De ce nu face performanță administrația Capitalei

Bugetele de investiții ale Primăriei Capitalei și ale primăriilor de sector sunt pe hârtie mari, comparativ cu alte orașe din țară. În realitate, subfinanțarea, lipsa de coerență și unitate în viziune și supraîncărcarea acestor instituții locale cu atribuții care nu le aparțin vor putea bloca dezvoltarea Bucureștiului în următorii ani, reiese din analiza realizată de Income Magazine pe baza informațiilor adunate de la PMB, primării de sector și experți în administrație publică.

Capitala României a fost mai mereu un oraș al contrastelor. În ultimele decenii, aceste diferențe majore între diverse zone și cartiere au fost accentuate de modul în care este administrat orașul – șase primării de sector și una generală, cu bugete și atribuții separate și adesea cu politici total diferite.

Borduri albe, rotunjite, și trotuare acoperite cu dale roșii și negre. Câteva străzi mai încolo, trotuare asfaltate, protejate de mașini prin bolarzi masivi din granit, și zeci de parcări cu plată cu tarife și reguli diferite. Mai mergem un pic și trecem în alt sector, unde ne întâlnim cu spații verzi înălțate, înconjurate de ziduri cărămizii, sau, mai nou, trotuare acoperite cu dale multicolore în tonuri neutre. În alt colț al Bucureștiului, dimpotrivă, zonele verzi au început să fie ”eliberate” de garduri și obstacole, în timp ce trotuarele ocupate de mașini sunt treptat redate pietonilor prin montarea de stâlpișori din metal cu înveliș de plastic.

Lipsa de unitate stilistică nu se manifestă doar în ceea ce privește infrastructura rutieră sau modul în care sunt abordate scuarurile, părculețele și grădinile de lângă blocuri. Și la capitolul reabilitare termică sunt utilizate scheme de culori diferite de la sector la sector, mergând de la nuanțe de verde la grena închis și de la abordări conservatoare, chiar terne, la unele creative, cu jocuri de culori și chiar picturi murale cu dimensiuni impresionante. Și diferențele continuă și atunci când vine vorba de bănci, coșuri de gunoi ori locuri de joacă.

Prima explicație este simplă: avem un oraș tărcat pentru că majoritatea spațiului public este în administrarea primăriilor de sector. ”Împărțirea în sectoare nu e neapărat un lucru rău. Bucureștiul e destul de similar cu Parisul, de pildă, din acest punct de vedere. Însă în urmă cu mai mulți ani, din motive politice, funcțiile și mai ales bugetele primăriilor de sector au început să fie dezechilibrate în comparație cu cele ale Primăriei Generale. Astfel s-a ajuns la un PMB subfinanțat și la administrații de sectoare cu atribuții peste ceea ce ar fi fost normal”, explică expertul în politici administrative Victor Giosan.

Și Dragoș Dincă, conf. univ. dr. la Facultatea de Administrație Publică din cadrul SNSPA, crede că împărțirea între primăria generală și sectoare nu e neapărat un lucru rău: ”Ceea ce ne lipsește este o delimitare clară între atribuțiile PMB și cele ale primăriilor de sector”.

Omul sfințește locul

Discrepanțele dintre sectoare sunt și mai mari atunci când vine vorba de cantitatea și tipul investiților publice. Dacă în unele sectoare acestea sunt vizibile cam peste tot și s-a ajuns deja la proiecte majore, cum ar fi pasaje rutiere supraterane, ca cele aflate în construcție pe Bd. Theodor Pallady în sectorul 3 și Strada Turnu Măgurele în sectorul 4, în altele administrația acționează mai degrabă timid, pe arii restrânse și fără să reușească să schimbe radical modul în care arată spațiul public.

Aici lucrurile sunt ceva mai greu de explicat. Ar fi ușor de dat vina pe bugetele alocate investițiilor, dar, cel puțin în 2022, cu excepția Sectorului 5, cel mai sărac, unde cheltuielile de dezvoltare au totalizat circa 270 de milioane de lei, în restul sectoarelor ele s-au învârtit în jurul a jumătate de miliard de lei. Este adevărat că, deși zona București-Ilfov se laudă cu un PIB per capita la nivelul unor capitale din Vestul Europei, bugetele anuale pentru investiții, care în 2022 au totalizat circa 900 de milioane de euro, nu sunt neapărat printre cele mai mari. Viena, de pildă, a avut în același an 2,4 miliarde de euro alocate investițiilor publice. Totuși, chiar și așa, sumele aflate la dispoziția celor șapte edili ai Capitalei nu sunt deloc neglijabile.

Poate de vină pentru deosebirile privind modul în care se investește în infrastructura publică ar putea fi suprafețele diferite care trebuie îngrijite? Nici acest argument nu prea stă, însă, în picioare: dacă nu luăm în calcul Sectorul 1, care are cam 68 de kilometri pătrați, restul au dimensiuni relativ egale, de la 30 kmp pentru Sectorul 5 până la 38 kmp pentru Sectorul 6. Așa că în acest caz am putea avea de-a face pur și simplu cu viziuni și grade de competență administrativă diferite.

Desigur că edilii încearcă să găsească explicații, mai mult sau mai puțin credibile, pentru ritmul mai scăzut de investiții. Primărița sectorului 1, Clotilde Armand, de pildă, dădea în 2021 vina pe costurile cu serviciile de curățenie: ”Anul trecut, facturile trimise de operatorul de salubritate au cunoscut o creștere substanțială, la peste un sfert din veniturile Primăriei Sectorului 1”.

În alte situații s-a dat vina pe legislația din domeniul achizițiilor publice, care ar fi prea greoaie și ar duce la întârzieri în implementarea proiectelor. ”Dar alte localități cum pot face achiziții publice rapid și eficient? Eu cred că are mai degrabă legătură cu modul în care sunt structurate și conduse primăriile din Capitală. La Sectorul 1, de pildă, cred că sunt doar vreo cinci angajați în compartimentul de achiziții, ceea ce este mult prea puțin pentru dimensiunile și bugetul unității teritorial-administrative”, afirmă Dragoș Dincă.

PMB versus sectoare

S-a ajuns în ultimii ani și la situații cu ceva timp în urmă greu de imaginat: străduțe mărginașe dotate cu toate utilitățile, perfect asfaltate și curățate periodic, în timp ce multe bulevarde centrale au trotuare sparte, borduri măcinate de vreme, spații verzi pline de buruieni sau transformate în noroi, iar gardurile sau stâlpii care ar trebui să delimiteze carosabilul de zonele pietonale sunt rupți și mâncați de rugină.

De vină pare a fi tot împărțirea finanțelor orașului în șapte felii. Chiar dacă o primește pe cea mai mare, Primăria Capitalei are și cele mai multe responsabilități: subvențiile pentru apă caldă, căldură și transport în comun, care au totalizat în 2022 circa 2,5 miliarde de lei, dar și investițiile atât de necesare în rețeaua de termoficare și flota ori căile de rulare ale STB. La care se adaugă administrarea a peste 500 de străzi, a 19 spitale, a teatrelor, a iluminatului public ori a parcurilor importante. Primarul general Nicușor Dan spunea recent chiar că, din cauza datoriilor curente mari, de trei miliarde de lei, ”Bucureștiul a trecut realmente pe lângă un faliment”. Edilul-șef a anunțat, în același timp, că PMB a început anul 2023 fără datorii curente. ”Deciziile pe care le-am luat pentru a atinge acest nivel au fost dureroase și au afectat în parte calitatea unor servicii. În primul rând, a trebuit să amânăm mai multe investiții”, a explicat el.

Soluția pentru a remedia modul în care este administrată metropola este la îndemână, dar ar fi nevoie de voință politică pentru a o implementa: schimbarea legislației, astfel încât să apară zone metropolitane guvernate într-un mod unitar și previzibil. ”Problema nu este doar în Capitală, ci cam în toate orașele cu peste 200.000 de locuitori. Aceste noi entități ar trebui să preia de la sectoare și de la localitățile limitrofe o serie de atribuții generale, cum ar fi cele legate de transport, lăsând primăriilor locale rolurile mai puțin importante și mai specifice”, explică Victor Giosan. În caz contrar, crede el, vom asista în viitorul apropiat la o cvasi-blocare a dezvoltării Bucureștiului.

Dragoș Dincă crede că o astfel de entitate nu ar putea fi cu adevărat funcțională fără existența unui proiect clar de dezvoltare a Capitalei și a regiunii limitrofe. ”Exceptând planul de mobilitate București-Ilfov, nu există deocamdată nimic de acest gen”, arată el. Și, desigur, mai trebuie îndeplinite două condiții, spune profesorul de administrație publică: ca edilii și consilierii să nu mai abordeze administrarea și dezvoltarea orașului dintr-o perspectivă pur politică și să coopereze cu adevărat, dar și ca cetățenii să se implice mai mult în relația cu administrația Bucureștiului și, la nevoie, să o sprijine după propriile puteri. ”Din păcate, nu sunt prea optimist că vom asista la schimbări semnificative în ceea ce privește aceste aspecte”, spune el.