Avocatul de business Gabriel Biriș, recunoscut pentru pozițiile sale clare și pentru contribuția avută la reforma sistemului fiscal, realizează în cadrul interviului acordat revistei Income o radiografie a principalelor vulnerabilități pe care le are economia românească. Prin prisma profesiei, are o bună viziune asupra problemelor mediului de afaceri. Astfel, avocatul de business pledează pentru eliminarea pensiilor speciale, pentru o impozitare echitabilă pentru toată lumea, în care să se țină cont doar de nivelul venitului și nu de modul în care a fost obținut. De asemenea, susține că statul trebuie să investească în educație, în special în educația timpurie, și că trebuie încurajate investițiile în infrastructură și în energie. Nu în ultimul rând, atrage atenția asupra concurenței neloiale pe care o face statul mediului de business, din banii luați pe taxe și impozite plătind salarii multe și cu mult mai mari decât pot plăti companiile.
Income: Cum a mers avocatura de business în ultimii ani?
Gabriel Biriș: Măsurile luate în pandemie și mai apoi incertitudinile financiare au redus redus investițiile, s-a simțit și pe piața de M&A. A fost o perioadă mai slabă inclusiv pe taxe, cu oprirea controalelor fiscale s-a redus volumul de muncă. Cred că 2022, de când am înființat firma, a fost cel mai dificil financiar. Din fericire, anul foarte prost a fost continuat de o revenire a volumului de muncă, o revenire a pieței. Anul acesta a debutat destul de bine.
Income: Câți avocați are Biriș-Goran și în ce domeniu credeți că excelează?
Din 2006, avem deja 17 ani de de antreprenoriat în avocatură și am reușit să construim o echipă foarte solidă. Scopul nostru a fost de la început să creăm o soluție „one stop shop” pentru avocatura de business. Noi ne concentrăm pe asta. În departamentul de fiscalitate, care este încă cel mai mare din birou, suntem zece oameni care facem aproape numai taxe din 45, sunt și colegi care sunt absolvenți de facultăți economice și consultanți fiscali. Pe lângă fiscalitate, avem departamente foarte solide de competition și anti-trust, de care se ocupă partenerul meu, Gelu Goran, Corporate și M&A – avem o echipă care face numai asta, real estate. Echia noastră de real estate a reușit mereu să fie în topul firmelor de avocatură, cu multe tranzacții semnificative în piață. Pe lângă departamentele acestea avem o practică din ce în ce mai activă pe dreptul muncii, pe energie, avem și o echipă dedicată care face aproape numai GDPR.
Income: Care au fost cele mai mari tranzacții din ultima perioadă în care ați fost implicați?
Am lucrat în destul de multe achiziții și vânzări. Am asistat dezvoltatorii de la River – Sema Park – la vânzarea clădirii ONE către Unica, o tranzacție foarte dificilă. Toate investițiile unui dezvoltator foarte mare, Hagag, sunt lucrate cu noi, am asistat împreună cu alți colegi, făcând echipă, și în logistică, pe CTP, la achizițiile pe care le-au făcut. Sunt câteva remarcabile în în ultima perioadă. Cred că una din tranzacțiile mai pe la început în care am asistat Upground deține recordul cu vreo 360 de milioane de euro, prin 2008. Am făcut odată o socoteală, așa că echipa noastră a asistat pe tranzacții, fie pe cumpărare, fie pe vânzare de aproape patru miliarde de euro de când am înființat firma.
Income: Dacă 2023 a început bine, cum vedeți întreg anul pentru piața de M&A?
Va fi ok, adică piața se mișcă, vedem companii care au ajuns la maturitate și se gândesc să atragă partener sau chiar să vândă. Am început asistența pe un o tranzacție în industrie cu peste 100 de milioane valoare, adică să semne îmbucurătoare și ne felicităm pentru reziliență, pentru faptul că am rezistat, practic renunțând la cea mai mare parte din profiturile partenerilor în ultima perioadă ca să să păstrăm echipa pe care am construit-o cu greu.
Income: Se tot vorbește că au apărut semne ale unei crize puternice, le vedeți?
Sigur că sunt semne. Vedem o încetinire a consumului datorită reducerii capacității de cumpărare a oamenilor, probabil că vor fi ceva probleme, dar uneori mai e nevoie de ajustări, că și consumul excesiv nu face bine. Probabil că datorită creșterilor masive de dobânzi o să vedem și un slowdown la finanțările pentru achiziții de apartamente, pentru că scade capacitatea de împrumutare și au crescut și prețurile foarte mult. Dar nu văd o criză majoră, ajustări vor fi. Noi cumva ne îmbătăm cu apă rece în România la cifre, am văzut tot felul de statistici că avem creștere economică mare. Dar să ne uităm un pic la deficitele gemene. Practic, creșterea economică este în principal alimentată de creșterea consumului, care se face pe datorie. Statul se împrumută masiv, au crescut impardonabil de mult costurile cu salariile și, în general, costurile statului. Și asta se va vedea în viitorul apropiat. Iarăși, faptul că inflația la noi a fost semnificativ mai mare decât în zona euro, dar deprecierea n-a prea a fost, cursul e stabil. Asta înseamnă că, în termeni reali, leul s-a apreciat semnificativ față de euro în ultimul an, vreo7-8%, iar dacă luăm ultimii 5 ani ne ducem spre 30%, ceea ce înseamnă pierdere de competitivitate pentru producția internă, îți ieftinește importurile și scumpește exporturile. Și dacă ne uităm la deficitul balanței comerciale, vedem că este încă și mai îngrijorător decât deficitul fiscal, care și el este imens. Și pare că iarăși guvernanții se îmbată cu apă rece pentru că anul trecut n-a crescut deficitul, dar n-a crescut pentru că bugetul a fost alimentat, cum zicea fostul premier, „big time” de creșterile de venituri din TVA, că inflația vine cu 19% TVA, și, de asemenea, de veniturile uriașe de zeci de miliarde încasate de buget din suprataxarea producției de gaze și de energie electrică. Suprataxare a producției de gaz despre care eu tot timpul am atras atenția că este excesivă și împiedică investițiile și care s-a accentuat. Începând cu 2018 este jale.
Income: Iar de anul acesta avem și contribuția de solidaritate…
Vedem că Romgaz bate pasul pe loc cu zăcământul de la Caragele, vedem că de asemenea și Petromul bate pasul pe loc cu alte investiții on-shore. La Romgaz nici nu știu cum se pot descurca anul acesta, pentru că anul trecut au plătit din fonduri proprii vreo 700 de milioane de dolari pentru participația EXON, au mai împrumutat vreo 350 de milioane de la bănci. Anul acesta plătesc vreo 900 de milioane contribuția de solidaritate din veniturile din 2023. Iar prețurile la gaze acest an sunt la o treime față de anul trecut. Contribuția asta mai este și nedeductibilă la calculul impozitului pe profit, am văzut că le-a mai luat și dividende acum de 1,2 miliarde de lei. Nu pare că există vreo prioritate pe investiții și asta este de-a dreptul îngrijorător. Nu rezolvăm problemele cu energia, nici cu compensări și nici suprataxări, ci prin investiții. Iar pe energie electrică efervescența asta de investit în green, că sunt și fonduri europene, sunt și bani prin PNRR, se izbește de problema rețelelor care n-au fost întărite.
Income: Cum crezi că ar fi putut să fie transpusă contribuția de solidaritate pentru a nu mai fi nevoie de toate aceste forțări pentru a impune plata ei?
Păi cel mai corect ar fi fost să facem la fel ca celelalte alte cinci state europene și să informăm Comisia că România are măsuri echivalente, de o intensitate mai mare decât cea cerută de regulament. Regulamentul cerea supraimpozitarea cu minimum 33% a profiturilor din 2022 ce depășeau cu 20% media pe ultimii 4 ani. Ori, pe gaz, pe petrol mai puțin, dar pe gaz, noi, prin creșterea redevenței, baza din venit și aia calculată la prețul de la Viena, care e mai mare decât în România, dar și prin supraimpozitarea cu 80% a veniturilor de liberalizare, noi le-am luat companiilor 90% din venituri, deci 90% din venituri n-au cum să nu fie echivalente cu 33% din profit.
Cel mai înțelept pentru România ar fi fost să se așeze la masă – aici vorbim în principal de două mari companii, de Romgaz, unde statul majoritar și Petrom, unde statul e minoritar – să stea de vorbă, să se așeze la masă și să aibă o înțelegere cu privire la planul de investiții pe anii următori și să condiționeze neaplicare a impozitului suplimentar de existența investițiilor de care avem nevoie ca de aer. Evident că dacă întrebi oameni care nu înțeleg, să le luăm banii, domnule, că poporul, că trebuie să subvenționăm. Da, dar dacă le luăm bani vom continua să subvenționăm, că fără producție suplimentară nu scad prețurile în plus. Ori vrem să dezvoltăm țara asta! Să putem să o dezvoltăm, avem nevoie de energie să putem atrage investiții!
Income: Spre ce domenii ar trebui să se îndrepte investițiile statului?
Ar fi trebuit să ne gândim foarte serios cum creăm condiții pentru creșterea natalității și pentru reducerea afabetismului funcțional. Pentru că fără capital uman de calitate n-avem nicio șansă să creștem. Dau doar un exemplu. S-a făcut niște lucruri pe educație timpurie pentru că în ultima perioadă s-a înțeles ce nu se știa, și anume că educația în primii cinci ani, dar special în primii 3 ani de viață este temelia pentru viitor. 80% din sinapsele din creierul nostru se fac până la trei ani, 90% s-a făcut până la cinci. Ulterior mai adăugăm 10%. De numărul de sinapse e capacitate hardului, de numărul de sinapse depinde capacitatea de învățare și de adaptare. Ori dacă noi avem 2% din copiii de vârstă de creșe cu loc în creșe și după aia ne uităm că avem 50% din tinerii de 15 ani analfabeți funcționali… Am reușit cumva să introducem educația timpurie în strategia națională de apărare a țării, am reușit să convingem și apoi să trecem prin Parlament un instrument care ar fi putut să creeze cu adevărat sinergii și să asigure o finanțare pentru dezvoltarea rapidă a sistemului de creșe prin creditul fiscal pentru creșe și grădinițe, ca angajatorii să-și poată plăti limita 1.500 lei pentru creșă sau grădinița copiilor, angajații o să scadă din impozite. Apoi piața se reglează, apare și oferta de servicii de educație timpurie. E trecută prin Parlament și a intrat în vigoare. Au suspendat-o că nu sunt bani. Au prelungit suspendarea încă și pentru 2023 și vedem în Parlament că vor să dea 6 miliarde de lei tichete de vacanță. E clar că ceva este complet greșit în sistemul de priorități al decidenților.
Income: Ce ați face dacă ați avea puterea să luați decizii în statul român în legătură cu fiscalitatea și ce măsuri ați vedea prioritare?
Păi mă uit unde sunt nevoile și unde sunt problemele. În primul rând, m-aș uita la ce trebuie să fac să restaurez încrederea între cetățeni și guvernanți sau Parlament. Asta nu poate veni decât arătând coerență, inclusiv curajul să vii cu propuneri care nu sunt neapărat populare, dar fără de care nu se poate. La modul general, aș reface liantul care transformă o populație într-o națiune, și anume solidaritate. Ori solidaritatea a fost pur și simplu dizolvată în ultimii ani prin crearea tot felul de categorii de speciali. Noi vorbim de speciali, de la pensii, da avem speciali și în mediul de business. Da, momentul în care te uiți la impozitarea muncii și vezi că pentru unii, majoritatea, sarcina fiscală efectivă este 43% din salariu, iar pentru alții poate fi chiar trei, unde este solidaritatea?
Income: Restructurarea aparatului bugetar este pe listă?
Restructurarea aparatului bugetar se poate face rapid și ușor prin informatizare. Care e cea mai mare problemă la mediului de afaceri? Forța de muncă. Păi, statul acționează ca un aspirator. Este cu cea mai neloială concurență pe care cineva o poate face altcuiva. Pe banii altcuiva, acel cineva îi ia angajații că dă salarii mai mari! Ce-aș mai face? M-aș uita foarte serios la ce e greșit. M-aș uita foarte serios la sistemul medical, m-aș uita foarte serios la partea de venituri bugetare, în sensul că trebuie redusă frauda, că avem în continuare 35% la TVA, ceea ce înseamnă 7,5 miliarde pe an pierduți. Eliminate scutirile, nu sunt deloc bune, reduse impozitele acolo unde sunt prea mari. Nu, pentru că dacă nu faci asta nu poți să asiguri nici măcar stabilitatea aia, că fi predictibilitatea, că dacă da, tot cârpești, nu funcționează. Aș reforma sistemul de pensii exclusiv pe contributivitate. Nu, nu se poate altfel și exclusiv pe limită de vârstă. Este e inacceptabil ca oameni în care statul a investit, vorbim de magistrați, vorbim de oameni din poliție, din servicii să iasă la pensie cu pensii de multe ori mai mari decât media, la 40 și ceva de ani.
