Finanţarea Politicii de Coeziune între 2014 şi 2020 a sprijinit, până la sfârşitul anului 2022, peste 4,4 milioane de întreprinderi, a creat 370.000 de locuri de muncă în aceste întreprinderi şi a constituit aproximativ 13% din totalul investiţiilor publice din UE, ajungând la 51% pentru statele membre mai puţin dezvoltate, relevă cel de-al nouălea raport privind coeziunea, publicat miercuri de Comisia Europeană.
Conform unui comunicat al Executivului comunitar, raportul arată că Politica de Coeziune îşi îndeplineşte misiunea de a reduce disparităţile economice, sociale şi teritoriale din întreaga Uniune Europeană şi s-au făcut progrese importante pentru a reduce decalajele existente între statele membre şi regiuni, consolidând piaţa unică şi garantând că UE continuă să investească în capitalul uman şi în dezvoltarea durabilă.
„Exploatarea întregului potenţial al fiecărei regiuni consolidează competitivitatea şi rezilienţa Uniunii în ansamblu”, se precizează în comunicat.
Comisia Europeană subliniază că Politica de Coeziune este un motor important al dezvoltării durabile şi al creşterii economice, iar pe termen lung se preconizează că fiecare euro investit prin acest program se va tripla până în 2043, echivalentul unei rate anuale de rentabilitate de aproximativ 4%.
Politica de Coeziune asigură, de asemenea, o propagare pozitivă a dezvoltării economice în regiuni pe piaţa unică a UE, datorită legăturilor comerciale şi de investiţii. Astfel, până la sfârşitul anului 2022, finanţarea politicii de coeziune între 2014 şi 2020 a sprijinit peste 4,4 milioane de întreprinderi, a creat 370.000 de locuri de muncă în aceste întreprinderi şi a constituit aproximativ 13% din totalul investiţiilor publice din UE, ajungând la 51% pentru statele membre mai puţin dezvoltate.
„2024 marchează 20 de ani de când UE a salutat noile state membre în cea mai mare rundă de extindere de până acum. În această perioadă, PIB-ul mediu pe cap de locuitor al statelor membre care au aderat de atunci a crescut de la 52% la aproape 80% din media UE. Decalajul faţă de restul UE s-a redus la jumătate. Rata şomajului în aceste state membre a scăzut de la o medie de 13% la 4%”, susţine Executivul comunitar.
Cu un buget de 392 miliarde de euro, programele de finanţare ale Politicii de Coeziune pentru perioada 2021-2027 vor continua să investească în competitivitatea Europei, în tranziţia verde şi în cea digitală, în capitalul uman şi în incluziunea socială, precum şi în conectivitatea fizică şi digitală, consolidând în acelaşi timp implicarea cetăţenilor. În contextul deficitului persistent de forţă de muncă, Politica de Coeziune va continua să abordeze aspecte precum şomajul în rândul tinerilor şi învăţarea pe tot parcursul vieţii.
Peste 100 miliarde de euro sunt programate pentru a sprijini acţiunile ecologice prin proiecte axate pe infrastructura de energie din surse regenerabile, eficienţa energetică, reţelele de transport durabile şi iniţiativele de conservare a naturii. De asemenea, politica va acorda prioritate cercetării şi inovării, permiţând regiunilor să dezvolte tehnologii ecologice.
„Politica de Coeziune a avut deja un impact semnificativ asupra realizării tranziţiei verzi, alocând 69 miliarde de euro între 2014 şi 2020. Datorită acestor investiţii, 550.000 de gospodării au beneficiat de creşterea performanţei energetice a clădirilor, reducându-şi astfel facturile la energie, au fost create 6.000 de megawaţi de capacitate de energie din surse regenerabile (ceea ce înseamnă că nevoile anuale de energie electrică ale aproximativ 4 milioane de gospodării din UE sunt în prezent satisfăcute), au fost puse în aplicare măsuri de protecţie împotriva inundaţiilor pentru 17 milioane de persoane, au fost puse în aplicare măsuri de conservare a habitatelor pentru 3,4 milioane de hectare, iar 6,9 milioane de persoane au avut acces la o mai bună alimentare cu apă”, spune comunicatul.
Raportul subliniază că schimbările climatice exacerbează inegalităţile regionale, având un impact mai puternic asupra regiunilor de coastă, mediteraneene şi sud-estice ale UE. În acest caz, costurile schimbărilor climatice se pot ridica la peste 1% din PIB anual. Tranziţia către o economie neutră din punct de vedere climatic trebuie realizată într-un mod just şi echitabil, deoarece regiunile au capacităţi diferite de a profita de beneficiile pe care le aduce. Acesta este motivul pentru care politica de coeziune investeşte pentru a crea locuri de muncă şi oportunităţi în toate regiunile şi pentru a spori rezilienţa la schimbările climatice şi a atenua riscurile.
Digitalizarea va contribui la creşterea productivităţii, a inovării şi a unui acces mai bun la servicii. Cu toate acestea, regiunile UE au o capacitate inegală de utilizare a noilor tehnologii.
Politica de Coeziune a investit 14 miliarde de euro între 2014 şi 2020 pentru a depăşi decalajul digital, atât social, cât şi geografic, de exemplu, prin îmbunătăţirea accesului la e-guvernare şi la serviciile de e-sănătate şi prin promovarea introducerii benzii largi în regiunile îndepărtate şi rurale. Performanţa reţelelor fixe s-a îmbunătăţit în toate statele membre, iar 7,8 milioane de gospodării au beneficiat de o conexiune îmbunătăţită în bandă largă.
Perioada de programare 2021-2027 investeşte semnificativ în digitalizare: aproximativ 40 miliarde de euro sunt alocate acestui scop, inclusiv pentru dezvoltarea competenţelor digitale, a tehnologiilor digitale şi a accesului la o conexiune la internet mai rapidă în toate regiunile UE.
În acelaşi timp, politica va sprijini, de asemenea, oamenii să dobândească competenţele adecvate pentru a adopta schimbările aduse de tranziţia verde şi cea digitală, datorită sumei de 45 miliarde de euro dedicate educaţiei şi formării.
„Politica de Coeziune oferă o sursă stabilă de investiţii publice în perioade de constrângeri bugetare. Politica de Coeziune s-a dovedit a fi, de asemenea, un instrument flexibil de sprijinire a statelor membre şi a regiunilor în perioade de criză, îndeplinindu-şi obiectivele pe termen lung de a investi în măsuri structurale de stimulare a creşterii care sprijină dezvoltarea, crearea de locuri de muncă şi sprijinirea regiunilor în contextul schimbărilor demografice şi al tranziţiei verzi şi digitale. Aceasta include mobilizarea rapidă a resurselor pentru a răspunde nevoilor pe termen scurt în timpul crizei sanitare provocate de pandemia de COVID-19”, precizează raportul.
În acest sens, prin cele două pachete de sprijin lansate în primăvara anului 2020 (CRII şi CRII +), Politica de Coeziune a canalizat 23 miliarde de euro pentru combaterea pandemiei, sprijinind în special achiziţionarea de ventilatoare pulmonare, vaccinuri şi medicamente pentru spitale, angajarea de personal medical suplimentar şi furnizarea de servicii de îngrijire la domiciliu pentru grupurile vulnerabile. Întrucât criza a avut un impact major asupra IMM-urilor, finanţarea din Fondul de Coeziune a oferit, de asemenea, sprijin financiar urgent pentru investiţii în echipamente informatice, pentru a se asigura că acestea se pot adapta la „noua normalitate”.
„Datorită acestui sprijin, toate categoriile de regiuni au revenit la nivelurile PIB-ului lor din 2019 la doar doi ani după criza sanitară provocată de pandemia de COVID-19, spre deosebire de criza financiară din 2008, când a fost nevoie de mai mult de 10 ani pentru ca unele regiuni să se redreseze”, subliniază CE.
De asemenea, Politica de Coeziune a pus la dispoziţie fonduri şi mecanisme de flexibilitate pentru a ajuta regiunile să primească persoane care fug din calea războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Această finanţare a sprijinit măsuri de urgenţă, cum ar fi construirea de centre de primire şi adăposturi şi investiţii în spitale mobile şi în instalaţii sanitare. De asemenea, s-a acordat sprijin în domeniile ocupării forţei de muncă, educaţiei şi incluziunii sociale, cum ar fi cursurile de limbă, asistenţa psihologică şi accesul la servicii de îngrijire a copiilor şi de asistenţă medicală.
Deşi convergenţa are loc, raportul subliniază că există în continuare unele provocări. Printre acestea se numără disparităţile sub-naţionale dintre zonele metropolitane mari şi alte regiuni, precum şi regiunile care se află într-o „capcană a dezvoltării” şi care au rămas în urmă. Schimbările demografice au un impact şi mai mare asupra acestor provocări, deoarece multe regiuni se confruntă cu o populaţie în vârstă de muncă în scădere, cu o populaţie mai tânără în creştere şi cu dificultăţi în păstrarea talentelor. Acest lucru demonstrează importanţa sprijinirii coeziunii regionale şi a investiţiilor în locuri de muncă şi oportunităţi pentru generaţia viitoare a Europei.
‘”Pe baza învăţămintelor desprinse din punerea în aplicare a politicii de coeziune, ţinând seama, în acelaşi timp, de experienţa altor instrumente, cum ar fi Mecanismul de redresare şi rezilienţă, Comunicarea privind cel de al nouălea raport privind coeziunea subliniază necesitatea de a reflecta asupra modalităţilor de îmbunătăţire a conceperii politicii pentru a-şi îndeplini mai bine obiectivele tratatului. Printre aspecte se numără abordarea dinamicii economice emergente şi a noilor dezechilibre, adaptarea sprijinului la nevoile regionale, accelerarea punerii în aplicare, simplificarea în continuare, o mai bună orientare către performanţă şi corelarea cu reformele, precum şi flexibilităţile integrate pentru a reacţiona la evenimente neprevăzute”, mai arată documentul.
