E-Fractura finanțelor României

Rămăsesem fară cuvinte, eram siderat, chiar nu-mi venea să cred! Se uita fix în ochii mei și, revoltat, mi-a repetat: „Nu cred așa ceva! Să-mi spuneți unde se întâmpla asta să pot verifica!” Era primarul Capitalei, pe atunci o stea a politicii românești, și-mi spunea că nu știe vreun caz în care bordurile vechi, dar trainice, din piatră să fie înlocuite cu unele de ciment. În total, în acea perioadă, în București s-au „plantat” 2,5 milioane de borduri de ciment, care, puse cap la cap, acopereau 1.200 de km, adică distanța de la București la Viena. Aproape 20 de ani au trecut de atunci, dar de fiecare dată când văd câte un politician care fabulează îmi aduc aminte de acel moment, în care eu, un prea tânăr ziarist, am fost mințit cu seninătate și convingere. Adică omul era atât de sigur pe ceea ce spunea încât chiar îți puneai întrebarea dacă ceea ce ai văzut cu ochii tăi în drum spre primărie era real sau, de fapt, ai halucinații. Ei bine, același lucru l-am simțit de curând, când l-am văzut pe ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, vorbind despre e-Factura. La fel de sigur pe el, dar și cu o doză bună de ironie, a anunțat că are o veste proastă pentru cei care credeau că sistemul va pica și nu va merge modulul e-Factura: nu sunt probleme de funcționalitate. Iar, dacă există erori, acestea sunt din cauza utilizatorilor. Eu sunt membru în câteva dintre cele mai mari grupuri de Facebook de contabili și antreprenori. M-am crucit de câte probleme puteau aceștia să se plângă. De la dificultatea de a se loga în Spațiul Privat Virtual (SPV) până la imposibilitatea de a încărca sau a descărca facturi, o listă lungă de erori dovedea, cât se poate de clar, că „minunatul sistem” era, de fapt, o mizerie. Să ne înțelegem, cred că digitalizarea este soluția multora din problemele societății românești, dar niciodată nu m-am gândit că celebra birocrație românească poate fi urcată în online. În loc să aleagă un model simplu, care să fie ușor de înțeles și de folosit, „inteligenții” care au meșterit e-Factura au ales cea mai alambicată soluție. Din start, totul pare gândit pentru ca niște băieți deștepți, adică furnizorii de semnătură digitală, să facă bani frumoși. În rest, nimic nu are sens. De exemplu, dacă tot ai făcut atât „deranj” și îi obligi pe toți să folosească e-factura, de ce obligi antreprenorii să își țină ei arhivă, cel puțin cinci ani, cu ce au încărcat și ce au primit în sistem? De ce după două luni totul dispare? Antreprenorii și contabilii au zeci de asemenea întrebări la care, probabil, nu le va răspunde nimeni, niciodată. În schimb, vor fi amendați și, după cum anunța pe model comunist ministrul liberal, au chiar „șansa” să intre la pușcărie. De aici mi-am dat însă seama că situația e complet diferită de ceea ce am trăit acum mult timp. Atunci abilul politician se uita în ochii mei și știa că mă minte, în timp ce acum ministrul chiar crede că așa stau lucrurile: antreprenorii și contabilii sunt „hateri”, e-Factura românească e minunată! Și o să aibă un mare șoc când va vedea că vor intra companii în faliment, altele își vor muta afacerile în țări responsabile, iar bani la buget vor fi tot mai puțini.