Analize
Cum a ajuns PIB-ul românesc să sufle în ceafa economiei ungurești
În 2004, când vecinii de la vest erau admiși în Uniunea Europeană, ne uităm cu jind la performanțele lor economice. Aproape 20 de ani mai târziu diferențele nu mai sunt atât de mari și, din unele puncte de vedere, stăm chiar mai bine decât ei. Mai avem însă de muncit până să ne declarăm câștigători în disputa economică.
Cel mai probabil Ungaria ne poate oferi în continuare unele lecții valoroase în ceea ce privește infrastructura, curățenia sau civilizația de tip central european. Totuși, la alte capitole, mai ales în zona economică, oricât ar părea de ciudat, s-ar putea să aibă ei de învățat de la noi. ”Îmi aduc aminte și acum cum, fiind tânăr student în Cluj Napoca pe la începutul anilor 2000, mergeam cel puțin o dată pe an în Ungaria. De fiecare dată mă întorceam acasă cu sentimentul că am vizitat o țară mai dezvoltată și mai bogată, cu oameni mai înstăriți și o economie puternică și trepidantă. Țin minte cât de mult i-am invidiat când au intrat în UE în 2004, în timp ce pe noi și pe bulgari ne-au primit de-abia în 2007”, povestește George, azi managerul unei firme de transport din vestul țării.
”În zilele noastre ajung încă și mai des în Ungaria, dar senzația aceea de demult s-a cam dus. Nu neg că în România mai sunt încă multe lucruri de rezolvat și de pus la punct, însă se vede un progres în fiecare an. Asta în timp ce în cea mai mare parte a Ungariei lucrurile par cumva să fi încremenit sau să se miște într-un ritm mult mai domol decât la noi”, mai spune bărbatul.
Dispar diferențele
Percepția din urmă cu două decenii era una destul de corectă. De exemplu, la nivelul produsului intern brut pe cap de locuitor (ajustat cu puterea de cumpărare din fiecare țară), România se situa în 2004 la 32% din media Uniunii Europene, în timp ce Ungaria avea un nivel aproape dublu, de 61%. Anii au trecut și, în 2021, eram aproape umăr la umăr cu vecinii de la apus la acest capitol: 74% din media UE la noi, 75% la ei. La cum au evoluat lucrurile în 2022, sunt mari șanse să-i fi egalat sau chiar să-i fi depășit ușor, însă mai avem un pic de așteptat până să vedem statisticile oficiale de la Bruxelles.
Diferența la nivelul salariilor era încă și mai mare. Leafa medie netă era de numai 166 de euro în România în 2004, de două ori și jumătate mai mică decât în Ungaria, unde se situa la 424 de euro. În 2022, angajații români câștigau în medie 805 euro pe lună net, în timp ce pentru maghiari același indicator se situa la 877 de euro (respectiv cu doar 9% mai mult). În ambele țări salariile cresc pe măsură ce mergi spre vest. Nici nu este de mirare, așadar, că, de mai mulți ani, tot mai multe firme din Bihor, Arad sau Timiș apelează la muncitori de peste graniță. ”Există un flux dinspre Ungaria către România în care cetățeni, în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, optează pentru companiile din județul nostru”, spunea în ianuarie Csaba Bekesi, directorul AJOFM Bihor. Asta în timp ce mulți români din aceleași județe își cumpără case în zona de frontieră din Ungaria, deoarece sunt semnificativ mai ieftine.
Trăim mai bine, dar și mai riscant
Dar un indicator încă și mai bun pentru a evalua nivelul de trai dintr-o țară este, potrivit Eurostat, consumul individual efectiv (AIC), care calculează câți bani cheltuiesc locuitorii unei țări (intrând aici nu doar salariile, dar și alte tipuri de venituri – cele din profesii liberale, pensii, chirii, dividende, sumele trimise de românii de peste graniță, ba chiar și cele din economia gri și neagră). Ajustat cu puterea de cumpărare, acest indicator s-a situat la 84% din media UE în 2021 (de când sunt disponibile cele mai recente date), față de doar 70% în Ungaria. Și dacă tot suntem la acest capitol, merită spus că i-am depășit și pe greci, slovaci, croați, maltezi, lituanieni, estoni și bulgari, suntem la egalitate la AIC cu polonezii și portughezii și, oricât ar părea de incredibil, suntem foarte aproape de cehi și spanioli. Jumătatea goală a paharului? O bună parte din această bunăstare se bazează pe majorarea gradului de îndatorare, atât la nivel privat, cât și guvernamental. Iar în lipsa unei creșteri economice susținute în următorii ani, riscăm să ne trezim brusc din visul prosperității fără sfârșit.
Iar dacă tot a venit vorba de aspecte ceva mai puțin plăcute, trebuie să ne uităm și la capitolele la care Ungaria încă ne dă clasă. Infrastructura rutieră este unul dintre ele. Cu 1.800 de kilometri de autostrăzi și drumuri expres (circa 20 km la 1.000 kmp de teritoriu), maghiarii stau de cinci ori mai bine decât noi, care am atins cu greu nivelul de 4 km de drumuri rapide la 1.000 kmp. În același timp, exporturile ungurești au ajuns la peste 150 de miliarde de dolari în 2022 (față de 56 de miliarde de dolari în 2004). În România am crescut într-un ritm încă și mai rapid, de la circa 23 de miliarde de dolari în 2004 la circa 100 de miliarde de dolari anul trecut. Însă pe cap de locuitor valoarea mărfurilor vândute peste hotare este încă mult mai mică decât în Ungaria (cam 5.000 de dolari la noi față de 15.000 de dolari la ei). În plus, în 2022 deficitul comercial a atins un nivel record, de 34 de miliarde de euro în România, în timp ce în Ungaria el a fost de 11 miliarde de euro (ceea ce îl face, chiar și ajustat cu populația, semnificativ mai redus).
O ocazie de neratat
Per ansamblu, însă, performanțele economice ale României sunt evident mai impresionante, în ultimele două decenii, decât ale vecinilor de la Vest. ”E greu de spus dacă am făcut noi ceva mai bine sau ei ceva mai prost”, spune europarlamentarul Iuliu Winkler, fost ministru al comerțului. ”Cert este că trebuie să luăm în calcul toate aspectele, cum ar fi dimensiunea și complexitatea economiei sau accesul la resurse naturale. Ungurii, de pildă, au avut un succes evident când și-au structurat economia pentru export, însă lipsa de resurse energetice și a accesului la mare și, în ultima vreme, disputele cu UE care au dus la suspendarea unor infuzii importante de fonduri europene joacă un rol important”, explică el.
De cealaltă parte, cu toate bâlbele și neîmplinirile, România a reușit, totuși, să-și diversifice și să-și dezvolte economia și să absoarbă sume nerambursabile consistente, consideră fostul ministru. ”Am trecut destul de repede de la avantaje precum salarii mici și cota unică de impozitare la a oferi acces la personal înalt calificat, antreprenori deschiși spre înalta tehnologie și digitalizare și oportunități de creștere și extindere bazate pe fonduri UE. Iar zona IT a devenit foarte importantă și datorită faptului că toate guvernele au acționat pentru a păstra facilitățile oferite acestui sector”, arată Winkler.
Analistul economic Radu Crăciun, director general al BCR Pensii, afirmă că, până în urmă cu un an, probabil că ar fi spus că este prea devreme să sărbătorim recuperarea decalajelor dintre România și Ungaria. ”Asta pentru că am realizat această performanță printr-o forțare a economiei, reflectată de deficite bugetare și de cont curent mult mai mari decât în Ungaria. De asemenea, să nu uităm că valorile la care ne uităm sunt medii care nu surprind polarizarea economică a regiunilor, care este mult mai ridicată în Romania decât în Ungaria. În acest context, am fi putut concluziona că procesul nu este sustenabil, în condițiile în care deficitele va trebui corectate”, explică el. Totuși, există ceva ce ar putea înclina semnificativ balanța în favoarea noastră, crede Crăciun: văduvirea Ungariei de accesul la fondurile PNRR ca urmare a standardelor democratice îndoielnice și a corupției. ”În măsura în care România ar putea atrage în continuare aceste fonduri, ele ar putea reprezenta un avantaj competitiv decisiv față de Ungaria, prin prisma efectului de angrenare pe care acești bani l-ar produce în mediul de afaceri autohton”, spune el.
Iuliu Winkler este și el de acord: dacă nu ne vom culca pe o ureche și vom reuși să cheltuim cele circa 100 de miliarde de euro aflate la dispoziția noastră prin diverse programe europene, am putea promova din liga statelor europene medii, în care am intrat de curând, într-o zonă superioară. ”Am intrat în deceniul convergenței și avem toate premisele pentru a deveni o economie și o societate cu adevărat dezvoltată”, explică el.