Date incredibile despre nivelul de trai. Cât de prosperi sunt de fapt românii

Ne permitem mai multe decât irlandezii, spaniolii, polonezii sau cehii? Așa rezultă din calculele Eurostat. Ce se ascunde în spatele acestor statistici și care sunt particularitățile sociale și culturale care le influențează?

Ultimele date de la institutul european de statistică Eurostat arată o realitate care pentru mulți poate părea surprinzătoare: România se afla în 2022 pe locul 13 din cele 27 de state membre ale UE în ceea ce privește cantitatea medie de bunuri și servicii consumate de locuitorii săi. Cu alte cuvinte, nivelul de trai al românilor era mai ridicat decât cel al rezidenților din nu mai puțin de 14 state din Uniune, inclusiv al unor țări din vestul continentului.

Consumul individual efectiv (în engleză actual individual consumption – AIC) este un indicator care ia în calcul, după cum îi spune și numele, ceea ce consumă (sub formă de produse și servicii) un individ, indiferent că plătește el însuși sau le primește gratuit de la stat sau sub formă de cadou sau ajutor de la alte persoane fizice sau juridice. Iar AIC în România (ajustat cu puterea de cumpărare din fiecare țară) a reprezentat în 2022 nu mai puțin de 88% din media UE. Cifrele nu numai că ne-au situat deasupra marii majorități a statelor din regiune (în Bulgaria el a fost de 67% din media UE, în Ungaria de 72%, în Cehia de 83%, iar în Polonia de 86%), ci și în fața unor țări cu vechime mult mai mare în Uniune (în Grecia AIC s-a situat la 78% în 2022, în Spania și Portugalia la 85%, iar în Irlanda la 87%).

De partea cealaltă se află țările în care AIC este superior celui calculat pentru România, cum ar fi Italia (99% din media UE), Franța și Finlanda (câte 109%), Olanda (116%), Germania (119%) sau Luxemburg (138%). Chiar dacă diferențele sunt încă mari, se observă că nu mai suntem atât de departe de bogații continentului, cel puțin conform datelor Eurostat.

Viteză maximă

Merită menționați și indicii AIC calculați pentru statele care aveau în 2022 statutul de candidat la aderare. Cu excepția Turciei, unde consumul individual efectiv ajustat cu puterea de cumpărare a fost de 80% din media Uniunii, acesta s-a situat mult sub nivelul României: 40% în Albania, 42% în Bosnia și Herțegovina, 51% în Macedonia de Nord, 53% în Serbia și 64% în Muntenegru. Ceea ce ne-ar putea sugera cam cum ar fi arătat nivelul de trai al românilor dacă am fi rămas în afara UE, având în vedere că înainte de intrarea în blocul comunitar indicatorii macroeconomici ai țării noastre erau aproximativ similari cu cei ai statelor din jumătatea de est a fostei Iugoslavii.

Creșterea semnificativă și rapidă a nivelului de trai în România este vizibilă și în modul în care a evoluat AIC în ultimele două decenii. Dacă în 2006, ultimul an înaintea intrării în Uniunea Europeană, ne situam, cu 44% din media UE, pe locul 31 în rândul celor 36 de state care au în prezent statutul de membru, asociat sau candidat la aderare, cinci ani mai târziu, în 2011, ajunsesem pe poziția 29, cu 57% din media continentală. Peste încă cinci ani, în 2016, urcasem încă un loc, devansând Ungaria, ajungând la un consum efectiv individual ajustat cu puterea de cumpărare de 64% din media UE. Iar din 2017 până în 2022 țara noastră a sărit în fiecare an câteva poziții în topul bunăstării europene, depășind treptat majoritatea statelor fost comuniste, dar, după cum arătat mai sus, și câțiva dintre vechii membri ai Uniunii.

Discrepanțe și particularități 

O plimbare prin marile orașe, unde sute de mii de mașini noi umplu străzile zi și noapte, periferiile sunt copleșite de blocuri și vile noi, mall-urile sunt aglomerate chiar și în zilele de lucru, iar în restaurantele mai mereu pline, deși meniurile costă cam la fel ca în Spania ori Italia, se discută despre ultimele planuri de vacanțe în străinătate te poate face să spui că statisticile de care vorbeam ceva mai devreme sunt cât se poate de realiste. În același timp, o incursiune ceva mai lungă, în ruralul profund, mai ales în sudul sau estul țării, printre case dărăpănate, ulițe prăfuite, căruțe și localnici îmbrăcați cu precădere ieftin și prost, s-ar putea să te facă să-ți schimbi total părerea. Care este, totuși, adevărul?

Cristian Păun, profesor de economie la ASE, crede că indicele AIC este corect calculat și că nivelul de trai al românilor a crescut într-adevăr semnificativ în ultima perioadă. „Însă sunt niște particularități care trebuie luate în calcul”, spune el. „De exemplu, avem acces la alimente ieftine, însă și calitatea lor este sub cea din alte state europene. În plus, structura consumului românului mediu este destul de diferită de cea a unui occidental. O bună parte din banii noștri se duc pe hrană și utilități, în timp ce alocăm sume mici pentru educație, cultură ori sport”, explică el. În plus, crede Păun, faptul că 95% din români stau în locuințe proprietatea lor sau a familiei (de altfel, la noi se înregistrează cel mai mare procentaj de proprietari din statele UE) face ca în coșul de consum chiria și ratele la creditele ipotecare să cântărească semnificativ mai puțin decât în alte țări, rezultând că și sumele disponibile pentru alte cheltuieli sunt procentual mai mari. „Totuși, ineficiența energetică a multor clădiri face ca acest cost să fie parțial înlocuit de o proporție crescută a cheltuielilor cu utilitățile”, explică el.

O serie de explicații

Și Sorin Cace, directorul adjunct al Institutului de Cercetare a Calității Vieţii (ICCV) din cadrul Academiei Române, crede că indicele calculat de Eurostat este corect. „AIC este un indicator introdus destul de recent, care descrie mai bine nivelul de trai decât veniturile sau produsul intern brut pe cap de locuitor. Evoluția pozitivă a acestui indice în România se poate explica, printre altele, prin dinamica puternică a salariului minim și a celui mediu din ultimii ani”, spune el. „Alte elemente țin de cultura și particularitățile fiecărei țări”, mai spune Cace, arătând că, de exemplu, producția agricolă pentru autoconsum (deși în scădere permanentă în fiecare an conform studiilor sociologice) încă joacă un rol important în a suplini veniturile încă modeste ale unei părți importante din populație, mai ales în mediul rural, unde trăiesc peste 40% din locuitori. „Nu în ultimul rând, inegalitățile sociale foarte mari, unde 10-15% din români au aceleași venituri cât restul populației, face ca media statistică să arate bine, deși mulți compatrioți încă au probleme financiare”, adaugă el.

O altă explicație a faptului că românul mediu are acces la mai multe bunuri și servicii decât locuitorii altor 14 state membre ale UE este faptul că, cel puțin deocamdată, taxele pe proprietate și asigurările (în ciuda percepției generale, chiar și cele auto) sunt mai puțin costisitoare decât în alte țări de pe continent. „Plătesc anual 11 euro impozit și 170 de euro RCA pe o mașină cu 140 de cai putere și 75 de euro impozit și 100 de euro asigurare de daune și furt pe un apartament de trei camere într-o zonă semicentrală din București. Asta deși salariul mediu în Capitală era anul trecut de 1.200 de euro net. În Milano, unde am stat până acum câțiva ani, aș fi scos din buzunar vreo 300 de euro pentru impozitul auto, vreo 400 de euro pentru RCA și peste 1.000 de euro pentru impozitul pe un apartament similar, iar salariul mediu net acolo este acum de vreo 1.900 de euro, deci doar de vreo 1,5 ori mai mare”, spune Robert, proprietarul unei mici firme de consultanță.

Trebuie, totuși, să rămânem cu picioarele pe pământ și să nu ne bucurăm prea mult de creșterea statistică a nivelului de trai. „Asta pentru că acest indicator nu este format numai de cantitatea de produse și servicii la care ai acces, ci și de alte aspecte, cum ar fi starea infrastructurii de sănătate, educație sau transport și de calitatea serviciilor guvernamentale în ansamblu. Iar aici mai avem mult de recuperat”, consideră profesorul Cristian Păun.

CLASAMENTUL NIVELULUI DE TRAI

Consumul individual efectiv (actual individual consumption – AIC) ajustat cu puterea de cumpărare, exprimat ca procent din media UE, plasează România pe locul 13 în Uniune și pe locul 17 în rândul statelor membre, asociate și candidate la aderare:

1. Luxemburg 138
2. Norvegia 126
3. Islanda 122
4. Germania 119
5. Austria 118
6. Elveția 117
7. Olanda 116
8. Belgia 115
9. Danemarca 111
10. Finlanda 109
11. Franța 109
12. Suedia 108
13. Italia 99
14. Cipru 98
15. Lituania 95
16. Slovenia 90
17. ROMÂNIA 88
18. Irlanda 87
19. Polonia 86
20. Malta 85
21. Portugalia 85
22. Spania 85
23. Cehia 83
24. Letonia 80
25. Turcia 80
26. Estonia 79
27. Grecia 78
28. Croația 75
29. Slovacia 73
30. Ungaria 72
31. Bulgaria 67
32. Muntenegru 64
33. Serbia 53
34. Macedonia de Nord 51
35. Bosnia și Herțegovina 42
36. Albania 40