Chisăliță: România a traversat o succesiune de crize energetice în ultimii 35 de ani

România nu s-a confruntat cu o singură criză energetică, ci cu o succesiune de crize suprapuse, generate de subinvestiții, reglementări instabile, intervenții politice și liberalizări insuficient pregătite, iar problemele actuale ale sectorului își au originea în vulnerabilități acumulate după 1990, susține președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță.

‘România nu a avut o singură criză energetică, ci a fost din criză în criză, o succesiune de crize suprapuse: criza moștenirii comuniste, criza investițiilor amânate, criza privatizărilor incomplete, criza reglementării politizate, criza liberalizării prost pregătite și criza prețurilor din 2021-2022. Liberalizarea nu este o cauză, doar o modalitate de a scoate la suprafață toate slăbiciunile acumulate ale sistemului energetic romanesc’, menționează președintele AEI, într-o analiză privind evoluția sectorului energetic românesc în perioada 1990-2026.

Referindu-se la perioada 1990-2000, președintele AEI arată că scăderea consumului de energie după prăbușirea industriei a ascuns problemele structurale ale sistemului.

‘După 1989, România a moștenit un sistem energetic mare, rigid și construit pentru economia industrială comunistă: combinate, industrie grea, consum masiv, eficiență scăzută. Odată cu prăbușirea industriei, consumul de energie a scăzut puternic. Asta a creat o impresie falsă de siguranță: România părea să aibă suficientă energie, dar în realitate avea capacități vechi, ineficiente și subfinanțate. Cauze principale: termocentrale vechi, pierderi mari în rețele, companii de stat politizate, lipsă de investiții, prețuri administrate și subvenții ascunse. Aceasta a fost o criză lentă, nu una spectaculoasă: nu s-a văzut imediat în facturi, ci în degradarea infrastructurii’, a explicat acesta.

În ceea ce privește perioada restructurărilor și privatizărilor, Chisăliță apreciază că procesul nu a fost însoțit de măsuri suficiente pentru dezvoltarea sectorului.

‘În anii 2000, România a început restructurarea sectorului energetic: privatizarea Petrom, privatizarea unor distribuții de electricitate și gaze, separarea activităților de producție, transport, distribuție și furnizare. În 2006, se observa deja că România privatizase Petrom, aproximativ jumătate din distribuția electrică și principalele distribuții de gaze, dar problema independenței energetice rămânea nerezolvată. Problema a fost că privatizarea distribuției nu a fost însoțită de o strategie coerentă pentru producție nouă, stocare, capacități flexibile și modernizarea rețelelor’, susține președintele AEI.

Analiza evidențiază, de asemenea, efectele schimbărilor legislative asupra investițiilor în energie regenerabilă.

‘După aderarea la UE, România a stimulat energia regenerabilă prin certificate verzi. Au apărut investiții importante în eolian și solar. Dar când costurile au început să se vadă în facturi, statul a modificat regulile. Investitorii au înțeles că România poate schimba regulile în timpul jocului. A fost o criză de credibilitate: statul a chemat capital privat, apoi l-a speriat’, afirmă Dumitru Chisăliță.

Potrivit acestuia, liberalizarea pieței de energie a avut loc într-un moment nefavorabil, marcat de creșteri puternice ale prețurilor la nivel european.

‘Aceasta este criza pe care populația o asociază cel mai mult cu ‘liberalizarea energiei’. România a liberalizat piața exact înaintea unui șoc european major: revenirea economică post-Covid, creșterea prețului gazelor, tensiunile geopolitice și apoi invazia Rusiei în Ucraina. Consiliul UE arată că războiul Rusiei împotriva Ucrainei și folosirea energiei ca armă politică au avut un impact devastator asupra piețelor energetice europene, cu un vârf al crizei în august 2022′, susține președintele AEI.

El amintește că România a înregistrat una dintre cele mai puternice creșteri ale prețurilor la energie pentru gospodării din Uniunea Europeană.

‘În România, efectul a fost sever. Eurostat a raportat că în a doua jumătate a anului 2022, prețurile la electricitate pentru gospodării au crescut cu 112% față de aceeași perioadă din 2021, cea mai mare creștere din UE. Cauze: liberalizare fără protecție suficientă, scumpirea gazului european, dependența prețului electricității de gaz, piață spot volatilă, lipsa contractelor bilaterale stabile, producție internă insuficient flexibilă, comunicare publică dezastruoasă’, consideră Chisăliță.

Referitor la măsurile de plafonare și compensare, acesta susține că ele au limitat impactul creșterilor de preț asupra consumatorilor, dar au generat alte probleme.

‘Pentru a opri explozia facturilor, România a introdus plafonarea și compensarea prețurilor prin OUG 118/2021. Măsura a protejat consumatorii, dar a creat alte probleme: costuri bugetare mari, întârzieri la plata furnizorilor, distorsiuni de piață și confuzie legislativă. Reuters nota că schema de plafonare și compensare a costat aproximativ 23 miliarde lei până în februarie 2024’, precizează președintele AEI.

În opinia sa, sectorul energetic se confruntă în prezent cu provocări similare celor din trecut, în pofida avantajelor oferite de mixul energetic național.

‘După plafonare, România revine la întrebarea fundamentală: avem suficientă energie ieftină, stabilă și produsă intern? Răspunsul este parțial. Avem nuclear, hidro, gaze, regenerabile și potențial offshore în Marea Neagră, dar avem și rețele vechi, investiții întârziate, capacități pe cărbune în declin și consumatori vulnerabili’, susține Dumitru Chisăliță.

În concluzie, acesta consideră că problemele sectorului energetic sunt rezultatul unor vulnerabilități acumulate în timp și nu pot fi explicate exclusiv prin liberalizarea pieței.

‘România nu a eșuat pentru că a liberalizat energia. A eșuat pentru că a liberalizat-o târziu, prost pregătit și peste un sistem fragil. (…) Formula crizei românești este aceasta: piață liberă nefuncțională plus infrastructură veche plus investiții întârziate plus reguli instabile plus intervenții populiste plus influențe politice plus grupuri de interes interne și externe egal facturi mari și neîncredere publică’, a adăugat președintele AEI.