“Timpul tău este limitat, așa că nu-l irosi trăind viața altcuiva”, a spus Steve Jobs, într-un discurs memorabil susținut la Universitatea Stanford, după ce a fost diagnosticat cu cancer. Oricine s-a gândit vreodată să-și transforme o pasiune în propria sa afacere nu are cum să nu tresară și să nu se simtă inspirat de aceste cuvinte ale fondatorului Apple.
Totuși, câți dintre românii care visează să devină antreprenori reușesc să-și realizeze dorința? Răspunsul la această întrebare îl găsim dincolo de vise și citate inspiraționale. Îl găsim în economia reală.
Conform datelor Eurostat privind populația și firmele active în anul 2020, România se situa pe antepenultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de firme la mia de locuitori, cu 40,7 companii active/mia de locuitori, mult sub media europeană de 58,8.
În ciuda faptului că au trecut aproape 35 de ani de la Revoluție și de la înființarea primei firme private de după 1989, cultura antreprenorială a românilor se menține la un nivel foarte scăzut.
Prima cauză importantă ține de insuficienta educație antreprenorială a copiilor. Abia din 2020, la inițiativa patronatelor, Ministerul Educației a aprobat ca elevii din gimnaziu și liceu să poată studia, ca materie opțională, educația antreprenorială.
Presupunând, în scenariul optimist, că mulți elevi vor opta pentru această materie, cel mai probabil, cifrele statistice nu se vor modifica prea mult. Faptul că un tânăr adult știe la nivel rațional informații despre antreprenoriat nu înseamnă, în mod automat, că își va înființa propria lui firmă. Asta deoarece oamenii iau deciziile bazându-se pe repere mai profunde decât simpla cunoaștere rațională. Luăm decizii bazându-ne pe convingeri, pe valori, pe tiparele emoționale, în special pe frici și pe nevoia de siguranță. Toate acestea ne sunt transmise în mare parte în familie.
Astfel, ajungem la cea de-a doua cauză importantă care explică nivelul scăzut al culturii antreprenoriale în România: mentalitatea. Păstrând încă vii în memoria colectivă lipsurile financiare din perioada comunistă, precum și siguranța salvatoare a unui loc de muncă, marea majoritate a românilor au o mentalitate de angajat, nedorindu-și nimic mai mult decât un job sigur, bine plătit, care să acopere cheltuielile cu casa, mâncarea, mașina și vacanțele.
Oricât de inspirat ar fi un tânăr de îndemnul lui Steve Jobs de a-și trăi visul antreprenorial, el va simți mereu vii în el stresul legat de bani al părinților lui, frica lor pentru ziua de mâine, precum și siguranța și liniștea legate de serviciul sigur. Plus o serie de convingeri precum “Banu-i ochiul dracului”, “Cei care s-au îmbogățit au furat sau au făcut alte lucruri imorale” sau “În România nu poți să faci afaceri cinstite”.
Așadar, pentru a avea mai multe afaceri și o cultură antreprenorială ridicată, mai mult decât de opționale școlare, avem nevoie de schimbarea mentalității noastre, a părinților generației actuale de copii. Pentru că un antreprenor nu se formează atât pe băncile școlii, cât în cei șapte ani de-acasă.
