Cum (nu) ne ajută nivelul record al rezervelor internaționale

Valuta și aurul deținute de Banca Națională au depășit în martie 70 de miliarde de euro, cea mai înaltă cotă atinsă vreodată. Aceasta plasează România pe un loc fruntaș în lume atât din punct de vedere al valorii totale, cât și al volumului rezervelor internaționale raportat la populație. Totuși, impactul acestei performanțe asupra economiei și bugetului pare a fi destul de limitat.

La finele lui 1989 rezervele internaționale ale României (valută plus aur) totalizau circa 2,7 miliarde de dolari (echivalente pe atunci cu 5% din PIB și acoperind cam trei luni și jumătate de importuri). În perioada de tranziție din anii ‘90 rezervele internaționale au fluctuat sub efectul diverselor împrumuturi externe ajunse la scadență, atingând un minim incredibil de 50 de milioane de dolari în 1999. Fostul șef al ING România și al ASF, Mișu Negrițoiu, își amintea într-un interviu cum în acel moment Guvernul a fost aproape de a intra în incapacitate de plată, având în vedere că avea de rambursat în scurt timp credite de circa trei miliarde de dolari.

Din fericire, autoritățile au reușit să jongleze cu banii și să negocieze cu instituțiile și băncile internaționale, iar astăzi doar finanțiștii și politicienii cu experiență își mai amintesc de perioada în care România a fost la un pas de faliment. Asta mai ales că situația de astăzi este cu totul și cu totul diferită. Potrivit ultimelor date de la Banca Națională, la 31 martie 2024 rezervele valutare se situau la nivelul de 64,2 miliarde de euro (în creștere cu aproape 2% față de sfârșitul lunii februarie), iar nivelul rezervei de aur s-a menținut la 103,6 tone (echivalent cu aproape 6,9 miliarde de euro). În total, rezervele internaționale ale României erau de 71,1 miliarde de euro (circa 77 de miliarde de dolari), un record istoric absolut. Mai exact, acestea reprezintă cam 20% din produsul intern brut estimat pentru 2024 și acoperă cam șapte luni de importuri.

Printre bogați

Pentru a pune mai bine în context nivelul rezervelor internaționale trebuie spus că acesta plasează România pe locul 33 în lume, înaintea unor state precum Italia, Suedia, Australia sau Africa de Sud. Asta în condițiile în care economia țării noastre este pe locul 41 la nivel mondial din punct de vedere al mărimii, iar în clasamentul populației ne situăm de-abia pe poziția a 65-a.

Potrivit ultimelor date disponibile, cele mai mari rezerve internaționale le avea China (3.225 mld. dolari), urmată de Japonia (1.290 mld. dolari), Elveția (868 mld. dolari), India (643 mld. dolari), Rusia (600 mld. dolari), Taiwan (568 mld. dolari), Arabia Saudită (455 mld. dolari), Hong Kong (425 mld. dolari), Coreea de Sud (419 mld. dolari), și Mexic (364 mld. dolari). Dintre statele din jurul nostru mai bine decât noi stau Polonia (188 mld. dolari), Cehia (148 mld. dolari) și Turcia (128 mld. dolari), în timp ce Ungaria (41 mld. dolari), Bulgaria (35 mld. dolari) ori Grecia (4 mld. dolari) sunt evident sub (sau chiar mult sub) nivelul rezervelor BNR.

Stăm bine și „per capita”

Clasamentul mondial se schimbă semnificativ dacă luăm în calcul nivelul rezervelor internaționale pe cap de locuitor. Pe primul loc se situează de departe Vaticanul, cu 8,5 milioane de dolari pentru fiecare cetățean, urmat la mare distanță de Elveția (99.000 de dolari), Singapore (60.000 de dolari), Hong Kong (56.000 de dolari), Andora (46.000 de dolari) și Macao (35.000 de dolari). În top, cu rezerve cuprinse între 20.000 și 25.000 de dolari pe cap de locuitor se află și Qatar, Taiwan, Israel și San Marino. În Europa, cu excepția micro-statelor, stau cel mai bine Cehia, Danemarca și Norvegia, cu circa 13.000 de dolari fiecare. Asta în timp ce dintre marile puteri cel mai bine este plasată Japonia (10.000 de dolari), succedată la distanță de Rusia și Germania (circa 4.000 de dolari fiecare).

Și în acest top, cu rezerve de aproape 4.000 de dolari pentru fiecare cetățean, România ocupă un loc bun (respectiv 40 în lume), înaintea unor puteri economice Franța (3.700 de dolari), Marea Britanie (2.700 de dolari), China (2.200 de dolari) și SUA (doar 700 de dolari per capita). Trebuie spus că nu la fel de bine stăm în rândul țărilor din regiune, cu Croația (7.000 de dolari), Bulgaria (5.200 de dolari), Polonia (4.700 de dolari) ori Ungaria (4.100 de dolari) devansând nivelul rezervelor valutare și de aur ale României.

Impact sesizabil și nu prea

Întrebarea care se pune este, dacă tot ne lăudăm cu un nivel record al rezervelor internaționale, ce influență are acest lucru asupra sistemului financiar, asupra Guvernului, dar și în ceea ce privește economia și societatea în general. „Cel mai important efect, pe care îl putem vedea cu toții în ultimii ani, este stabilitatea leului. Moneda națională a fost, în ciuda pandemiei, războiului din vecinătate și inflației globale, una dintre cele mai stabile din regiune. Fără rezervele internaționale substanțiale piața valutară ar fi mult mai volatilă”, spune Adrian Codirlașu, vicepreședinte CFA România. Într-adevăr, din ianuarie 2020 și până în prezent leul s-a depreciat cu circa 4%, față de 14% cât a pierdut, de exemplu, din valoare forintul vecinilor maghiari.

Totuși, nivelul ridicat al rezervelor și credibilitatea pe care acesta ar trebui să-l confere nu par să se transfere cu prea mult succes în ratele dobânzilor la care România se împrumută de pe piețele internaționale. Potrivit ultimelor date ale Băncii Centrale Europene, țara noastră plătea în martie al doilea cel mai mare cost din Uniunea Europeană pentru obligațiuni guvernamentale pe termen lung în euro, respectiv 5,96% pe an. Eram depășiți doar de Ungaria (6,49%) și urmați de Polonia (5,40%), cu alte state din afara zonei euro plătind dobânzi între 2,32% (Danemarca) și 3,93% (Bulgaria), în timp ce în zona euro dobânzile anuale la aceste împrumuturi variau între 2,35% (în Germania) și 3,70% (în Italia). ”Sunt mecanisme diferite – rezervele sunt deținute de Banca Națională, iar creditele sunt contractate de statul român. Totuși, rezervele au un pic de influență și în această zonă, căci fără ele împrumuturile externe ar fi mai greu de accesat, dobânzile ar fi mai mari, iar momentul în care statul ar schimba lei pentru a achita creditele luate în valute străine piața valutară s-ar dezechilibra”, arată Codirlașu.

Garanție pentru vremuri tulburi

Chiar dacă privit de-a lungul timpului de mulți economiști ca desuet, aurul a rămas încă un activ semnificativ atât din punct de vedere al economisirii, cât și al garantării unor obligații de plată. Guvernatorul BNR Mugur Isărescu explica recent, în cadrul unui eveniment de profil, politica privind metalul galben. „Cam toate băncile centrale, cu o singură excepție, își păstrează jumătate din stocul de aur într-un centru internațional. Este o procedură menită a asigura credibilitate, dar și pentru eventuale operațiuni rapide. Asta pentru că gajând aurul un împrumut poate fi obținut în doar câteva ore. Asta înseamnă că nu e nevoie să negociezi prea mult pentru o situație de urgență”, declara șeful Băncii Naționale.

Situație care sperăm că nu va veni, totuși, în viitorul previzibil.