Diferențele dintre otita externă și sinuzită

Otita externă și sinuzita sunt două afecțiuni comune ale căilor respiratorii superioare, dar care afectează zone diferite și au cauze distincte. În acest articol, vom explora diferențele dintre aceste două afecțiuni, simptomele caracteristice fiecăreia și opțiunile de tratament disponibile.  

Cauze

Otita externă este o inflamație a urechii care afectează pavilionul auricular și conductul auditiv extern. Aceasta apare mai frecvent vara, atât la adulți, cât și la copii, și poate fi cauzată de diverși factori:

• otita externă infecțioasă este produsă de bacterii precum stafilococul auriu și epidermidis, Pseudomonas aeruginosa, streptococi, Proteus vulgaris și colibacili sau de fungi precum Aspergillus niger și Candida;
• alte forme de otită externă includ otita eczematoasă, asociată cu dermatita atopică sau psoriazisul, și otita seboreică, manifestată ca o dermatită seboreică;
• la copii, otita externă este mai rar întâlnită comparativ cu otita medie, dar poate apărea la cei care practică înotul sau trăiesc în condiții cu umiditate excesivă. 

Sinuzita este o inflamație acută sau cronică a mucoasei care căptușește cavitățile sinusale, fiind adesea responsabilă pentru durerile de cap. Aceasta poate apărea brusc, de obicei după infecții virale ale căilor aeriene superioare, care inflamează mucoasa nazo-sinusală și blochează canalul de drenaj al sinusurilor, ducând la acumularea secrețiilor și transformarea lor în puroi. Principalele cauze ale sinuzitei sunt:

• infecțiile bacteriene, cum ar fi Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae și Moraxella catarhallis;
• infecțiile virale;
• inflamațiile din sfera ORL;
• alergiile;
• poluarea;
• fumatul.

Factori de risc

Factorii de risc pentru otita externă sunt:

• climatul cald și umed;
• umiditatea cronică a conductului auditiv extern, care poate duce la proliferarea bacteriilor gram negative precum Pseudomonas aeruginosa;
• retenția de corpi străini;
• detritusuri epidermice; 
• purtarea protezelor auriculare;
• traumatismele locale produse de bețișoarele port bumbac sau agrafe;
• diminuarea secreției ceruminoase prin curățarea excesivă a cerumenului;
• otoreea cronică;
• iradierea;
• diabetul zaharat;
• afecțiunile de imunosupresie, cum ar fi infecția HIV și neoplasmele.

Factorii favorizanți ai dezvoltării sinuzitelor sunt: 

• infecțiile recidivante ale căilor aeriene superioare;
• inflamația vegetațiilor adenoidiene;
• alergiile;
• poluarea;
• fumatul pasiv, care este un factor adjuvant considerabil pentru alergiile respiratorii și, implicit, sinuzite;
• variațiile de temperatură;
• corpii străini intranazali;
• variantele anatomice obstructive precum deviația de sept nazal;
• suflatul incorect al nasului;
• refluxul gastro-esofagian
• factorii care alterează mijloacele de apărare ale organismului, cum ar fi anomaliile mucusului și deficitul de IgA.

Simptome

Simptomele otitei externe sunt: pruritul auricular, care apare la debutul inflamației și este intens în otitele micotice sau cronice. Alte simptome sunt senzația de presiune sau plenitudine auriculară, hipoacuzia de transmisie din cauza acumulării secrețiilor, tinitusul (țiuit în urechi), otoreea (scurgerea de lichid auricular) care devine rapid purulentă și urât mirositoare, febra ocazională, celulita feței și a gâtului, și adenopatia ipsilaterală.

Simptomele sinuzitei includ durerea și senzația de presiune facială, obstrucția nazală (nas înfundat), rinoreea purulentă (secreție nazală) care poate fi anterioară sau posterioară, și hiposmia sau anosmia (scăderea sau lipsa mirosului).

Un simptom pentru sinuzita acută este febra, care poate fi însoțită de durere cu un caracter pulsatil, accentuându-se la tuse, strănut, aplecarea capului sau efort. Alte simptome minore ale sinuzitei sunt cefaleea, halitoza, oboseala, tusea, otalgia, senzația de plenitudine auriculară și acufenele.

Diagnosticare

Cu toate că ambele afecțiuni sunt diagnosticate de medicul ORL pornesc cu anamneza, investigațiile care se fac sunt diferite:

Diagnosticarea otitei externe

Examenul clinic include inspecția, otoscopia și otomicroscopia, care pot evidenția decolarea pavilionului auricular, tumefacția și hiperemia tegumentelor conductului auditiv extern, durerea accentuată la tracțiunea pavilionului și otoreea seroasă sau purulentă.

Investigațiile de laborator, cum ar fi VSH-ul crescut, leucocitoza și prelevarea secreției auriculare pentru frotiu, cultură și antibiogramă/antifungigramă, sunt utile pentru confirmarea diagnosticului.

Diagnosticarea sinuzitei

Diagnosticul pozitiv al sinuzitei se stabilește pe baza anamnezei, examenului clinic ORL și investigațiilor imagistice, fiind mai puțin dependent de investigațiile de laborator:

• în cadrul examenului clinic ORL, medicul specialist poate observa prezența secrețiilor muco-purulente în nas, care uneori se scurg pe peretele posterior al orofaringelui. Durerea intensă la palparea punctelor sinusale caracteristice întărește diagnosticul de sinuzită acută;
• endoscopia nazală, devenită o practică uzuală, oferă informații detaliate și permite intervenții chirurgicale minim invazive, precum meatotomia medie pe cale endoscopică (FESS);
• investigațiile imagistice moderne, cum ar fi RMN-ul și CT-ul, sunt preferate în locul radiografiilor tradiționale pentru evaluarea stării sinusurilor și identificarea complicațiilor;
• investigațiile de laborator, cum ar fi exsudatul nazal și antibiograma/antifungigrama, sunt esențiale pentru stabilirea naturii bacteriene sau fungice a sinuzitei și pentru alegerea tratamentului optim.

Tratament

Tratamentul pentru otita externă și sinuzită diferă semnificativ datorită naturii și localizării acestor afecțiuni:

• otita externă este tratată în principal cu antibiotice topice, antifungice și măsuri de igienă locală pentru a reduce inflamația și infecția în canalul auditiv extern;
• sinuzita necesită adesea antibiotice sistemice, decongestionante și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale minim invazive pentru a drena sinusurile și a ameliora simptomele.

Abordările terapeutice sunt adaptate specific pentru a trata eficient fiecare afecțiune și a preveni complicațiile. 

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol au scop educativ și nu înlocuiesc sfaturile, diagnosticul sau tratamentul medical profesional. Consultă un medic specialist pentru evaluarea și gestionarea corectă a oricărei afecțiuni medicale. 

Bibliografie:

1. “Otita Externă: Cauze, Simptome, Diagnosticare, Tratament | MedLife.” Www.medlife.ro, www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/otita-externa-cauze-simptome-tratament;
2. “Sinuzita: Cauze, Simptome, Diagnosticare, Tratament | MedLife.” Www.medlife.ro, www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/sinuzita-cauze-simptome-tratament.