Cobaltul, metalul care pune presiune pe industrii și guverne

Criza de cobalt care se conturează pentru 2026 începe să se resimtă dincolo de piața materiilor prime și ajunge direct în industrii-cheie, precum producția de vehicule electrice, electronice sau apărare. Cantitățile disponibile scad rapid din cauza restricțiilor de export impuse de Republica Democrată Congo, iar alternativele existente rămân insuficiente. Pentru Europa, miza este cu atât mai mare cu cât dependența de importuri este ridicată: Finlanda este singurul stat cu producție relevantă, iar România, deși are potențiale zăcăminte, nu le exploatează. 

Piața cobaltului se schimbă rapid. În locul regulilor clasice ale cererii și ofertei apar decizii politice care redesenează fluxurile globale. Țările bogate în resurse își folosesc avantajul, iar lanțurile de aprovizionare sunt forțate să se adapteze: Republica Democrată Congo (RDC) asigură circa 70% din producția globală, în timp ce China este cel mai mare furnizor de materii rafinate. Clasificat drept materie primă critică de Comisia Europeană, cobaltul este așteptat să înregistreze în 2026 un deficit de 10.700 de tone, raportat la o cerere totală estimată la 292.300 de tone. Această schimbare abruptă față de surplusul de la începutul anului trecut este amplificată de restricțiile de export introduse de Republica Democrată Congo în octombrie 2025, care au redus cu aproximativ 100.000 de tone volumele disponibile pe piață, potrivit unei analize publicate recent de discoveryalert.com. Prin urmare, nu este vorba despre un șoc de preț sau o problemă trecătoare de aprovizionare. Piața cobaltului trece printr-o schimbare structurală, iar efectele se văd deja în industrii-cheie, de la vehicule electrice și sectorul aerospațial până la achizițiile publice pentru apărare.

România are rezerve, dar nu le exploatează

România are cobalt – cel puțin pe hârtie -, dar nu îl are în economie. În Strategia națională pentru resurse minerale neenergetice 2025-2035, aprobată de Guvern la 21 noiembrie 2024, cobaltul apare ca „materie primă critică” în contextul resurselor strategice. Aici, rezervele de cobalt sunt menționate în unsprezece locuri, în special în Carpații Meridionali – munții Leaota și munții Sebeșului, dar și în munții Făgăraș, respectiv munții Zarandului – județul Arad și munții Bihorului.

În Europa, cel mai important rol în extracția și prelucrarea cobaltului îl are Finlanda, care deține singurele două surse primare de cobalt în Europa – minele Kevitsa (Boliden) și Sotkamo (Terrafame).

Provocări globale

Pivotarea strategică a Republicii Democrate Congo a creat o situație fără precedent în producția globală de cobalt. Prin limitarea exporturilor la 87.000 de tone pe an până în 2027 și prin păstrarea unei părți din producție ca rezervă, statul african nu mai lasă piața să decidă singură. Deoarece Republica Democrată Congo a anunțat planuri privind construirea unei rafinării de sulfat, operațională din 2030, restricțiile par mai degrabă un pas intermediar, până când țara va putea procesa mai mult cobalt pe plan intern.

Prețul cobaltului a crescut mai mult decât dublu pe parcursul anului 2025, în timp ce prețul materiei prime hidroxid de cobalt provenit din RDC s-a scumpit de patru ori în aceeași perioadă. Aceste mișcări dramatice ale prețurilor reflectă recunoașterea pe piață a faptului că acum constrângerile reprezintă condiții structurale mai degrabă decât temporare. Producția indoneziană de precipitat mixt de hidroxid (MHP) reprezintă principala alternativă la hidroxidul din RDC, iar producția estimată pentru 2026 ajunge la 67.500 de tone de cobalt. Aceasta reprezintă o creștere de 145% față de aproximativ cele 46.300 de tone în 2025, ceea ce se traduce în aproximativ 21.200 de tone de conținut suplimentar de cobalt anual.

Cu toate acestea, creșterea indoneziană acoperă doar aproximativ 21% din reducerea estimată a ofertei din RDC. 

Mai mult, MHP-ul indonezian urmează rutele comerciale stabilite către procesatorii chinezi, în loc să fie dezvoltată capacitatea locală de rafinare. Aprovizionarea internă de cobalt rafinat din Indonezia crește cu doar 3.000 de tone, volumul MHP rămas fiind exportat în China pentru prelucrare în produse rafinate. 

Mai mult cobalt reciclat

Producția de cobalt reciclat a evoluat de la o componentă marginală a aprovizionării la o necesitate strategică. Recuperarea secundară de cobalt la nivel global a atins 30.000 de tone în 2025, proiecțiile indicând 36.000 de tone pentru 2026, reprezentând o creștere anuală de 20%.

Proiecțiile pe termen lung privind reciclarea sugerează o creștere potențială la 65.000 de tone până în 2030 și 102.000 tone până în 2035. Până în 2035, cobaltul secundar ar putea reprezenta teoretic 35% din oferta totală dacă cererea se stabilizează, deși aceste proiecții depind de dezvoltarea infrastructurii inovatoare pentru reciclarea bateriilor și de o economie favorabilă.

Viitor incert

La începutul lui 2026, piața cobaltului este așteptată să fie foarte tensionată. Problemele din Republica Democrată Congo nu se rezolvă rapid, iar noile cote de export continuă să limiteze livrările. În acest context, prețurile pot varia puternic, iar cobaltul din alte surse decât RDC va deveni mai scump, pe măsură ce cumpărătorii caută alternative.

În al doilea trimestru al anului, situația ar putea începe să se mai stabilizeze deoarece o parte din cantitățile acumulate la finalul lui 2025 ar putea ajunge pe piață. Prețurile ar putea scădea ușor, dar tensiunile de fond rămân. Pentru a doua jumătate a lui 2026, echilibrul pieței va depinde în mare măsură de deciziile privind cotele de export din RDC și de cât de repede va crește producția din Indonezia. Reciclarea va aduce cantități suplimentare, însă acestea nu sunt suficiente pentru a rezolva lipsa de cobalt fără schimbări majore de politici sau o scădere a cererii.