Culegătorii de ciuperci din Elveţia sunt nemulţumiţi de măsurile de protejare a biodiversităţii

După restricţiile sufocante din timpul pandemiei, chemarea pădurii a devenit irezistibilă, însă în Elveţia noile măsuri destinate protejării biodiversităţii îi nemulţumesc pe culegătorii de ciuperci, informează AFP.

Pandemia „i-a făcut pe oameni pe revină în pădure”, explică Jean-Michel Froidevaux, preşedintele Asociaţiei elveţiene a organismelor oficiale de control a ciupercilor (Vapko), care organizează cursuri de pregătire pentru căutătorii de ciuperci.

„Am văzut mulţi oameni care nu ştiau nimic despre ciupercile pe care le culegeau”, a declarat Jean-Michel Froidevaux pentru AFP, cu ocazia unui curs de pregătire de cinci zile organizat la Leysin, în Alpi.

Pe fondul interesului crescut, Asociaţia a decis să crească numărul de cursuri. „Începând din 2020, numărul a explodat. Nu avem suficienţi formatori”, povesteşte Frederique Clerc în timp ce însoţeşte o duzină de pasionaţi de ciuperci printr-o pădure din satul Les Mosses, în apropiere de Montreux.

Jean-Paul Landraud, fost farmacist ieşit la pensie, care participă cu soţia sa la aceste cursuri, spune că interesul în căutarea de ciuperci a explodat. „Am venit înainte de Covid şi atunci eram câteva zeci. Acum suntem 120. A devenit ceva popular. Acum toată lumea merge la cules de ciuperci”, spune Jean-Paul Landraud.

Însă acest entuziasm a provocat îngrijorări cu privire la efectele asupra biodiversităţii. Ciupercile sunt considerate drept garanţi ai ecosistemului forestier pentru că descompun materia organică moartă şi contribuie la aportul de apă şi nutrienţi ai arborilor. Rolul lor vital urmează să figureze pe agenda discuţiilor la Conferinţa COP16 ONU cu privire la biodiversitate, care se va desfăşura în Columbia până la 1 noiembrie.

În Elveţia, mai multe cantoane aveau, încă înainte de pandemie, restricţii cu privire la cantitatea de ciuperci şi zilele în care pot fi culese. Însă acum aceste restricţii au fost înăsprite.

Cantonul Vaud, din vestul Elveţiei, a introdus noi restricţii în luna iulie în ideea de a da o pauză naturii. Cantitatea maximă de ciuperci care poate fi culeasă de o persoană este de două kilograme pe zi, iar culesul este interzis în primele şapte zile ale lunii şi în celelalte zile este permisă numai în intervalul 7:00 dimineaţa şi 8:00 seara.

Însă aceste măsuri au provocat indignare pe reţelele sociale şi unii politicieni au cerut eliminarea lor. „Toată lumea le consideră ridicole…suntem foarte frustraţi”, spune Florence Wyss, o pensionară care a decis să urmeze cursuri de pregătire pentru recunoaşterea ciupercilor, după ce a ajuns la spital din cauza intoxicaţiei cu ciuperci.

Însă ciupercile nu sunt singurele plante sălbatice care au stimulat apetitul publicului. Mai multe asociaţii, dar şi staţiunile de schi, şi-au înmulţit cursurile de pregătire având drept subiect culesul plantelor, o tendinţă inspirată de o serie de mari maeştri bucătari precum danezul Rene Redzepi sau francezul Marc Veyrat.

În Elveţia, asociaţia Euro-Toques organizează seminarii dedicate plantelor pentru membrii săi. Preşedintele său, Thierry Brehonnet, head chef la restaurantul Le 1209, a făcut din ierburile sălbatice specialitatea sa şi merge personal să le culeagă între prânz şi cină.

„Este o filosofie de lucru. După Covid am devenit conştienţi că trebuie să utilizăm produse care cresc aproape de noi. Am revenit la natură şi trebuie să reînvăţăm să o stăpânim” spune Thierry Brehonnet.

Însă, în opinia reprezentanţilor Pro Natura, cea mai veche organizaţie de protecţie a naturii, afluxul publicului „poate avea consecinţe asupra ecosistemului”, precum călcarea în picioare a vegetaţiei, deranjarea faunei sau supraexploatarea resurselor precum ciupercile.