Analize
Europa vs SUA – cine pierde, cine câștigă?
Se conturează un conflict deschis pe care acum câțiva ani nimeni nu și l-ar fi imaginat. Dacă luptele economice riscă să facă victime de ambele părți, iar la cel militar nici nu vrem să ne gândim, războiul cultural pare să-și fi desemnat deja câștigătorii.
Noua strategie de securitate a Statelor Unite prezintă Uniunea Europeană drept o putere în declin, marcată de probleme și care și-ar putea pierde utilitatea ca aliat al Washingtonului. Termeni duri, ca „perspectiva unei eradicări civilizaționale” din cauza imigrației, dar și critici severe la adresa unei invocate cenzuri a liberei exprimări sau represiuni contra mișcărilor de extremă dreaptă, s-au alăturat unor amenințări voalate cu retragerea umbrelei de securitate. În replică, președintele Consiliului European, Antonio Costa, a declarat că „este nevoie acum să ne focalizăm pe construcția unei Europe care trebuie să înțeleagă că alianțele de după cel de-Al Doilea Război Mondial s-au schimbat”. Iar realitatea unei modificări profunde a relațiilor transatlantice, ce ia deocamdată forma unor tensiuni cu ritm variabil, dar care ar putea duce în viitorul nu tocmai îndepărtat la conflicte politice sau comerciale severe, a fost deja acceptată în majoritatea cancelariilor de pe continentul nostru.
La prima vedere ar părea că lupta se va duce între Uniunea Europeană și Statele Unite. În realitate, având în vedere proximitatea geografică, interesele comune și relațiile economice și culturale foarte strânse, la tabăra UE se vor adăuga și statele deja asociate, precum Elveția, Norvegia sau Islanda, cele care își doresc aderarea și, în unele cazuri, chiar depind vital de Uniune, cum ar fi țările din Balcanii de Vest, Moldova ori Ucraina, dar și una dintre marile puteri economice și militare ale lumii, Marea Britanie.
Cu bune și cu rele
Cele două blocuri care se conturează pe un mal și pe celălalt al Atlanticului arată, așadar, destul de disproporționat din punctul de vedere al numărului de locuitori: cam 340 de milioane de locuitori în SUA față de 570 de milioane de locuitori în Europa.
Lucrurile se echilibrează, însă, când vine vorba de economie, cu PIB-ul nominal al Statelor Unite fiind estimat de Fondul Monetar Internațional la circa 30 de mii de miliarde de dolari în 2025, pe când cel al blocului european mai sus menționat ar fi fost în același an de aproximativ 28 de mii de miliarde de dolari. Performanțele economiei americane sunt mai bune și când vine vorba de produsul intern pe cap de locuitor ajustat cu puterea de cumpărare (PPP), care s-a situat acolo la circa 89.000 de dolari față de 65.000 de dolari în blocul european.
Merită menționat și faptul că PIB-ul per capita, chiar prin prisma PPP, este un indicator imperfect, care nu ia în calcul inegalitatea din economie și din societate. Indexul Gini, pe o scară de la 1 la 100 (unde cu cât mai mare este valoarea cu atât mai mare este inegalitatea), plasează SUA la circa 42, cam la fel ca multe țări din Africa ori America de Sud, în timp ce majoritatea statelor europene au scoruri între 25 și 33 (printre cele mai bune din lume).
Război comercial
Lucrurile sunt ceva mai nuanțate în zona comerțului bilateral: exporturile și importurile de bunuri între cele două blocuri depășesc 1.100 de miliarde de euro pe an, cu un excedent de circa 250 de miliarde de euro pentru Europa. Schimbul de servicii totalizează, la rândul său, spre 1.200 de miliarde de euro pe an, cu un surplus de peste 100 de miliarde de euro pentru americani. Administrația Trump a încercat deja de mai multe ori să impună taxe vamale menite atât să protejeze economia SUA, cât și să-i șantajeze sau să-i pedepsească pe europenii „neascultători”. Cel mai recent episod a avut loc în ianuarie, când președintele american a amenințat cu taxe vamale de 10% opt state europene dacă nu i se va permite anexarea Groenlandei (de la 1 iunie taxele ar fi trebuit să urce la 25%). În replică, UE a scos la rândul său din sertar Instrumentul Anti-Constrângere (AICI), mai familiar numit și „trade bazooka”, care permite implementarea unor represalii puternice, cum ar fi excluderea companiilor americane de pe piața Uniunii, introducerea unor restricții la export sau eliminarea protecției drepturilor de proprietate intelectuală. Mai sunt în mânecă și represalii majore (de la taxe foarte mari până la interzicerea completă) pentru giganții IT de peste Ocean, pentru care piața noastră este foarte importantă.
Un alt atu al Europei este faptul că țările sale dețin peste 3.100 de miliarde de dolari (aproape 40%) din datoriile federale ale Statelor Unite. Se pare că guvernul de la Washington a fost amenințat deja că, în cazul accentuării conflictului economic, europenii își vor retrage banii investiți în obligațiuni americane, ceea ce ar fi putut crea un efect de domino ce ar fi dus la prăbușirea dolarului și căderea Bursei de la New York. Până acum, avertismentul pare să fi funcționat.
Și chiar dacă nu ar fi făcut-o, unii experți de pe continent sunt optimiști, chiar dacă ar părea că politica comercială total impredictibilă a SUA poate pune în pericol o sursă majoră de venit pentru firmele de pe continentul nostru. Economiștii Băncii Centrale Europene cred că există soluții (pe lângă cele ale unor taxe reciproce care să-i doară pe cei de peste Ocean): „Taxele vamale tind să scadă inflația în zona euro și să slăbească creșterea economică. Cu toate acestea, cele mai expuse sectoare sunt în același timp și cele care reacționează cel mai bine la schimbările de rată a dobânzii. Ceea ce înseamnă că politicile monetare pot ajuta la scăderea presiunilor dezinflaționiste și pot sprijini economia.”
Bombe vs meme-uri
Dacă în zona economică avem suficiente pârghii să-i ținem în frâu pe americani, când trecem spre cea militară, vom observa, fără prea multă surprindere, că în general comparația este defavorabilă Europei. Nici nu este de mirare, după zeci de ani în care SUA au încurajat fățiș statele de pe continent să se bazeze pe securitatea oferită de Washington. Așadar, dacă la numărul de membri ai forțelor armate suntem superiori, cu aproximativ 2,4 milioane de militari activi față de 1,3 milioane în SUA, avem doar circa 1.500 de avioane de vânătoare și niciun bombardier, față de 1.800 de aeronave de vânătoare și 130 de bombardament ale americanilor, precum și doar cinci portavioane, față de cele 20 ale SUA. Dacă numărul de tancuri este aproximativ egal (în jur de 4.000), SUA dețin peste 5.000 de focoase nucleare, în timp ce în Europa Franța și Marea Britanie dețin puțin peste 500 de astfel de arme împreună.
Să sperăm, totuși, că nu se pune niciodată problema unei confruntări armate între cele două părți ale Atlanticului și că singurul război va rămâne cel cultural, care a luat o amploare fără precedent în ultimul an. Din fericire, aici Europa pare să domine, cu statele sale (mai ales cele din jumătatea de nord) plasându-se constant pe primele locuri în diverse clasamente ale celor mai bune locuri în care să trăiești, ale celor mai fericiți locuitori sau ale societăților cu cel mai mare nivel de încredere în cei din jur. De asemenea, majoritatea țărilor de pe continentul nostru sunt percepute la nivel global ca având cele mai mici niveluri de corupție, ca fiind transparente, ca având niveluri ridicate ale libertății de exprimare și o presă independentă sau ca fiind printre cele mai demne de respect și încredere. Asta în timp ce SUA se clasează ceva mai jos în aproape oricare dintre topuri și, încă și mai grav, pare să fi coborât semnificativ în clasamente în ultimul an.
Alte statistici, cum ar fi cele ale criminalității, ale speranței de viață sau ale deceselor din accidente, sunt de asemenea defavorabile americanilor. Asta în timp ce alte aspecte ale vieții de peste Ocean, cum ar fi prețurile extrem de ridicate din sistemul de sănătate sau din cel de învățământ superior, drepturile angajaților (care pot fi concediați fără motiv clar sau care, de multe ori, nu au dreptul la concediu plătit) sau costurile foarte mari din zona imobiliară, sunt și ele clar dezechilibrate față de Europa și au ajuns deja să fie folosite în mod depreciativ la adresa SUA pe întreg globul.