Cum ajunge criza globală a îngrășămintelor pe câmpurile românești

Războiul din Orientul Mijlociu a aruncat în aer calculele agriculturii europene: prețul îngrășămintelor cu azot a urcat cu circa 20% într-o singură lună. Uniunea Europeană pregătește un pachet de măsuri pentru luna mai, însă până atunci fermierii rămân prinși între costuri tot mai greu de acoperit și piețe tot mai imprevizibile. În România, unde 90% din îngrășăminte vin din import, presiunea este și mai apăsătoare, iar singurul răspuns venit din partea statului este o lege prin care industria îngrășămintelor ar urma să fie declarat infrastructură critică.

În Europa, prețul îngrășămintelor cu azot, care sunt derivate din gaz, a crescut cu aproximativ 20% în ultima lună și se apropie de 500 de euro pe tonă – o dublă lovitură pentru fermierii care se confruntă deja cu costuri mai mari din cauza războiului din Ucraina. Producătorii de cereale, care au nevoie de cantități uriașe din acest produs, au fost afectați în mod deosebit de această scumpire. 

Promisiunea unui plan de măsuri 

Comisia Europeană, care a introdus taxe speciale pentru îngrășămintele importate din Rusia, se confruntă acum cu presiuni din partea asociațiilor de fermieri, care cer măsuri de sprijin și concesii suplimentare. Solicitările sunt susținute și de unele state membre, precum Franța, unul dintre cei mai mari producători agricoli din UE.

Primele efecte au apărut deja: taxele au fost suspendate pentru majoritatea importurilor de îngrășăminte, cu excepția celor din Rusia și Belarus, iar mecanismul de taxare a carbonului la frontieră a fost ajustat pentru a reduce impactul asupra sectorului. În acest timp, Comisia Europeană a anunțat că urmează să prezinte un nou pachet de măsuri în luna mai. Între creşterea preţurilor la îngrăşăminte şi creşterea vertiginosă a costurilor motorinei pentru tractoare, Bruxelles-ul speră să evite un alt protest al fermierilor. Cea mai recentă demonstraţie de amploare as avut loc în luna decembrie, când 1.000 de tractoare au blocat zona din jurul instituţiilor UE pentru a protesta faţă de acordul de liber schimb cu ţările Mercosur.

România, dependență totală de importuri

Până la prezentarea unui plan clar la nivel european, statele membre rămân, în mare măsură, pe cont propriu în gestionarea acestor probleme. În cazul României, dependența de importuri este evidentă: în lipsa unei industrii locale, îngrășămintele solide utilizate în agricultură sunt aduse integral din exterior. Cele mai multe importuri vizează produse pe bază de azot, precum ureea, o parte importantă din cantitatea globală provenind din țările din zona Golfului Persic. Această dependență se reflectă direct în costurile fermierilor români. La finalul lunii martie, premierul Ilie Bolojan declara că prețul îngrășămintelor în România crescuse cu 20-30%.

În încercarea de a salva ce se mai poate din industria locală a îngrășămintelor, inclusiv active strategice precum combinatul Azomureș, aflat în proprietatea unui grup elvețian, Senatul a adoptat un proiect de lege prin care acest sector este declarat infrastructură critică națională, urmând să beneficieze de protecția statului. Inițiativa legislativă vizează completarea cadrului existent privind infrastructurile critice, prin includerea activităților de producție, transport și depozitare a îngrășămintelor în categoria serviciilor esențiale de interes național. O astfel de încadrare ar permite elaborarea unor planuri de protecție la nivel național, prioritizarea resurselor logistice în situații de criză și accesul la scheme de sprijin similare celor acordate altor mari consumatori industriali. „În România, capacităţile de producţie, transport şi depozitare a îngrăşămintelor au un rol esenţial în menţinerea stabilităţii producţiei agricole, în reducerea dependenţei de importuri şi asigurarea continuităţii aprovizionării fermierilor.(…) Recunoașterea acestor activități drept infrastructuri critice va permite elaborarea unor planuri naționale de protecție și continuitate operațională, prioritizarea în alocarea resurselor logistice în perioade de criză, precum și creșterea rezilienței lanțurilor economice strategice”, arată autorii proiectului în expunerea de motive. 

Fermierii români, abandonați în bătălia dintre costuri și prețuri

Industria îngrășămintelor este strâns legată de industria petrochimică, iar declinul acesteia din urmă a avut un impact direct asupra capacității de producție internă și asupra costurilor din agricultură, în condițiile în care îngrășămintele ajung să reprezinte 40–50% din cheltuielile unei exploatații agricole.

Pe fondul dependenței de importuri și al volatilității piețelor internaționale, fermierii români se confruntă cu costuri tot mai greu de anticipat, în timp ce veniturile rămân expuse riscurilor din piață și celor climatice. „Prețul îngrășămintelor nu este determinat la nivelul fermei, ci de dinamica globală a gazului natural și a piețelor internaționale. Fermierul român cumpără la prețuri globale, dar vinde într-o piață instabilă și se finanțează la costuri tot mai ridicate”, a declarat Nicu Vasile, președintele Asociației pentru Cultura Florii-Soarelui. Acesta consideră că provocările la care trebuie să facă față producătorii români sunt uriașe și trage un semnal de alarmă cu privire la viitorul sectorului agricol. „Nu vorbim despre o lipsă de performanță în agricultură, ci despre o lipsă de predictibilitate. În aceste condiții, tot mai multe ferme riscă să își reducă activitatea sau chiar să iasă din piață”, a conchis Nicu Vasile.