Economia verde sapă tot mai adânc: Politica Net Zero grăbește declanșarea mineritului agresiv

Tranziția energetică și electrificarea economiei vor determina o creștere puternică a cererii de cupru, nichel și aluminiu în următorul deceniu, în timp ce dezvoltarea capacităților de producție rămâne lentă, ceea ce ar putea genera deficite structurale și presiuni importante asupra prețurilor până în 2035, potrivit unei analize Coface. Mai puțin de 1% dintre proiectele de explorare ajung la stadiul unei mine operaționale, iar dezvoltarea unor noi capacități poate necesita în medie aproape 20 de ani, față de mai puțin de 15 ani la începutul anilor 2000.

Creșterea cererii de minerale critice rămâne puternică în toate scenariile, aproape dublându-se până în 2040 în Scenariul Politicilor Declarate (STEPS) realizat de către Agenția Internațională pentru Energie. Litiul înregistrează cea mai puternică creștere, volumul său majorându-se de peste trei ori până în 2040. Cererea de nichel, grafit și pământuri rare continuă, de asemenea, să crească semnificativ, cu rate cuprinse între 50% și 90%. Deși creșterea cererii de cobalt până în 2040 a încetinit ca urmare a adoptării rapide a bateriilor LFP, acest efect este parțial compensat de modificările în compoziția chimică a bateriilor nichel-cobalt-mangan față de estimările anterioare. 

Prognoze îngrijorătoare pentru cobalt

Tehnologiile energetice rămân principalul motor al cererii viitoare pentru aceste minerale, datorită extinderii continue a vehiculelor electrice (VE), a sistemelor de stocare în baterii, a surselor regenerabile și a rețelelor electrice în toate scenariile. În același timp, cuprul înregistrează cea mai mare creștere a volumului, cu un plus de aproximativ 7 milioane de tone până în 2040, creștere impulsionată de rolul său central în rețelele electrice și în tehnologiile de nouă generație. Oferta estimată pe baza proiectelor anunțate indică o îmbunătățire sau o stabilitate generală a echilibrului pieței față de perspectivele anterioare, cu excepția notabilă a cobaltului. Pe baza portofoliului de proiecte din scenariul de bază, deficitul estimat al ofertei de cupru și litiu s-a redus pe măsură ce se preconizează intrarea în funcțiune a mai multor proiecte, deficitul de cupru scăzând de la aproximativ 30% la 25%. În schimb, deficitul estimat al ofertei de cobalt se adâncește, crescând de la puțin peste 15% la peste 25%; această evoluție reflectă așteptările privind scăderea producției în urma introducerii unor cote la export de către principalul producător mondial, Republica Democratică Congo, și subliniază influența tot mai mare a politicilor adoptate în țările producătoare cheie. 

Zăcăminte mai sărace, exploatări mai scumpe

Extinderea producției este limitată de ciclurile investiționale foarte lungi din sectorul minier. Potrivit Coface, mai puțin de 1% dintre proiectele de explorare ajung la stadiul unei mine operaționale, iar dezvoltarea unor noi capacități poate necesita în medie aproape 20 de ani, față de mai puțin de 15 ani la începutul anilor 2000. Investițiile sunt afectate și de reducerea concentrației de metal din zăcăminte și de creșterea costurilor de exploatare. De exemplu, dintre toate zăcămintele de cupru identificate în ultimii 35 de ani, doar 5% au fost descoperite în ultimul deceniu. În plus, calitatea minereului s-a degradat cu 40% din 1991 încoace, ceea ce a dus la creșterea costurilor de capital și a complexității proiectelor pentru minele de cupru.

În același timp, producția și rafinarea sunt puternic concentrate geografic. Indonezia asigură aproximativ 67% din producția mondială de minereu de nichel, iar China deține peste jumătate din capacitatea globală de rafinare pentru mai multe metale. Riscurile sunt amplificate de extinderea restricțiilor comerciale. La sfârșitul anului 2025 existau 1.138 de măsuri care afectau importurile sau exporturile de minerale critice, comparativ cu 357 cu zece ani înainte.

Trei metale, aceeași presiune

Coface estimează că cererea pentru aluminiu, cupru și nichel va crește mai rapid decât oferta până în 2035 chiar și în absența unei accelerări suplimentare a decarbonizării. 

• În cazul cuprului, deficitul ar putea ajunge la 1,5-6,5 milioane de tone până în 2035, în funcție de scenariu. În ipoteza atingerii neutralității climatice, acesta ar putea reprezenta aproximativ 17% din cererea mondială. Dezvoltarea rapidă a centrelor de date ar putea amplifica suplimentar necesarul de cupru. 
• Nichelul prezintă o expunere și mai ridicată la creșterea cererii asociate bateriilor și mobilității electrice. Într-un scenariu Net Zero, deficitul de nichel rafinat ar putea ajunge la aproximativ 6,5 milioane de tone în 2035, echivalentul a aproape 35% din cererea prognozată. 
• Pentru aluminiu, deficitul este estimat la 5-15 milioane de tone, respectiv aproximativ 10% din cererea anticipată. În acest caz, principala limitare nu este disponibilitatea resurselor, ci capacitatea industrială de procesare, investițiile necesare și accesul la energie electrică la costuri competitive.

Prețurile cuprului și nichelului s-ar putea aproape dubla în următorul deceniu, iar aluminiul ar putea înregistra, de asemenea, creșteri importante. În schimb, oțelul și zincul sunt evaluate ca fiind mai puțin expuse unor deficite structurale, datorită condițiilor de aprovizionare mai puțin restrictive și ponderii mai reduse a cererii suplimentare asociate tranziției energetice.

Conform scenariului APS al Agenției Internaționale pentru Energie, tehnologiile curate ar putea reprezenta circa 35% din cererea globală de cupru și nichel până în 2035. În prezent, electrificarea generează deja aproape trei sferturi din cererea mondială de cupru.