Hidrogenul este în fruntea agendei Comisiei Europene pentru „redresarea verde” de după pandemie și criza energetică. În planurile executivului de la Bruxelles pentru stimularea investițiilor verzi figurează lansarea Băncii Europene de Hidrogen. Primele finanțări ar urma să fie acordate în toamnă, iar bugetul inițial va fi de 800 de milioane de euro, asigurat din Fondul European pentru Inovare. În prezent însă, hidrogenul contribuie doar într-o mică măsură la aprovizionarea globală cu energie, iar motivul principal este costul ridicat de producție.
Proiectele selectate de către Banca Europeană de Hidrogen vor primi o subvenție sub formă de primă fixă pe kilogramul de hidrogen produs pe o perioadă de zece ani. Aceasta va fi limitată la 4 euro/kilogram de hidrogen pentru maximum zece ani de funcționare a instalației de producere. „Hidrogenul produs trebuie să fie aliniat cu reglementările privind combustibilii regenerabili, adică hidrogen verde, iar proiectele trebuie finalizate în trei ani şi jumătate de la obţinerea finanţării. Finanţarea este asigurată odată ce proiectul începe producţia“, arată o analiză realizată de Independent Commodity Intelligence Services (ICIS). De asemenea, pentru a beneficia de sprijin financiar, proiectele trebuie să prevadă realizarea unei capacități de producție de cel puțin 5 MW. În ceea ce privește costurile de producție, analiza citată arată că în Olanda ar fi de 4,58 euro/kg de hidrogen. Mai trebuie precizat că se dorește realizarea unei producții de 10 milioane de tone de hidrogen verde la nivelul anului 2030, la care se vor adăuga importuri de alte 10 milioane de tone.
Cum va funcționa Banca Europeană de Hidrogen
Pilonii EHB care ar trebui să fie operaționali până la sfârșitul anului 2023 sunt mecanismele de finanțare pentru crearea pieței interne a UE de hidrogen și pentru importurile internaționale, de evaluare a cererii, a nevoilor de infrastructură și a datelor privind costurile. Elementul final este eficientizarea instrumentului financiar existent, coordonarea și combinarea acestora cu noi finanțări publice și private, atât în UE, cât și la nivel internațional. Comisia intenționează ca EHB să acopere și să reducă prin aceste mecanisme diferența de costuri dintre hidrogenul regenerabil și combustibilii fosili pentru proiectele incipiente.
Pentru a putea crea o piață a hidrogenului și în România, avem în primul rând nevoie de o infrastructură de transport. În acest sens, operatorul sistemului național de gaze naturale, Transgaz, s-a asociat anul trecut cu Fondul de Investiții al Inițiativei celor Trei Mări (I3M) într-o companie de proiect pentru construcția conductelor magistrale de hidrogen. Valoarea totală a proiectelor se estimează a fi de până la 626 milioane de euro și, după finalizare, acestea vor fi vândute către Transgaz. Un alt pas importat făcut de România pentru dezvoltaea acestei piețe este și adoptarea recentă de către Parlament a Strategiei naționale privind hidrogenul și a Planului de Acțiune aferent.
Finanțări amânate
Deocamdată România mai are de așteptat până când va avea primele capacități de producere a hidrogenului. Investițiile au fost amânate după ce recent Ministerul Energiei a anunţat prin intermediul unui comunicat încetarea amiabilă a actualelor contracte de finanţare aferente Jalonului 129 (jalonul pe hidrogen) din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Beneficiarii acestor finanțări, care prevedeau realizarea unei capacități de electrolizoare noi de cel puțin 100 MW, erau societățile Center Hub Sud SRL, Chimcomplex Oneşti, Chimcomplex S.A Borzesti – sucursala Râmnicu Vâlcea, Nova Hydrogen Production SRL, BPlus Advisory SRL, Monnson Alma SRL și OMV Petrom SA. Conform noului calendar, termene orientative sunt: 06.07 – lansarea ghidului spre consultare; 14.07 – publicarea ghidului final; 17.07-16.08 – perioada de înregistrare a aplicațiilor; 23.08 – termenul limită de evaluare a aplicațiilor; 01.09 – contractare.
În total, este vorba despre finanţări care se ridicau la circa 150 de milioane de euro, iar procedura de selectare a fost reluată pentru că Autoritatea de Audit din cadrul Curţii de Conturi a fi considerat ca nefiind conforme scrisorile de confort angajante pe care le aveau beneficiarii cu care s-au semnat contractele de finanţare.
Încălzirea pe hidrogen nu este rentabilă
Văzută de mulți drept soluție, utilizarea hidrogenului regenerabil în amestec cu gazul natural nu este însă un lucru recomandat. Strategia vorbește despre posibilitatea utilizării lui în amestec de până la 20% în rețelele de distribuție a gazelor naturale, dar arată, citând un studiu, că procedeul ar trebui evitat pentru că utilizarea hidrogenului nu ar fi optimă în acest caz. „În cazul consumatorilor casnici din zonele de aglomerări urbane, utilitățile existente deja ocupă spațiul disponibil în subteran. Prin urmare, dezvoltarea unor trasee noi este complexă. Pentru ca România să dezvolte experiență în economia hidrogenului, gazul natural fiind un combustibil de tranziție, o soluție ar putea fi amestecul unui procent volumetric de până la 20% hidrogen regenerabil în gazul natural”, se precizează în strategie, care însă accentuează că analiza Institutului Fraunhofer a arătat faptul că efortul tehnic pentru a substitui un volum de 20% din gazele naturale cu hidrogen regenerabil este deosebit de mare și corespunde unei reduceri de emisii de gaze cu efect de seră de doar 6-7%, din cauza puterii calorifice scăzute a hidrogenului față de cea a metanului. „Concluzia studiului este că amestecul de hidrogen în gazele naturale, chiar și la procente scăzute volumetric, nu este o utilizare optimă a hidrogenului, care ar trebui evitată în favoarea unor politici care să asigure livrarea de hidrogen regenerabil către sectoare specifice. Astfel, pot fi reduse cantități mai mari de emisii de gaze cu efect de seră și se evita și costurile suplimentare care ar trebui suportate de consumatorii de gaze naturale”, mai arată strategia. Aceeași concluzie o trage și Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei. „Utilizarea hidrogenului pentru încălzire este o greșeală. Noi trebui să rămâne ancorați în realitate și să fie atenți la ce se întâmplă. Noi trebuie să investim în producerea electrolizoarelor, echipamente care să producă hidrogenul, pentru că acolo sunt banii”, a declarat Nicolescu.
Cât costă hidrogenul verde?
Aceasta este o întrebare la care Comisia Europeană nu a răspuns până acum, deși vrea ca el să fie utilizat pe scară largă. Despre acest subiect se înghesuie acum să vorbească politicienii, în timp ce fizicienii și chimiștii sunt ținuți la distanță de dezbaterile publice. Am afla astfel de la ei că acest hidrogen verde nu este nici pe departe atât de ieftin pe cât vor să inducă ideea în rândul opiniei publice politicienii de la Bruxelles. Să luăm în calcul pierderile care apar la tranformarea curentului continuu în curent alternativ necesar funcționării electrolizoarelor și faptul că acestea au un randament de circa 70%. Problemele se vor complica și mai mult când se va ajunge la faza de comprimare a hidrogenului produs, proces care necesită un consum mare de energie și are pierderi destul de ridicate. Sigur, se poate lua în calcul și lichefierea hidrogenului, dar în acest caz consumul de energie este și mai mare și procesul este mai scump decât în cazul comprimării. Și asta este doar o mică parte a costurilor care nu fac deloc hidrogenul verde un combustibil ieftin. Va fi nevoie de subvenții masive pentru a face prețurile suportabile, lucru pe care țările mai sărace din UE, printre care ne numără și România, nu și le pot permite.
