează decalajul și, mai ales, în decizia a sute de mii de tineri de a pleca din țară.

Rezultatele școlare confirmă, la rândul lor. La testele PISA din 2022, elevii români au obținut punctaje sub media OCDE la matematică, lectură și științe. Nu e un capăt de drum, dar e un semnal serios pentru orice companie care, peste trei sau cinci ani, vrea să angajeze tineri cu gândire critică, cu deprinderi tehnice și care să dea dovadă de adaptabilitate.

Un alt indicator îngrijorător este părăsirea timpurie a școlii. În 2024, România a avut cea mai mare rată din Uniune: 16,8% dintre tinerii între 18 și 24 de ani nu au terminat un ciclu complet de educație. Asta nu înseamnă doar statistici seci, ci mii de adolescenți care rămân în afara circuitului economic modern. Fiecare procent pierdut se traduce în salarii mai mici la nivel național, în lipsă de competențe și în costuri sociale mai mari.

Migrația completează acest cerc vicios. În 2022, peste 268.000 de români au ales să plece. La nivel istoric, milioane au făcut deja pasul. Remitențele aduc bani acasă, dar nu compensează golul de competențe și resursa umană care lipsește aici. Pentru mediul privat, realitatea e simplă: ori investești din timp în educație și pregătire, ori plătești mai târziu factura sub forma deficitului de personal calificat.

Și totuși, România nu duce lipsă de talent. Avem elevi care câștigă olimpiade internaționale, studenți care aduc medalii la robotică și la lingvistică, tineri care inovează în AI și științe aplicate. Problema nu e lipsa potențialului, ci lipsa punților: familie, mentorat, burse. Dincolo de strălucirea unei medalii, realitatea e că un copil talentat are nevoie de sprijin constant – manuale, transport, tabere de pregătire, un profesor care să creadă în el.

Aici intervine rolul mediului de afaceri. Nu e vorba de acte de caritate, sau de bifat puncte CSR, ci de o strategie de resurse umane pe termen lung. O bursă oferită azi poate însemna, peste câțiva ani, un stagiar valoros sau un inginer pe care te poți baza. Economia are cifre clare: la nivel global, un an suplimentar de educație aduce, în medie, aproape 9% câștiguri private în plus. Investițiile timpurii – în educația preșcolară, de exemplu – pot aduce randamente de 7–10% anual, inclusiv prin reducerea costurilor sociale.

Campanii precum „100 de tineri pentru dezvoltarea României”, inițiată de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, vin cu un model pragmatic: identifică tineri cu rezultate solide, le oferă vizibilitate și, mai important, creează un cadru transparent pentru burse private. Pentru companii, asta înseamnă că cineva le-a creat deja un portofoliu real de valori cu criterii clare de selecție, traseu educațional monitorizat, evaluări anuale.

Ce câștigă mediul privat? O reputație construită pe rezultate, nu pe campanii de imagine. Și, nu în ultimul rând, acces la inovație aplicată – pentru că mulți dintre acești tineri lucrează deja cu date, AI sau robotică, domenii esențiale pentru competitivitatea economică.

Important este ca acest parteneriat să nu se oprească la o donație punctuală. E nevoie de transparență – liste publice, criterii clare, rapoarte anuale. E nevoie de continuitate – burse pe cicluri complete, nu pe un semestru. Și e nevoie de mentorat – specialiști din companii care se implică.

Nu vom schimba peste noapte procentele Eurostat, dar putem să legăm capitalul privat de capitalul uman. Programul „100 de tineri pentru dezvoltarea României” pune la dispoziție infrastructura: selecție, monitorizare, vizibilitate. Restul ține de noi. Dacă tratăm bursa ca pe un instrument de investiție, și nu ca pe un gest simbolic, în câțiva ani vom avea un randament pe care niciun plasament financiar nu îl poate egala: oameni care rămân, creează și cresc România din interior.