Disputa dintre China și Trump privind soia lasă fermierii americani cu recolte uriașe și puțini cumpărători

În această toamnă, fermierii americani vor strânge o recoltă de soia atât de mare încât ar putea acoperi o suprafață mai mare decât New Mexico, însă cel mai mare cumpărător pentru fermierii americani, China, a renunțat să le mai cumpere produsele, transmite Bloomberg.

În luna martie, Beijingul a impus tarife la produsele agricole americane, închizând practic ușa importurilor de soia boabe din SUA înainte de a începe recoltarea. Această mișcare a oferit Chinei un avantaj în războiul său comercial cu președintele Donald Trump, prin presarea fermierilor care formează o parte cheie a electoratului său. O țară care anul trecut a achiziționat soia boabe din SUA în valoare de 13 miliarde de dolari americani, mai mult de 20% din întreaga recoltă, până acum nu a rezervat, în mod oficial, niciun transport din abundenta recoltă din această toamnă.

Trump și omologul său chinez Xi Jinping sunt așteptați să se întâlnească săptămâna viitoare. Dar, cu câteva zile înainte, summitul încă nu este un lucru sigur.

Criticarea lui Trump nu este un lucru ușor pentru mulți fermieri. Însă, pe măsură ce soia se acumulează în silozuri și containere de depozitare, este greu să nu se simtă că sunt victime colaterale într-o luptă pe care nu au ales-o. Ei se tem că, chiar dacă se ajunge la un acord, războiul va provoca daune de durată, China fiind hotărâtă să cumpere mai multă soia din Brazilia și Argentina, decât să depindă de SUA. Și, deși ar accepta ajutorul financiar guvernamental în timpul războiului comercial, ar prefera să își poată vinde soia.

‘Sunt multe în joc pentru ambele țări și suntem cu toții mai bine atunci când găsim modalități de a lucra împreună decât atunci când suntem în acest război comercial’, a declarat Caleb Ragland, fermierul din Kentucky și președintele Asociației cultivatorilor americani de soia. El a menționat că americanii din mediul rural au fost printre cei mai puternici susținători ai lui Trump și au nevoie de ajutor acum.

‘Îi încurajăm pe președintele Trump și pe Xi să dea prioritate discuțiilor. Credem că există încă șansă de a rezolva lucrurile, dar trebuie să ajungă la masa negocierilor și să elaboreze un acord comercial echitabil și durabil care să readucă certitudinea pe piață’, a precizat Ragland.

Trump a luat notă de apelurile fermierilor. Pe rețelele de socializare, luna aceasta, el a numit boicotul efectiv al soiei americane de către Beijing ‘un act ostil din punct de vedere economic’ și a făcut din restabilirea achizițiilor de soia una dintre principalele sale cerințe în cadrul negocierilor comerciale. Administrația caută, de asemenea, acorduri cu alte țări pentru a cumpăra mai multă soia din SUA, deși oficialii din industrie se îndoiesc că astfel de acorduri ar putea umple golul lăsat de China.

Însă chiar dacă se va ajunge la un acord, săptămâna sau luna viitoare, acesta ar lăsa totuși o mare parte din recolta din această toamnă blocată. Procesatorii chinezi și-au acoperit deja cea mai mare parte a nevoilor de aprovizionare pentru acest an și lucrează la aprovizionarea pentru următorul an, potrivit brokerilor și traderilor.

Pe de altă parte, strategia Chinei privind soia nu este nici ea una lipsită de riscuri. O dependență mai mare de Brazilia înseamnă costuri mai mari și o expunere mai mare la evoluțiile meteorologice din America de Sud. Există, de asemenea, posibilitatea ca un acord cu Trump să declanșeze un flux brusc de soia americană în China, împingând în jos prețurile pentru procesatorii chinezi. Prețurile șrotului de soia din țară scad deja pe fondul speculațiilor că discuțiile ar putea duce la o revenire a mărfurilor americane.

Obiectivul pe termen lung al Beijingului rămâne însă diversificarea – reducerea dependenței de principalul său rival geopolitic. Iar China are o mulțime de alte rezerve de soia pe care le poate accesa.

În SUA, fermierii nu sunt singurii afectați de diplomația Beijingului în domeniul soia. În această perioadă a anului, vagoanele de tren încărcate cu soia ar trebui să circule din Marile Câmpii și Midwest către porturile de pe Coasta de Vest, semințele oleaginoase fiind depozitate în silozuri acolo înainte de a fi încărcate pe nave. Aproximativ 25 de milioane de tone au navigat între cele două țări anul trecut. Dintr-o dată, acest lucru nu se mai întâmplă.

‘Dakota de Nord, Minnesota și Dakota de Sud au fost construite pentru a încărca trenuri de transfer pentru a merge în pe piața asiatică’, a declarat Eric Larson, director general al cooperativei de depozitare și manipulare a cerealelor James Valley din Dakota de Nord. ‘Anul acesta, acest lucru este inexistent’, precizează Eric Larson.