De câți bani avem nevoie pentru a trăi în România?

Confuzia dintre acoperirea nevoilor primare și un trai îndestulat, dar și ponderi chestionabile ale unor cheltuieli în bugetul lunar au făcut ca indicatorul „coșul minim de consum” să fie citat extensiv (și incorect) drept dovadă pentru cât de prost ar duce-o românii.

O informație preluată recent de mai toată mass-media indica veniturile necesare românilor pentru a avea o viață decentă: 4.300 de lei lunar pentru un adult singur, 7.000 de lei pentru doi adulți, 9.340 de lei pentru doi adulți și un copil și 11.370 de lei pentru familia standard (doi adulți și doi copii). Într-o țară în care salariul minim net este de 2.575 de lei, cel mediu net de circa 5.400 de lei, iar pensia medie de 2.750 de lei, este clar că multe familii nu se încadrează (unele nici pe departe) în aceste plafoane.

„Nu știu ce să spun, parcă nu prea se pupă cu realitatea”, spune Matei Tudor, un inginer bucureștean. „Noi avem doi copii, câștigăm net undeva la 12.000 de lei, deci doar un pic peste nivelul coșului minim, avem și rată pentru casă de 1.300 de lei lunar, dar sincer să fiu o ducem destul de bine. Nu cheltuim extravagant, dar mâncăm sănătos, ne îmbrăcăm de la mall, ieșim la restaurant de câteva ori pe lună, mergem în vacanțe în străinătate”, dezvăluie bărbatul, care mai spune că mama sa, cu o pensie de circa 4.800 de lei (adică tot un pic peste coșul minim pentru un adult singur) este, de asemenea, foarte mulțumită: „Călătorește, pune bani deoparte, le mai dă și nepoților”.

Mai mult decât supraviețuire

Nivelurile de cheltuieli minime pentru un trai decent au fost calculate, în 2018, de un grup de cercetători de la Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții (ICCV) și Syndex România, în cadrul unui proiect finanțat de fundația germană Friedrich Ebert, și sunt actualizate periodic pe baza datelor privind prețurile furnizate de Institutul Național de Statistică.

După cum arată autorii studiului, „pe lângă nevoile imediat necesare supraviețuirii (adăpost, alimentație), coșul minim pentru un trai decent acoperă o serie cuprinzătoare de nevoi curente cum ar fi îmbrăcămintea, igiena personală, educația, îngrijirea sănătății, transportul, comunicațiile, recreerea, precum și eventualele cheltuieli neprevăzute (evenimente familiale, probleme de sănătate etc.)”, iar cercetarea a fost o combinație între abordarea cantitativă (statistică), având ca referință standardele europene și cele naționale, cu abordarea calitativă (sociologică) bazată pe cercetări de teren.

Nu se potrivește tuturor

Este evident că geografia și mobilitatea pot schimba multe în ceea ce privește costul vieții. Pe de-o parte, accesul la produse ieftine este mult mai facil pentru cei care locuiesc în orașe în care sunt prezente mai multe rețele comerciale (și unde, așadar, există o competiție reală) sau care se pot deplasa ușor până acolo. Asta în timp ce, pentru cei din zona rurală sau a urbanului mic care nu pot sau nu vor să meargă până într-o localitate mai mare, oferta s-ar putea să fie mult mai limitată sau mai scumpă. Din fericire, comerțul online poate elimina, cel puțin parțial, acest dezavantaj, cu mențiunea că destui locuitori de la sate sau din orașele mici sunt încă reticenți față de magazinele online.

De cealaltă parte, a sta în afara orașelor mari vine cu un alt tip de avantaj: multe servicii sunt mai ieftine, iar accesul la o locuință este și el semnificativ mai puțin costisitor, indiferent că este vorba de închiriere sau de achiziție. Asta și pentru că jumătate din cele 2,5 milioane de locuințe din toată țara care sunt, potrivit INS, neocupate se găsesc în sate.

Pondere exagerată?

Pe de altă parte, a include în coșul minim pentru familia standard costuri de locuire (pentru chirie sau rată la bancă) de peste 3.100 de lei pe lună (respectiv aproape 30% din total) pare excesiv. Asta pentru că, în primul rând, peste 95% dintre români sunt proprietarii unei locuințe (cel mai mare procent din Uniunea Europeană). Ce e drept, asta nu înseamnă neapărat și că respectivele imobile sunt ocupate sau că ele sunt locuința principală. „Eu am o proprietate, casa bunicilor din județul Brașov. Dar de stat stau în București, în chirie”, se dă drept exemplu Marius, un tânăr inginer electronist.

Este adevărat și că destui dintre cei care sunt proprietari pe casele ori apartamentele în care locuiesc au luat bani de la bancă pentru a le cumpăra ori construi. Cele mai recente statistici arată că există circa 575.000 de credite ipotecare. Totuși, la un număr de 7,5 milioane de locuințe ocupate pe plan național, asta înseamnă că doar pentru undeva la 7,5% din totalul acestora se plăteau rate.

Nu există o statistică de încredere privind numărul de contracte de închiriere din România, asta mai ales că încă sunt destule situații când acestea nu sunt declarate la Fisc. Se poate spune, totuși, cu destulă siguranță că acestea nu reprezintă mai mult de 10% din totalul locuințelor ocupate. Cu alte cuvinte, peste 80% din familiile din România stau în case pe care le dețin și nu au nici credit pentru ele. Ceea ce înseamnă că, în cazul lor, valoarea coșului minim este în realitate semnificativ mai mică (respectiv circa 8.200 de lei lunar pentru doi adulți și doi copii). Asta ca să nu mai vorbim că atât valoarea ratei medii la creditele ipotecare (circa 2.700 de lei) sau a chiriei medii pentru un apartament de trei camere în zone mai puțin dezirabile (circa 400-500 de euro) sunt totuși mai mici decât suma inclusă în calculul coșului minim.

Sub semnul întrebării

Alte cheltuieli chestionabile sunt cele legate de utilități. Potrivit coșului minim, familia standard are nevoie de peste 920 de lei pe lună pentru a le acoperi. „Sună un pic exagerat”, crede Dorin Alexoaie din Piatra Neamț. „Așa arată la noi: apartament cu trei camere, doi adulți și doi adolescenți, în bloc ne-reabilitat, cu centrală proprie. Plătesc la gaze între 40 de lei vara și 400 de lei iarna, plus întreținerea cam 250 de lei pe lună (apă rece, gunoi, curățenie, administrație). La care se mai adaugă în jur de 150 de lei la curent”, explică el.

Și ponderea în coșul minim a serviciilor (gen transport, Internet sau telefonie mobilă), de 700 de lei pe lună pentru familia standard, pare excesivă, în condițiile în care elevii beneficiază de transport public redus sau gratuit, iar abonamentele de telecomunicații încep de la câțiva euro pe lună. Ca să nu mai vorbim de nu mai puțin de 850 de lei lunar alocate, potrivit celor care au creat coșul minim, educației și culturii.

Aproape 1.100 de lei pe lună pentru îmbrăcăminte și încălțăminte pentru patru persoane este, din nou, semnificativ mai mult decât ceea ce înțeleg cei mai mulți dintre noi printr-un trai minim decent, având în vedere că o pereche de pantaloni sau de pantofi de calitate acceptabilă poate costa sub 100 de lei, iar un tricou sau o bluză doar câteva zeci de lei și pot ține mai mulți ani. „Normal că dacă vrei să fii mereu la modă și să nu-și repeți ținutele cu săptămânile te costă mult mai mult, dar deja aici vorbim de un alt stil de viață”, spune Mihaela, o asistentă medicală din Reghin, care afirmă că nu are nicio problemă în a-și îmbrăca toată familia de la Kik sau Pepco.

Cu alte cuvinte, este clar că se poate trăi (destul de) decent în România cu semnificativ mai puțini bani decât plafoanele calculate. Drept dovadă, Eurostat a calculat pentru 2024 un indice al consumului efectiv individual ajustat cu puterea de cumpărare de 88% din media europeană pentru țara noastră. Cu alte cuvinte, românul de rând și-a permis mai multe produse și servicii decât cei din statele din jumătatea de est a UE (cu excepția Lituaniei), dar și decât cei din Portugalia.

Cu toate acestea, este evident că inflația accelerată din ultimii ani face ca, în tot mai multe cazuri, veniturile să facă tot mai greu față prețurilor. Plus că, pentru mulți dintre cei care sunt cât de cât pe linia de plutire, o cheltuială neprevăzută poate da totul peste cap. Potrivit aceluiași Eurostat, în 2024 nu mai puțin de 40% dintre compatrioții noștri spuneau că nu au mijloacele financiare necesare pentru a face față unei astfel de provocări.